338 matches
-
elaborează o reinterpretare a normalei sale imagini corporale, într-o direcție a anormalității printr-o deplasare a investirii libidinale, în sensul unei înlocuiri a acesteia cu durerea, cu suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a corpului prin privarea plăcerii datorată refulării sau interdicțiilor satisfacerii pulsionale, corpul persoanei suferă. Prin frustrarea libidinală a acestuia, apar modificări funcționale sine materia, aspecte clinice bizare, difuze, nespecifice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înlocuiri a acesteia cu durerea, cu suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a corpului prin privarea plăcerii datorată refulării sau interdicțiilor satisfacerii pulsionale, corpul persoanei suferă. Prin frustrarea libidinală a acestuia, apar modificări funcționale sine materia, aspecte clinice bizare, difuze, nespecifice, care variază de la un bolnav la altul. Cea mai tipică formă de tulburare în sensul acesta este sindromul dureros difuz căruia nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apelează la mecanismele de sublimare, rezultatul fiind reprezentat prin creații și acțiuni simbolice substitutive (creații literare, artistice, invenții, călătorii etc.). Personalitatea normală și personalitățile patologice Personalitatea normală se definește ca fiind rezultatul, la un individ, a integrării diferitelor sale componente pulsionale, emoționale și congnitive (J.D. Gulefi, P. Boyer, S. Consoli și R. Olivier-Martin). Se consideră că există trei modele de personalitate normală și anume: Normalitatea statistică, cea care asimilează norma ca frecvență. În cazul acesta indivizii normali sunt indivizii medii, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele: centralizare, impenetrabilitate și rigiditatea regulilor impuse de puterea politică, absența responsabilității, dependența de servicii, lipsa de contacte emoționale directe etc. Relațiile interpersonale și cele cu instituțiile statului, sunt pur formale și bazate pe interese materiale, concurențiale, reduse la „nevoi pulsionale”. P. Ricoeur denumește acest fenomen „bulimia dorințelor”, iar P. Raynaud îl consideră un nou „hedonism”. Indivizii, sub influența incitațiilor publicitare, sunt antrenați într-un circuit al unei agitații continue reprezentat prin circuitul „dorință-împrumut-cheltuială-cumpărare-risipă”. Aceasta va duce, în scurt timp, la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de masă, o cultură simplificată, vidă de conținut, lipsită de gust, de valoare, supusă fluctuațiilor modei. Această sub-cultură, superficială și exaltată, va genera neliniște, angoasă, nevroză colectivă. Cultura de masă propagă mișcarea, agitația, trepidațiile, suspansul, atacurile, violența, sexualitatea liberă, descărcarea pulsională primară în absența oricărei cenzuri. Ea va genera angoase, fobii, conduite de violență, acte delictuale. În planul gândirii colective se notează proliferarea pseudoștiințelor (ocultism, magie, astrologie, bioenergie, radiestezie) care vor mobiliza, într-o manieră de tipul contagiunii psihice, întreaga opinie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și dinamica sa proprie. La sufletul colectiv distingem două niveluri structurale care s-au format în decursul evoluției istorice a umanității și care sunt, într-o măsură apreciabilă, rezultatul acestei evoluții. Acestea sunt următoarele: structura psiho-biologică fundamentală, primară, cu caracter pulsional și care există la absolut toate grupele umane, și structura psiho-culturală, secundară, dobândită în cursul evoluției social-istorice și care este reprezentată prin valorile culturale, morale și religioase specifice fiecărui grup uman și care sunt asimilate de acesta, constituind o structură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentată prin valorile culturale, morale și religioase specifice fiecărui grup uman și care sunt asimilate de acesta, constituind o structură sufletească supraadăugată. Structura psiho-biologică fundamentală are un caracter constituțional. Ea corespunde în mare măsură inconștientului colectiv și are un caracter pulsional raportat la trebuințele primare ale grupului uman. Ea este structura sufletească cea mai veche, primară, bine organizată și fixată, care nu mai poate fi schimbată. În virtutea conținutului pulsional al structurii psihice primare grupul uman se comportă în conformitate cu două norme sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constituțional. Ea corespunde în mare măsură inconștientului colectiv și are un caracter pulsional raportat la trebuințele primare ale grupului uman. Ea este structura sufletească cea mai veche, primară, bine organizată și fixată, care nu mai poate fi schimbată. În virtutea conținutului pulsional al structurii psihice primare grupul uman se comportă în conformitate cu două norme sau legi: legea participație și legea reprezentărilor colective, formulate de L. Lévy-Bruhl. Toate acțiunile și modelul de gândire primar sunt organizate și se desfășoară după un plan unic, comun
