1,221 matches
-
altfel spus niște ,,frățiori”de-ai noștri cu capu mare ( era și-o vorbă o dată cum că dacă îl prosteai pe unul, altul îți putea spune că: Ce bă ... i-ai făcut capu mare ăluia?) cu niște ochi negri fără pupile și cu niște brațe și picioare deșirate ca niște bieți somalezi ajunși în pragul foametei cu niște burți supradimensionate în raport cu corpul. Capul are de asemenea o gură foarte mică iar urechile sunt lipsă. Păi e ca o hieroglifă chinezească! Știți
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W. HAWKING de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356278_a_357607]
-
felinar Simunuri taie lung sahare De care nu te mai ferești Lumina cade oblic prin ferești Pe tapiserii de vechi Buhare Geana nopții mângâie fragile Ciutele de porțelan străbătând lanul Pe care le privește castelanul Cu-o lacrimă albastră în pupile Vom porni de mâine înspre pol Ca mesageri din neștiute Urse Misterul dimineților parcurse Să-l îngropăm în ultimul atol Femei cu neștiute grații Și chemări ascunse în priviri Ne vor primi ca musafiri Sosiți din alte constelații Referință Bibliografică
MĂ MIŞC PRIN MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356673_a_358002]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ATÂTA LINIȘTE CIUDATĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Atâta liniște ciudată Topim cu zorii în pupile Din țările cu porțelan pe care ni le Închipuim aievea cumarată Lăsați adâncurile să ardă Combustia și ultima resursă Cascada cu vigoarea scursă S-a oprit la ultima petardă Fiecare, partea lui de măr Spre un țărm cu lebede și
ATÂTA LINIŞTE CIUDATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356709_a_358038]
-
ta e vina mea și mi-o asum deplin ieri am venit dar.. nu știu de-o să mai vin. VREAU SĂ TAC eu vreau să tac să spăl obida din căușul eu-lui meu să lepăd mantia de ceoifizeu înfiptă în pupila mea de cei care mă cred o biată peruzea.. eu.. nu-s decât un biet nimic crescut în arșița vâltorii, un mic habarnuștiu, terifiant mâncând pământ din patima grandorii . căuș îmi pun și creieru-mi golesc , îmi las circumvoluțiunea stearpă și
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
și în poezie. Publică în „Revista română” „Riga Cripto și Lapona Enigel”. În 1926 îi apare în volum „Oul dogmatic” și publică alte poezii. „Fizionomie personală de om al soarelui de calcaluri, înaintare de kurd descălecat. Un nu știu ce nomad în pupilele boabe de strugur veșted. Liniile feței anguloase, ochii vegetali, sporiți într-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundați în vis, ai omului ce doarme cu pleoapele întrdeschise” ( G. Călinescu- Istoria literaturii române...), Ion Barbu rămâne în istoria literaturii române
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
o să vin cât ai clipi . Privirea , senină de albastră , i se rotește toată prin spatele rimelului ,dar nu mai așteaptă să-i spunem ce ne doare și face calea întoarsă pe unde a venit. Iar nouă ni s-a dilatat pupila din cauza mișcărilor unduitoare și incredibil de provocatoare. - Ai văzut ce bunăciune ? mă întreabă Marian după secunde de contemplare infinite. Pe-asta aș lăsa-o cu siguranță să-mi facă câte injecții vrea . Și nici n-aș sta cu spatele, ca să
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
Cel din ceruri, Ce veșnic e a mea cetate. Mi-e inima o mandolină, Ce vibrează pe unde divine... Cu orchestra cerească și cântă, Mereu slavă Celui ce Vine! Baia Mare, 15 iunie 2016 Ochii Vieții Ochii Vieții cu soare în pupile, Colorează orizontul Cu nemărginită dragoste. Se-aud pași înlăcrimați Peste lume. Baia Mare, 15 iunie 2016 Referință Bibliografică: Vara ca un poem / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
Cu rotunde flăcări răsăritul se-aprinde sub genele apelor repezi, cascade în sărituri deschizând porți. Acolo trupul tău cu linii spirale se-mbracă-n rochii de bumbac vaporos și toamna privește ascunsă după culori. Ochii mei cu negru brodat în pupile, te visează-n ii de mătase cu florile albe ce-mi flurură-n brațe. Referință Bibliografică: Fluid și vaporos / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae
FLUID ŞI VAPOROS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370649_a_371978]
