1,506 matches
-
porțile spre iad cât iadul larg se cască... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască-a măștii peste mască... Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri În care țipă cu tăișul împlântat în spate Pumnalul ucigaș și trădător, când speri Ca ucigașu-ți fața să-și arate... Sunt zile negre și albe nopți de-abis Când îți privești în față ucigașul...Vezi Dar nu-i vezi chipul și visezi că-i vis În bezna luminoaselor amiezi
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
îi plezneau printre degete: le smulgea să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind cu țipetele cerul, femelele cu puii... Amurgul infuza văzduhul cu un văl
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
jurnalul său:” ... trăim într-o societate stranie; ea e bătrână, se plictisește, iartă pe cel care știe s-o distreze, chiar dacă o înfricoșează...Talentul o dezarmează. Iată un tânăr care încă din adolescență s-a îndreptat spre ea...cu un pumnal în mână.Ei și! Tânărul are talent; are mai mult talent decât orice tânăr de vârsta sa...În anul de grație 1933 o carte frumoasă acoperă tot “. Pe atunci nu se cunoștea faptul că Malraux colabora cu serviciile secrete sovietice
CONDIŢIA UMANĂ -GEOGRAFIE SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357860_a_359189]
-
îmbrăcă încet cu o altă tunică și își încheie centura din piele cu catarame de argint pe care se puteau distinge cei doi P, una din litere fiind întoarsă. Se încălță încet cu caligele sale albe își atașă doar un pumnalul (pugio) la centură, apoi ieși din apartamentul său și se îndreptă spre camera sa de lucru. Un sclav nubian aflat pe coridor lângă ușă moțăia pe un scaun cu spatele lipit de perete. -Ridică-te! îi spuse Ponțiu Pilat. Acesta, buimac
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
jurnalul său:” ... trăim într-o societate stranie; ea e bătrână, se plictisește, iartă pe cel care știe s-o distreze, chiar dacă o înfricoșează...Talentul o dezarmează. Iată un tânăr care încă din adolescență s-a îndreptat spre ea...cu un pumnal în mână.Ei și! Tânărul are talent; are mai mult talent decât orice tânăr de vârsta sa...În anul de grație 1933 o carte frumoasă acoperă tot “. Pe atunci nu se cunoștea faptul că Malraux colabora cu serviciile secrete sovietice
CONDIŢIA UMANĂ -GEOGRAFIE SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357970_a_359299]
-
îmbracă-le tu erau fără cusur aceeași măsură cu dragostea ploaia s-a strecurat în mine nepăsătoare descoase răni îmi stinge numele sigur ai plâns și tu pe altă planetă de-acolo se vor fi topit ghețari când ai împrumutat pumnalul luminii îți respiram ființa veneai împotrivindu-te fulgerelor prin pasul meu nici eu nu dorm iubesc murind ... Referință Bibliografică: sigur ai plâns și tu / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 472, Anul II, 16 aprilie 2012. Drepturi de
SIGUR AI PLÂNS ŞI TU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357682_a_359011]
-
ale munților, călăuziți de lumina biruitoare a Sfintei Cruci ați trăit zguduitoarea dramă a sfintei chemări, răspunzând prezent la supremul apel al Mântuitorului Iisus Hristos, întru apărarea sfintei Sale așezări. Din carnea voastră răstignită pe lemnul Crucii, sau străpunsă de pumnalul trădării și mișeliei, vor crește glorii mari de noi mucenici care vor sta scut în fața potrivnicului-biruință ascunsă când zidul de ură și mișelie se va prăbuși.” (Răstigniri ascunse-mărturii- vol. I, Editura Fundația culturală „Buna Vestire”-București, 2004, p. 504) În
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
coapsele...Ca o zână goală, din ce în ce mai goală...” Enigma pune stăpânire definitiv pe mintea și inima omului, nu fără frisoanele provocate de stranietatea locului. „Îmi amintesc deodată cum am ajuns și de ce mă aflu în acest loc enigmatic, periculos poate... Un pumnal de spaimă mi se înfige în inima gata să îmi iasă din piept”. Sub voalul Mayei, chemarea insistentă, aprigă, plină de dorință și voluptate a femeii, sub perdeaua de lumină este tot mai greu de stăvilit, de refuzat, de împotrivit