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o structură sufletească nouă, dobândită în mod secundar și, din acest motiv, este mai puțin stabilă și mai puțin bine organizată în raport cu precedenta. Această structură este expresia valorilor modelului socio-cultural. Supra-Eul colectiv are rol regulator și de cenzură asupra tendințelor pulsionale ale inconștientului colectiv, pe care-l controlează. Aceasta asigură „stilul de viață civilizată” al grupului social-uman, prin „valorile” cultural-morale și spiritual-religioase pe care le conține. În locul conduitelor ritualizate specifice modului de manifestare ale inconștientului colectiv, Supra-Eul colectiv, impune grupului conduite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie să existe un echilibru perfect între pulsiunile inconștientului colectiv și normele valorice cu caracter cenzurat ale Supra-Eului colectiv. În cazul în care „presiunea” exercitată de normele și valorile Supra-Eului colectiv crește, asistăm la o acumulare sau la o încărcare pulsională a inconștientului colectiv manifestată prin acte de „autogresivitate”, conduite de refugiu etc. În cazul în care „presiunea” Supra-Eului colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Supra-Eului colectiv crește, asistăm la o acumulare sau la o încărcare pulsională a inconștientului colectiv manifestată prin acte de „autogresivitate”, conduite de refugiu etc. În cazul în care „presiunea” Supra-Eului colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc. În afara acestor două situații, vizând raportul Supra-Eului colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifice care produc acest tip de manifestări psihopatologice. Ele sunt manifestările inconștientului colectiv, eliberat de sub acțiunea cenzurat-normativă, cu caracter represiv a Supra-Eului colectiv. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere psihologic, grupele social-umane este faptul că acestea sunt dominate de dinamica pulsională a inconștientului colectiv. Această dinamică se manifestă, așa cum am mai spus, prin legea reprezentărilor colective și legea participației. În virtutea primei legi, toți membrii grupului uman împărtășesc aceleași opinii, credințe, model de gândire „preconceput”, de regulă cu caracter irațional sau ilogic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierderea inițiativei individuale; influențare emoțională reciprocă printr-un proces de inducție sugestivă colectivă; automatizarea sau „robotizarea” membrilor grupului social-uman; reprezentări colective unice care înlocuiesc gândirea logică individuală și pe cea creativă. Față de cele de mai sus asistăm la o eliberare pulsională primară de factură agresivă, sau, dimpotrivă, la o retragere anxioasă de tipul conduitelor de refugiu. Ambele forme de manifestare atitudinală au ca rol compensarea sau chiar anularea efectelor psihotraumatizante ale factorilor etiologici asupra grupului social-uman. 4) Manifestări în plan relațional
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
valorile sunt cele care contribuie la formarea Supra-Eului colectiv prin intermediul căruia sunt normate și controlate conduitele, acțiunile și formele de gândire ale grupurilor umane. Deprecierea valorilor sau pierderea totală a acestora va duce la devalorizarea Supra-Eului colectiv, favorizând „eliberarea” conținutului pulsional primar al inconștientului colectiv. Aceasta este consecința „crizei valorilor”, a stării de anomie socială. Consecințele acesteia sunt extrem de variate. În locul valorilor tradiționale, pe care se întemeiază structurile sufletești ale maselor, apar modele care se succed rapid nepermițând nici stabilitate, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în viitor”, o anticipare a evenimentelor, de regulă reparator-compensatorii ale istoriei psiho-biografice anterioare grupului, așa cum se poate vedea în schema de mai jos. I. II. I) Zona de sublimare psiho-culturală a Supra-Eului colectiv („întoarcerea în trecut”); II) Zona de descărcare pulsională a Inconștientului colectiv („proiecția în viitor”). În raport cu această organizare dinamică a grupelor social-umane, pot fi înțelese și clasificate tipurile de psihoze colective. Din cele două scheme de mai sus, se poate deduce în mod logic faptul că avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Inconștientul colectiv și se caracterizează printr-o acțiune de proiecție colectivă în viitor a grupelor social-umane. În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele de descărcare în raport direct cu Inconștientul colectiv, manifestate prin descărcări ale tensiunilor pulsionale acumulate de masele umane, într-o formă negativă de manifestare a potențialului agresiv. Acestea sunt psihozele de violență. Psihozele expansive sunt manifestări psihopatologice colective dominate de tendințele proiective ale grupelor umane către viitor, ca o negare a prezentului. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai diferite cum ar fi următoarele: grupurile Hippy, secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri sacrificiale sataniste etc. Aceste manifestări au un caracter emoțional. 3) Psihozele de descărcare Această categorie de psihoze colective se află în relație directă cu conținutul pulsional al Inconștientului colectiv al maselor sociale. Pulsiunile reprimate ale maselor, acumulate în timp, dau naștere la o mare încărcătură tensională, care se descarcă exploziv și haotic. Ele sunt considerate, din acest motiv, psihoze de descărcare pulsională. La baza acestui tip