-
monitorizat“ de Eroul Liric - așteaptă „insuficient motivat“, „croșetând absent“, „deschiderea supapei“, contrabalansând, în murmurarea-i, acea spăimosă / alarmantă „șoaptă a trapei“: «venim, vuim / până la scăpătat» (O nevăzută treaptă, p. 5). În textul secund - cel de după „nevăzuta treaptă“ (de „împiedicare de pupilă“) -, adică în cele trei catrene „clasic-de-modern-paradoxiste“ ale poeziei dătătoare de titlu la întregul volum, Distinsului Receptor i se lămurește - „cam villonesc“, s-ar putea spune - locul „spargerii vitraliilor“, de fapt, al „programat-profanării / dinamitării“ unui eurosimbol al Creștinismului, al „civilizației Creștinismului
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
te-ndeamnă genunchii să-ți pleci. Natura e toată un templu, Munții stau neclintiți și ascultă Șoapta din ceruri ce-aduce seninul Și soarele cu o dalbă cunună. Spune, iubite, de ce tu nu vezi, Atâtea culori ce se oglindesc în pupile?... Și de ce nu mai vrei să mai crezi Că iubirea e unică-n lume? Clu Napoca, 23 iulie 2015 Lacrimi Lacrimi udă pleoapa cerului din noi... Se aud pașii unei singurătăți Care flutură în zare marama Ca un semn al
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
lase sufletul purtat pe norii pufoși ai viselor. Închise ochii și așteptă...Dar Moș Ene nu putu străbate troienele de temeri și disperare. Cohortele de gânduri trăgeau de genele lui și urlau fioros prin pădurea de nervi din creierul său. Pupilele ochilor săi se fixaseră în albul tavanului, în speranța că vor scăpa de pliciul gândurilor-fiare. În starea asta l-a găsit Dora când s-a întors de la serviciu și l-a certat cumplit: --În ce hal ai ajuns, omule!..Chiulangiu
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
de purtarea necuviincioasă, se trase un pas îndărăt: - Scuză-mă, murmură cu ochii în pământ. Părul negru lung îi cădea în zulufi mângâindu-i umerii, iar Lolek abia atunci roși până în vârful urechilor. Inima începu să-i bată nebunește, iar pupilele i se dilatară. Ce fată frumoasă! - Sunt evreică... Nemții vor să ne omoare... adăugă ea jenată. - Fii liniștită... Gata! Acum totul a trecut... - Dacă aș putea, i-aș omorî pe toți pentru ceea ce ne fac, continuă ea înflăcărată. Apoi își
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
Autorului într-un capăt de lume precis colorez niște aripi de fluturi m-ai tocmit și atunci mi-ai promis că-ți voi fi ostatică- alături. și-am luat de la capăt un fir deșirata dreptate -mi v-oi face am pupile, mă uit și mă mir mi-ai înfipt numai vârfuri de ace. cu inima-ntinsă și ruptă în palma scurt'-a iubirii acrită de viață te-nfruptă și mușcă din legile firii. Referință Bibliografică: PRECIS... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN
PRECIS... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353315_a_354644]
-
DE TOAMNĂ, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016. CALEIDOSCOP DE TOAMNĂ Mai lasă-mă timpule un pic, Să zăbovesc agale pe cărarea vieții. Mai lasă-mă un pic, să-mi oglindesc cerul pe pupila sufletului, Să pot să-mi mai revăd culorile copilăriei Și să-i dau cuvântul bucuriei. Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă, Cu dulceața reveriei. Să privesc trecutul că pe o carte ilustrata Și să-mi revăd poveștile
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
lasă-mă să cred că aș putea, Să aleg din nou... Cu inima ! Citește mai mult CALEIDOSCOP DE TOAMNAMai lasă-mă timpule un pic,Să zăbovesc agale pe cărarea vietii.Mai lasă-mă un pic, să-mi oglindesc cerul pe pupila sufletului,Să pot să-mi mai revăd culorile copilarieiSi să-i dau cuvântul bucuriei.Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă,Cu dulceața reveriei.Sa privesc trecutul că pe o carte ilustrataSi să-mi revăd poveștile de iubire
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
risipit e în albe și roze petale... Împletit-am penel din raze de soare Și scriu răvașe pe fiecare floare. E mare minunea în ochiul naturii, Ce are culoarea verdelui crud... Se uită poetul în oglinda iubirii. Și stele-n pupilele lui se ascund. Palma luminii din ziua de astăzi, Ușor mângâiat-a pleoapa de cer. Aplaudă crinii cu mâinile noastre, Iar stihul se-apleacă plin de mister. Scriu cu lacrima-n genele ierbii... Și las adierea să spulbere-n vânt