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
la asemenra cote. Părul lung și negru, chipul senin și surâzător, gâtul delicat, umerii, sânii, pubisul, coapsele...Ca o zână goală, din ce în ce mai goală... Îmi amintesc deodată cum am ajuns și de ce mă aflu în acest loc enigmatic, periculos poate... Un pumnal de spaimă mi se înfige în inima gata să îmi iasă din piept. -Haide, și o văd în perdeaua de lumină, goală și strălucitoare, îmi face semn cu o mână, cu cealaltă își descoperă chipul, trecând prin păr degetele superb
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
pentru neputință. Pentru suferință. Pentru furie. Pentru nedreptate. Pentru trădare. Pentru abandon. Ai cui suntem? Ai cui mai suntem? Ai cui am fost? Ai cui vom fi? Cine ne dă răspunsul? Noi înșine, frumoasă breaslă! Sunt cuvinte dureroase, ca niște pumnale răsucite. Sunt și cuvinte care vindecă. Și, în momente de restriște și jale, cuvântul care vindecă trebuie adus lângă trupul, și așa hărțuit, al omului. Vindecarea prin privire, prin mângâiere, prin cuvânt. A avea puterea să-l asculți pe cel
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
Lucretius Sultonius. (Adevărul învinge totul) Zicând acestea cei doi magistrați întoarseră capul căci în cadrul ușii își făcu aparția procuratorul Ponțiu Pilat. Îmbrăcat numai într-o tunică simplă albastră cu o centură din piele la mijloc la care avea atașat un pumnal oriental, procuratorul intră în încăpere urmat de Iocentus. -Ave Cezar! magistraților. Ad rem! spuse Pilat (La obiect!). -Ave! Cezar, procuratorule Pilat! -Voi fi deci foarte scurt! spuse el. Vreau ca ancheta să fie finalizată mâine, magiștrilor. Puneți-vă așadar în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
Pus destinul,să mai tragă niscai sfori?(Ardeau în jungle).Caracterul ambivalent al poeziilor,de spectacol și premoniție,de ironie,luciditate și vigilență,dă versurilor o notă puternică de avertizare față cu realul:Cronici și letopisețe/panoplia cu sâneșe/ Și pumnalele de sânge/Peste care timplul plânge(Cronici și letopisețe). Libertatea,autenticitatea, integritatea, au rădăcini,în acest amestec infailibil de sarcasm și ideal. Fiecare poem dezvoltă o premisă cu aparență nevinovată până la răstălmăcirea ei în sugestie polemică. Poeziile lui Ion Untaru
ION UNTARU-FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360113_a_361442]
-
scutură ninsoarea din pomii ce se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită lucește ca o salbă nici timpul nu mai este ce-a fost într-altă viață avem priviri pierdute în depărtarea albă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
strela cf. aster „astru, stea“ respectiv Thura „soare“ în burmeză. În schimb tc. ok „săgeată“ trebuie să provină din pok, onomatopea poc, a pocni în ultimă instanță din šapaš, šopoš, poš>poč>pok, aracul mic de roșii se numește pocă. Pumnalul turcesc este kama, după noi, legat de kam „soare“ în țig., nagameză, cuțitul knife prin kn se compară cu soarele kon la cimuși. Pușcă provine din țig. pus „păi“ < fen. šapaš „soare“ după cum paiul e paleus pe lat. ~ Apolo/Apaliu-
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MUSAFIRA NIMĂNUI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu timpul, ci uitarea te frământă! Te-ai smuls din mine și-ai plecat hai-hui ... Acum ești musafira nimănui, Pumnale, amintirile se'mplântă În locu'n care Eutherpe stase Și-a dăruit Pârâului, Naiadă. Greșit-ai ieri, oricine o să vadă Un colb perfid cernând iconostase. Nu-ți fie teamă! E aici, icoană, Aceea care viețuiește-n mine, În suflet încrustată
MUSAFIRA NIMĂNUI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340321_a_341650]
