492 matches
-
noastre. ― Ei, și tu ce poveste ai scris? ― Păi... ce să scriu... o poveste pe care o știam de la Ana... cu niște pungași isteți! ― A, cap sec! scrâșni tata din dinți la mine... Cui ăi fi semănând, nu știu! Numai pungași, hoți și haiduci îți umblă prin minte... Numai Iancu Jianu și Ghiță Cătănuță! Aventurile lui Sherlock Holmes! Altceva mai știi? Mai citești tu altfel de cărți? Tata își continua rechizitoriul, iar eu îl ascultam mirat că este atât de furios
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mănânc liniștit! ― Ieși afară, măgarule! ― Bine, tată! spusei eu, accentuând pe ultimul cuvânt; și ieșii cât mai repede, că mă puteam aștepta la cine știe ce binecuvîntare! În ziua aceea am mâncat la masă cu Ana, care-mi spusese povestea celor "Cinci pungași isteți"! * Desigur că după aprecierile prea puțin favorabile ale tatii asupra subiectului ales de mine la concursul de Limba română de la "Tinerime", era exclus să mă aștept la vreun rezultat frumos. Așa că, în ziua când s-a anunțat la liceu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
reamintesc și ce gândisem răscolind anticariatele în căutare de documente și stampe; stările contradictorii prin care trecusem atunci; ba găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care l-a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe eșafod vor fi fost cu totul inocenți. La aceasta aș vrea să răspund că nimeni nu poate pune mâna în foc pentru vinovăția cuiva chemat în fața tribunalului doar pentru a-și spune numele. Și oare toți erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
inocenți. La aceasta aș vrea să răspund că nimeni nu poate pune mâna în foc pentru vinovăția cuiva chemat în fața tribunalului doar pentru a-și spune numele. Și oare toți erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin a crede că nu există călău cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un bărbat a intrat În vorbă cu mine. „Bine-ai venit În acest oraș“, mi-a spus el, „ai aici rude, prieteni?“ I-am răspuns că nu, fără să mă opresc, temându-mă că am de-a face cu cine știe ce pungaș, În cel mai bun caz cu un milog sau cu un pisălog. Dar bărbatul a continuat: „Nu te Îngrijora de stăruința mea, nobile vizitator. Stăpânul mi-a poruncit să mă așez În acest loc, așteptând orice călător spre a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun. Scrisori, în loc de articole. Corect? Corect. Ca polițiștii ăia latino-americani care decid să-și facă și ei bandele lor, să-i mierlească pe pungași, dar în calitate de persoane particulare, cu experiență de polițiști. Buun. Numai că dumneata ai și alte pasiuni... Era să zic manii, iartă-mă. Deci, cercetezi... Scrutezi trecutul ca să uiți prezentul sau să-l înțelegi mai bine. Mă rog, nu-i treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îmi păstram renumele de derbedeu, ori hotăram pe loc să mă schimb? Satisfacția unei bătălii câștigate vine atunci când o eviți lăsând adversarului impresia că tu ai controlul, auzeam glasul Sfântului răsunându-mi în urechi. Nicio fată nu poate iubi un pungaș fiindcă acesta va căuta mereu scandalurile și nu va ști niciodată să și protejeze partenera de situații penibile. Petruș se ridică în picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun înfurie taurul ca apoi să-i stea în fața coarnelor? I-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tale. Așa că i-am povestit totul, despre Fiasco. Uneori îmi vine să cred că răspunsul la marile probleme ale vieții mele se află în șirul de umilințe pe care le-am înghițit din partea acestui Fiasco al meu. Stau aplecat peste pungașul de banc, sub zâmbetul fericit al ochilor larg deschiși și sub picioarele larg desfăcute ale fetelor din postere și din filele calendarelor cu nuduri, în timp ce privirile de lup ale bandiților de mecanici se ivesc printre tije și cricuri, și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un vechi nu. Vezi xenofobia celor vechi. [3] Doi oameni merită spânzurați în această țară de felinare prin linch-justitz ca-n America, C. A. Rosetti și Boerescu. Unul pentru că e grec, arhigrec, o canalie care-a făcut din fiii lui pungași și din fata lui o curvă (Profira), altul pentru ea e lacheul galonat al Austriei pentru // [că] spurcă numele român fondând societăți jidovite, pentru că acestui secui [î]i pute sufletul și inima de vicleșug cum îi put picioarele. ["RASĂ DE PEZEVENCHI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Durante? Dante Alighieri Își mușcă buzele, neștiind ce-i de făcut. San Piero ar fi trebuit vegheat, mai ales pe timp de noapte, de garda Prioratului. Ceremonia În decursul căreia fusese Învestit În funcția de prior abia se sfârșise, iar pungașii aceia deja trădau? — Messer Durante, ești acolo? Deschide. Nu putea șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
