756 matches
-
peptidice paralele β care sunt înconjurate și legate de lanțuri peptidice α elicoidale. Topologia completă a proteinelor din familia α/β hidrolazelor este variabilă, în principal datorită diferențelor la nivelul elicelor și a buclelor de conexiune (21). Folosind tehnica mutațiilor punctiforme, la nivelul miezului catalitic a fost identificată o secvență aminoacidică constantă, ocupând poziții fixe, formată din serină în poziția 423 (Ser 423), un rest de aminoacid dicarboxilic [aspartatul (Asp) sau glutamina (Glu) în poziția 703] și histidina în poziția 733
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
microalbuminuriei. De asemenea, s-a observat rudele de gradul I nediabetice ale pacienților cu diabet zaharat tip 1 au prezentat un grad înalt de insulinorezistență și profil lipidic seric cu risc aterogen crescut. În sfârșit, s-a observat că mutația punctiformă a fragmentului RsaI de pe gena receptorului insulinei este puternic asociată cu proteinuria rapid progresivă la pacienții cu diabet zaharat tip 1. Faptul că există o predispoziție individuală la nefropatie diabetică, indiferent de tipul diabetului, este atestat de numeroase studii care
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
susceptibilitatea genetică penru T2DM. Mai degrabă genele HLA pot fi implicate în cazul subsetului de diabet care se poate prezenta fenotipic fie ca T1DM fie ca T2DM la diferiți membri ai familiei [75]. Gena insulinei Au fost descrise unele mutații punctiforme ale genei insulinei (cromozomul 11p15) care duc la sinteza unei proteine cu activitate biologică scăzută - „Insulina Chicago”, „Insulina Wakayama”, „Insulina Los Angeles” etc [47]. Aceste tulburări, denumite și „insulinopatii” sunt totuși rare și nu pot explica decât o mică parte
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
a genei Kir 6.2, mutație care introduce un codon de stop în poziția 12 și este codificată Y12X. Această mutație s-a dovedit a fi asociată cu hiperinsulinismul familial [67]. Mai recent s-a arătat că o altă mutație punctiformă (SNP - Single Nucleotide Polymorphism), codificată E23K, se asociează cu o activitate crescută a canalului KATP din celulele beta și cu scăderea capacității insulinosecretorii. [76] Autorii emit ipoteza că această mutație joacă un rol important în patogeneza T2DM prin afectarea capacității
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
punct de vedere patogenic încetinirea fluxului sangvin și ruperea barierei interne hematoretiniene. Hiperglicemia și hipoxia retiniană determină vasodilatație; ocluziile capilare focale intraretiniene determină apariția microanevrismelor, a anselor vasculare intraretiniene și a maculopatiei ischemice; permeabilitatea vasculară crescută duce la apariția hemoragiilor punctiforme, a edemului macular și a exudatelor dure (leziuni corespunzătoare stadiului neproliferativ). Cu timpul, în faza preproliferativă, ocluziile capilare diseminate intraretinian determină ischemie cu dilatații venoase segmentare (beading), exudate moi cotonoase sau vătoase (infarcte focale în stratul fibrelor nervoase), anomalii microvasculare
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
localizate în stratul nuclear intern. Formarea microanevrismelor determină coagularea intraluminală locală provocând ischemie. Mecanismele presupuse ale formării microanevrismelor sunt: vasoproliferarea, slăbirea peretelui capilar (prin scăderea numărului pericitelor), anormalități în retina adiacentă, creșterea presiunii intraluminale. Se evidențiază oftalmoscopic ca leziuni rotunde, punctiforme, de culoare roșie (ca a venelor retiniene) sau albe (prin hialinizare) cu dimensiuni între 10-100 pm. Când numărul microanevrismelor depășește cifra 10, AFG demonstrează anomalii capilare, dilatații, zone de nonperfuzie capilară, difuzia colorantului din microanevrisme sau capilare. Microanevrismele sunt hiperfluorescente
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
amenințată. AFG evidențiază difuzia colorantului perivascular; exudatele dure apar ca zone hipofluorescente prin efect de mascaj al circulatiei coroidiene. 4.4. Hemoragiile intraretiniene Sunt expresia ruperii totale a barierei hematoretiniene (figura 5). Din punct de vedere morfologic ele pot fi: punctiforme (în punct sau pată, „dots and blots”) localizate în stratul nuclear intern, cu dimensiuni mai mari decât microanevrismele, în flacără, localizate în stratul superficial al fibrelor nervoase cu interesarea capătului arterial al capilarelor; aceste leziuni nu sunt specifice retinopatiei diabetice
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
elemente care răspund la corticoizi; - numărul mare de sarcini; - fumatul prin efectele imunosupresoare și mutagene; - coinfecția cu alte virusuri transmise sexual (herpesvirusuri: HSV2, HHV 6, CMV) sau cu multiple genotipuri HPV oncogene și nononcogene; - încărcarea virală (pentru HPV 16); - variante punctiforme ale HPV 16. Au fost definite 5 grupe (clustere) de HPV 16: european, asiatic, americano-asiatic (AA), african 1 și 2. Variantele AA și cele europene au activitatea oncogenă cea mai intensă explicată prin răspunsul la corticoizi dar și prin predispoziția