-
ultimii 120 de ani, de la 1820 la 1940, Țările Românești au fost de nenumărate ori invadate și ocupate, dominate și exploatate, sărăcite și umilite, jefuite și ciuntite de oștile rusești. Reamintesc tuturor că 1828, 1848, 1853-1854, 1877-78, 1916-18, 1940-41 sunt pumnale înfipte, numai într-un veac, în ultimul veac, în inima și în mândria românească, în cinstea și în glia strămoșească. Luați aminte și nu uitați. Nu uitați și nu vă temeți că veți putea fi pedepsiți fiindcă vă faceți datoria
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
orice-ar fi să fie, că-l va ucide-acolo chiar propria soție, dar el a râs și-a luat-o și pe ea. Degeaba Clitemnestrei îi zise mai târziu că va-nfrunta mânia lui Oreste. Ea i-a înfipt pumnalul în piept, fără de veste, fiind ucisă-apoi de propriu-i fiu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340961_a_342290]
-
un cuvânt pe un petec de ceara. Cuvântul acela suna: ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit si-aceeași nesănatoasă beție. Cei ce-așteptau sa le vina rândul mureau fără cei dinaintea lor. Ca un pumnal, condeiul se îndreptă spre pieptul tuturor, în locul plămânului sec, străpungându-l. Când oamenii vineți piereau, umbrele lor, aiurând, se-ntorceau în sanatoriul din parcul imens și gol. Joc de Hydrargir Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
pat și tușea, tușea cu sânge. El s-a așezat la căpătâiul ei și s-a transformat în cea mai grijulie soră de caritate. Emoționat și înfricoșat, aștepta ca din minut în minut cineva dintre zbirii contelui să-i înfigă pumnalul în gât. Ce să facă? Totuna moartea va veni odată, iar a muri pentru Teresa nu era chiar atât de rău. Îi devenise rob și se simțea fericit. Doar de-un singur lucru îi era frică: să nu moară Teresa
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
cu Julius Aelius Seiano... Dacă era așa, atunci magnificul îi hotărâse soarta pe căi oculte trimițând un asasin pentru asta, ceea ce în societatea romană era ceva obișnuit dealtfel. Iar el realiză îndată că nu avea asupra lui nici o armă, nici măcar pumnalul care obișnuia să-l poarte la brâu. Centura sa în care se afla sabia gladius stătea agățată de spătarul jilțului său din încăpere. Legionarul făcu un pas spre el dar procuratorul îi strigă să nu se apropie, însă acela nu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
câte ceva la adresa iudeilor. -Îl cunosc pe acest Iosif din Arimateea, centurioni! Dar... nu-mi spune Livius..., acest popor e de o perfidie cum n-am mai văzut nicăieri în lume. Aici stai de vorbă cu unul, aici îți înfinge un pumnal în coaste sau îți împlântă o săgeată în piept. -Știu mărite procurator, și vă dau dreptate, chiar și dintre oamenii mei au sfârșit astfel, însă acești oameni pe care îi cunosc personal, nu pot fi așa, mai spuse Livius. Procuratorul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Referință Bibliografică: Ca-ntr-o cădere / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CA-NTR-O CĂDERE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342719_a_344048]
-
scutură ninsoarea din pomii ce se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită lucește ca o salbă nici timpul nu mai este ce-a fost într-altă viață avem priviri pierdute în depărtarea albă și
PASTEL ÎNGHEŢAT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340652_a_341981]
-
ceva însă cei doi ciraci care aștepau cu mâinile încrucișate pe piept vegheau nemișcați în spatele său. Era conștient că la cel mai mic semn de împotrivire aceștia l-ar fi imobilizat. Realiză apoi că nici măcar nu-și luase la brâu pumnalul yemenit, Jambia, de care se despărțea foarte rar și care era o excelentă armă de atac. Fu nevoit deci să asculte mai departe. Fariseul reluă firul povestirii. Strigă după cineva și un slujitor apăru cu două cești de ceai pe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]