copii. Își aminti de prăvălia negustorului de pielărie, la mijlocul arcadei, cu mirosul ei dezgustător de urină de cal pentru tăbăcit. În spate era o scară. Pe acolo te puteai urca pe acoperișul prăvăliilor și puteai trece podul trecând peste capetele pungașilor care zbierau dedesubt. De mulți ani nu se mai gândise la ea. Din fericire, scara Încă mai exista, deși mult mai părăginită decât cum și-o amintea el. Speră că Îi va putea suporta greutatea. De pe partea cealaltă a podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
masă, cu ziua de lucru încheiată, am mers pe jos până la apartamentul meu de la stația de metrou Christopher Street. În ultimii cinci ani, am locuit în aceeași garsonieră micuță și în același cartier - și, cu toate că strada mea era plină de pungași și suprasaturată de sex shop-uri perverse, eu mă simțeam acasă. Am pescuit cartea de vizită pe care Randall mi-o dăduse cu o seară înainte și am tras adânc aer în piept. Nu mai am optsprezece ani, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și încercam să adunăm cît mai mulți simpatizanți de partea noastră, ei gîndeau mult mai practic, știind sigur că nu va avea loc decît o schimbare de fațadă. — Habar nu am cum vă gîndiți să intrați în lumea asta a pungașilor și matrapazlîcurilor, să vă faceți din nou apariția prin preajma lor, spune Gulie, nu văd ce ar putea ieși bine din asta. — Numai atît cît va fi nevoie, spune Roja, și exact atunci cînd o să se aștepte mai puțin. — Indivizii de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cine i-a smuls toate penele, minus cele din fund, până când a devenit săraca orătanie Joséphine Baker? Pe Winston Churchill cine încerca, în fiecare weekend, să-l învețe (fără succes) subjonctivul limbii engleze, și nu dezarma, chiar dacă se gândea că pungașul ar putea lua, peste un timp, Premiul Nobel?" - Nu găsești uluitor că, după un om de talia lui, nu a rămas nici măcar o cravată? - Într-adevăr. - Îți spun eu, erau roze. - Erau ele roze. Dar aveau și-un tupeu... - Cine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de umăr, salută și o luă la fugă spre Porsche. În seara aceea, stînd pe balconul apartamentului lui Frank de la Clubul Nautico, mă gîndeam la Bobby Crawford și la poliția din Kowloon. În lumea aceea de vameși corupți și săteni pungași, un tînăr locotenent englez Înclinat spre violență se va fi simțit la fel de confortabil ca un hoț de buzunare În aglomerația de la hipodrom din ziua curselor. Cu tot idealismul lui bizar, Residencia Costasol avea să-l Înfrîngă. Poate cîteva neveste plictisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care-i înfiora pielea și cerul ostenit, stins, cu lungi scame fumurii. Șobolanii ieșiseră din găurile lor și mișunau înfrigurați, tîrîndu-se după urmele sărace ale soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și pâlpâiră. - Tu ești Paraschiv? fl întrebă pe cel tânăr Bozoncea. - Eu, se băgă el mai în sufletul pungașilor. Hubăhil îl măsură dintr-o ochire. Ucenicul avea un trup subțire de fată mare și o privire ascuțită, ageră. - De zulit, ai mai zulit la viața ta? se amestecă și Oacă, suflîndu-și nasul. -Da. - O fi găinar d-ăia de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui se întunecase spre margini și ucenicul văzu primele stele. Mirosea a bălegar încins și se gândi că pe undeva pe aproape trebuie să fie vreo herghelie. Smulse o mână de iarbă afinată și simți în palme sucul ei lipicios. Pungașii nu mai spuneau nimic. Stătuse și vântul. Rar se mai auzea pipirigul lovindu-și tulpinile la cea mai mică adiere. În cele din urmă, Bozoncea îl întrebă pe Oacă: - Mă, pământ de flori, zici că neică 1-a adus? - Da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rânjind. - Îmi place, râse și tânărul. Paraschiv adulmecă locul și nu-i mai ascultă. Îl aștepta pe Florea, și acesta nu mai venea. Focul abia se vedea. Bătrânul Q înteți cu buruieni uscate și un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i puie la impozite. Caii păzitorului tot cai erau vrea să zică, în putere și cu sămânță bună. Nu era cîflînă sau hîță în groapa lui Ouatu să nu le fi îmborțoșat ei cu steaua și cu puterile lor. Pungașul știa și prețul: douăzeci de lei de bucată. Banul și harul. Tocmai dincolo de locul lor, peste baltă, sub malul mâncat își ținea omul ginerii, într-un țarc de lemn, plin de balegă și de dudău veșted. La lumina soarelui, văzuseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste malul de pământ. O dungă zăpezie se ivea tăind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era rece. Cel tânăr se ridică ușor și vesel. Animalele îl simțiră. Ridicară gâturile, sunând din căpestre. Merse drept la iepele din față, apucă o mână de fân de sub picioarele lor și le mângâie coama umedă. - Lolica, na, Lolica! șopti pungașul, neștiind dacă nimerise. Și se apucă să le desfacă legăturile. Treaba merse repede. Hamurile cădeau fără nici un zgomot în praful drumului și Paraschiv 58 le puse numai câte o frânghie subțire în jurul gâtului, ca să le țină la un loc. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]