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
elemente care răspund la corticoizi; - numărul mare de sarcini; - fumatul prin efectele imunosupresoare și mutagene; - coinfecția cu alte virusuri transmise sexual (herpesvirusuri: HSV2, HHV 6, CMV) sau cu multiple genotipuri HPV oncogene și nononcogene; - încărcarea virală (pentru HPV 16); - variante punctiforme ale HPV 16. Au fost definite 5 grupe (clustere) de HPV 16: european, asiatic, americano-asiatic (AA), african 1 și 2. Variantele AA și cele europene au activitatea oncogenă cea mai intensă explicată prin răspunsul la corticoizi dar și prin predispoziția
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
severă [103]. Obținerea experimentală a unei inactivări a genei nefrinei [34*], ca și administrarea de anticorpi antinefrină [164], a condus la ștergerea proceselor podocitare și proteinurie severă. Gena podocinei (NPHS 2) a fost recent evidențiată ca responsabilă, printr-o mutație punctiformă, de apariția unui sindrom nefrotic congenital cortico-rezistent, transmis autosomal recesiv. d. Alți markeri genetici posibili ai BDR Gena aldozo-reductazei, a fost implicată în urma descoperirii unui polimorfism la nivelul finalului regiunii 5 a microsatelitului, cu predominența alelei Z-2 la pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
anume receptorul 3 pentru un factor de creștere secretat de fibroblaste și implicat în maturarea cartilagiului de creștere, fibroblast growth factor sau FGF. Această genă se află situată pe brațul scurt al cromozomului 4, iar mutația este în proporție covârșitoare punctiformă, situată la nivelul nucleotidului 1138 din codonul 380. Legarea FGF determină dimerizarea FGFR3 și activarea unor mesageri secunzi (STAT1 și Ras) care vor inhiba procesele de diferețiere și mitoză condrocitară, precum și sinteza matricii osoase care înlocuiește cartilagiul de creștere. Mutația
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
la hormonii care le influențează secreția de GH a) Mutații ale genei care codifică GHRH-R Până în prezent au fost descrise mai multe familii ce prezintă mutații homozigote ale genei de pe cromozomul 7 care codifică receptorul pentru GHRH (GHRH-R) fie mutații punctiforme, fie deleții care determină sinteza unor forme trunchiate de GHRH-R, incapabile de a lega GHRH și de a fi stimulate. Pacienții din aceste familii au o talie extrem de mică (un SDS mai mic de 5), dar arată puțin diferit de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
trei sunt sau pot fi cauzate de mutații ale genei pentru GH1 : a) GHD izolat de tip IA GHD-IA e o formă severă de GHD izolat care se transmite autozomal recesiv. Ea e caracterizată prin deleții majore, mici sau mutații punctiforme ale genei pentru GH, care duc la imposibilitatea sintezei GH, inclusiv în perioada fetală. Lipsa completă a GH va duce nu doar la o întârziere rapidă a creșterii, ci și la un răspuns ineficient la terapia cu GH, din cauza formării
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de aminoacizi a regiunii constante a catenei ușoare - CL, precum și a regiunii constante a catenei grele CH, aparținând heterotetramerului imunoglobulinic prezintă constanță în secvența lor de aminoacizi. Variațiile care apar în regiunea constantă CH, ca urmare a unor mutații genice punctiforme au permis clasificarea catenelor grele ale imunoglobulinelor în tipurile enumerate mai sus. Zona de articulație dintre CH1 și CH2 se numește „balama”, regiune de articulație sau „țâțână” și conferă catenei grele și implicit heterotetramerului imunoglobulinic o oarecare flexibilitate. Catenele H
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale catenelor imunoglobulinice, dar nu ocolește nici regiunile constante ale acestora. Această heterogenitate de secvență se reflectă și în sarcina electrică foarte diferită de la un tip de imunoglobulină la altul. Variația secvenței de aminoacizi din catenele imunoglobulinice este consecința mutațiilor punctiforme apărute în decursul evoluției, dar, mai ales, ea reprezintă rezultatul interacțiunii cu o imensă diversitate de epitopi ai antigenelor, față de care organismul a fost nevoit să sintetizeze anticorpi cu situsuri de cuplare pentru antigene, de o egală diversitate cu a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasele de imunoglobuline, diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor ușoare ale moleculelor imunoglobulinice determină tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diferitelor subclase de imunoglobulină sunt produse de celule diferite și diferența în secvența lor de aminoacizi este mică. 2.1.3. VARIAȚIA ALOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Alotipurile imunoglobulinice