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relație directă cu conținutul pulsional al Inconștientului colectiv al maselor sociale. Pulsiunile reprimate ale maselor, acumulate în timp, dau naștere la o mare încărcătură tensională, care se descarcă exploziv și haotic. Ele sunt considerate, din acest motiv, psihoze de descărcare pulsională. La baza acestui tip de manifestări stă potențialul agresiv, latent, al maselor sociale. Descărcarea tensiunii psihice va lua aspecte diferite care au drept factor comun de manifestare violența. Din punct de vedere formal și în ceea ce privește conținutul tematic, aceste psihoze colective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teroriste etc.); competiții sportive dominate de violență (box, curse de tauri, lupte de cocoși, câini etc.); festivaluri muzicale sau de dans modern, bazate pe ritm care induc exaltarea simțurilor și o stare de extaz fizic prin care este descărcată tensiunea pulsională primară; confruntările dintre bandele rivale agresive etc. 4) Psihozele expansive Această categorie de psihoze colective cuprinde manifestările psihopatologice de masă, caracterizate printr-o proiecție în viitor. Ele constau dintr-un refuz al prezentului, pe care doresc să-l înlocuiască cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motilității. Afazie: tulburare a limbajului de tip expresiv-motor (afazia Broeaca) sau receptiv-senzorial (afazia Wernike) datorită leziunii cortico-cerebrale a centrilor vorbirii din creier. Agitație: formă de comportament patologic de expresie motorie, mai mult sau mai puțin turbulentă și dezordonată, cu caracter pulsional, adesea ireflexiv, putând duce la acte de violență cu caracter de periculozitate atât pentru bolnav, cât și pentru anturajul acestuia. Agnozie: pierderea capacității de a recunoaște, înțelege și denumi semnificația diferiților stimuli senzoriali în absența unor tulburări de tip senzorial
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție tristă, viziune pesimistă, inactivitate, idei delirante de negație și catastrofice, durere morală, monoideism trist, izolare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavul se consideră victima unor acțiuni ostile îndreptate împotriva sa din exterior. Perseverare: persistența sau repetarea unor atitudini și gesturi, nejustificate și inutile, de către bolnav. Perversitate: anomalie a tendințelor instinctuale, care sunt deviate de la modalitatea lor de utilizare și satisfacerea pulsională normală, producând, prin această „deturnare contra naturii”, satisfacție persoanei respective. Perversiuni sexuale: anomalii sau devianțe ale satisfacerii dorinței sexuale, asupra altui obiect sau persoană, diferite de cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indiferentă, evitare, refuzul de a Înțelege sau de a ajuta pe altul, ironie, opoziționismul pasiv sau activ, tachinare, până la atitudinea de amenințare și acte de violență propriu-zise. Manifestările agresivității umane sunt extrem de diverse și implică participarea persoanei la diferite niveluri: pulsional, afectiv, atitudinal, comportamental, dar toate cu caracter de atac Împotriva altor personae, mai mult sau mai puțin manifestat, mai mult sau mai puțin latent. Cu atât mai surprinzător să Întâlnim opiniile, conform cărora ar exista agresivitatea constructivă, agresivitatea normală care
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
și cercetările efectuate demonstrează că etimologia anxietătii rămâne, Încă, un domeniu al controverselor și ipotezelor. Ca reactivitate psihologică de coloratură anxiogenă apar relevante evenimente traumatogene cum ar fi: moartea, divorțul, emigrarea, etc. Potrivit concepției psihianalitice, anxietatea este provocată de exigențele pulsionale care asediază Eul ce se apară. Post freudiștii consideră că anxietatea este indicele nehotărârii subiectului În raport cu obiectul și În funcție de modalitatea specifică de apărare; mecanismele defensive Împotriva anxietății ar fi: imatur (blocare, somatizare, hipocondrie, introspecție, comportament pasiv - agresiv, proiectare, regresie, retragere
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
și cu o restabilire a integrității eului, prejudecata este motivată. Ea spune ceva și În cazul În care jurnalul intim ar funcționa ca un mecanism, de apărare, ca posibilă formă de reacție la incriminări. Anna Freud stabilește, În analiza energiei pulsionale inconștiente, termenul care, aplicat În studiul jurnalelor intime, redă una din dimensiunile sale ne-literare: termenul de recriminări profilactice 38. Autorul de jurnale Își pregătește alibiuri pentru eventualele acuzații. El trăiește cu privirea În trecut, cu ochii țintă la agresivitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]