sunt variante imunoglobulinice codificate de alele distincte din același cistron, apărute prin mutații punctiforme succesive ale genei de tip sălbatic. Asemenea mutații recurente ale genei normale a+ au generat seria polialelă a1, a2, a3.... an, reprezentând un marker alotipic distinct. Fiecare individ are o anumită combinație de asemenea gene alele, de exemplu a+a1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cromozomi omologi ai unei perechi, astfel că în oricare celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o populație omogenă de molecule imunoglobulinice sintetizate de celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru acele celule care produc anticorpi în care mutația a indus creșterea afinității pentru antigen. Mutația somatică într-o clonă în curs de diferențiere (clona „1”) de celule B face ca specificitatea de receptor originală să se modifice prin mutație punctiformă în ADN ce codifică regiunile hipervariabile. Acestea produc subclone variate (fig. 3.17). Mutațiile care cresc afinitatea receptorului pentru antigen favorizează acele celule B pentru expansiune clonală ulterioară și formarea celulelor cu memorie. Astfel, când antigenul este din nou întâlnit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în care are loc combinarea cu specificitate celulară a acestor segmente genice se realizează reunirea a câte unui singur exemplar de segment genic, rezultând un exon sau un exon VDJ, respectiv, un exon VJ. Prin hipermutație somatică pot apare mutații punctiforme la granițele de sudare V-D-J prin mecanismul de reparare ADN predispus la erori. Diversitatea și secvența de nucleotide poate fi generată și prin mecanismul de conversie genică în cadrul căruia sectoare ale secvenței de nucleotide a unui exon (VJ sau VDJ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
argumente:a)nomenclatura a suferit revizie recentă fără a se clarifica ce este o alelă, în ceea ce privește alotipul;b)alotipul devine o problemă reală, de semantică, deoarece se pare că variantele Gm reflectă substituții unice de aminoacizi care sunt consecința mutațiilor punctiforme din secvența ADN ce codifică pentru catenele γ, adică din cistronii catenelor γ. Recombinările intracistronice care apar prin crossing-over sunt evenimente rare, dar în absența lor, cartarea markerilor prin metode genetice este imposibilă. În termeni de Genetică clasică, orice unitate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de aminoacizi. Homogenitatea anticorpilor este esențială, din care cauză se analizează proteinele de mielom, dar trebuie totodată să se facă corelații numai după ce un număr de proteine ale fiecărui tip Gm vor fi secvențiate, deoarece proteinele individuale pot avea mutații punctiforme unice și nereprezentative. Atât markerii alotipici cât și subclasele catenei γ reprezintă consecința unor evenimente evolutive relativ recente și, în consecință, majoritatea markerilor individuali Gm se limitează la o subclasă, pe când alții, precum Gm1- sunt exprimați pe toate moleculele γ2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmente, generându-se astfel, un exon VDJ sau un exon VJ. Hipermutația somatică reprezintă un mecanism major al asigurării diversității Ig și TCR la specia umană, ca și la speciile de murine. Diversitatea suplimentară a Ig este aportată de mutațiile punctiforme la nivelul exonilor regiunii V a segmentelor parțial asamblate VJ sau VDJ, datorită ineficienței mecanismelor de reparare a leziunilor din ADN, mecanisme care predispun la erori. La iepure și la găină s-a constatat că mecanismul major al diversificării în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
supraviețui. Mutația Lepore afectează și capacitatea de sinteză a hemoglobinei tip Lepore de către celula heterozigotă, care este mai mică decât capacitatea de sinteză a HbA normale. Se poate constata că evenimentele mutaționale realizate la nivelul genelor globinice (fuziuni genice, mutații punctiforme, mutații de modificare a cadrului de citire - frameshift) nu au efectele deletorii dezastruoase pe care asemenea evenimente le au atunci când afectează genele imunoglobulinice sau protooncogenele și care conduc la malignizări sau alte condiții patologice severe. 16.1.5.1. Anemia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
comună în împerecheri eronate „în afara fazei” de omologie a secvenței codificatoare din ADN, urmate de cross-over neomolog (crossing-over inegal). Mutații în genele globinelor umane În genele globinelor umane au fost identificate diferite tipuri de mutații, cele mai frecvente fiind mutațiile punctiforme (fig. 16.15) care afectează un singur codon, conducând la formarea de codoni sinonimi care codifică pentru un același aminoacid, în virtutea redundanței (degenerării) codului genetic ori la formarea de codoni nesinonimi (mutație missense) care se finalizează cu substituție de aminoacizi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]