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
ninsoare din umbră ciuruind tăcerea. - „Din nou despre noi”. Autoarea nu ezită în a-și radiografia visele, emoțiile, trăirile, spaimele și bucuriile cu sinceritate dezarmantă, îmbrăcând țesătura ideatică într-un dramatism metaforic propriu: Iubirea renăscând de sub nămeți / înspăimânta topitele-i pupile. / e timpul vrăjitor, sau nu mai știm / trecutul descifra printre argile? / Se-ntoarce ceasul singur în ajun, / mi-e greu să mai deschid din verde ochii, / încercănate, visele susțin / zăpezile trecute precum snopii. Mă leg de-un gând, dar funii
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
-nchide întomnarea astăzi ca o carte și răscolește-n viață, printre frunze ruginii, trecute amintiri. Iubito, ce-ai plecat departe, te-ai dus cu-o toamnă...fără să mai vii... Privesc cu dor la poza-ngălbenită. Luna-ți pictează-n joacă pupile arămii într-un amurg de toamnă prea grăbită. Vis sau aievea, rămâi, o clipă să-mi mai fii! Să te sărut, iubito, tandru, printre frunze când toamna geme, pe galbene alei, cu patimă, pe ochi, pe tâmple și pe buze
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
Îi mulțumi din priviri și printr-o ușoară mișcare a capului, apoi apropie încet buchetul de față și inspiră cu nesaț mirosul plăcut al florilor. Fața i se ilumină de plăcere. Ochii îi străluceau. Luminițe vii i se aprindeau în pupile. Din nou îl privi pe Ștefan mai mult cu o grimasă decât cu un zâmbet. Se vedea cât erau de dureroase urmele accidentului din care o salvase bărbatul care tocmai i-a adus cel mai frumos buchet de trandafiri albi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CALEIDOSCOP DE TOAMNĂ Mai lasă-mă timpule un pic, Să zăbovesc agale pe cărarea vieții. Mai lasă-mă un pic, să-mi oglindesc cerul pe pupila sufletului, Să pot să-mi mai revăd culorile copilăriei Și să-i dau cuvântul bucuriei. Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă, Cu dulceața reveriei. Să privesc trecutul că pe o carte ilustrata Și să-mi revăd poveștile
CALEIDOSCOP DE TOAMNA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354265_a_355594]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ACTORUL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1076 din 11 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului n-am reușit niciodată să-ți citesc heroglifa din pupile, oriunde calc, pretutundeni sunt un biet străin, joc mereu comedia în fața unui public pestriț, mereu într-un alt travesti, folosindu-mă de diverse trucuri, câteodată sunt bufonul cel mai bun al propriului rol, altădată privesc rampa și debitez pe nerăsuflate
ACTORUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354594_a_355923]
-
ceva postmortem, - brrr!) Despre câte-un vis pe care l-am ucis, de teamă să nu-l trăiesc cu ochii deschiși. Sau pentru că nu se putea nicicum trăi. Doamne, câți bărbați splendizi nu s-au perindat prin ochii mei... Aveam pupilele dilatate ca să încapă toți. Și rezervele. Atât de mult puteam visa, că nu-mi ajungeau ziua pauzele și noaptea insomniile. Nu știam atunci că trăiesc cu adevărat. Că asta-i viața. Mi se părea că viața mea ești tu. Acum
EXTEMPORAL LA SINCERITATE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347220_a_348549]
-
profesoară la liceul maghiar. Tremura de emoție...”nu știu o boabă ungurește...” ... mi-o amintesc și acum de la repartiție. Aici, la liceul maghiar, clasele sunt mai mici ... 15-18 elevi. Mă uit la ea ... și o văd la fostul liceu ... cu pupilele dilatate de spaimă, că directoarea a chemat inspectoratul peste ea ... Un copil, la început de carieră, pe care îl încolțiseră “rechinii”, la primul pas “în larg”. O văd acum ... elegantă ... în ținută, în exprimare, în distincția didactică ... Cât de mult
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]
-
unei specii care în curând va pune stăpânire pe întreaga planetă. Thora simți că o ia cu amețeală, suna atât de sinistru. Îl măsură pe bărbat cu o privire rătăcită: - Ești nebun! - Poți verifica singură, să știi! Dacă privești atent pupila exemplarelor care împart Sămânța, vei vedea că nu e rotundă. - E rombică, bâigui, căci observase diferența pe care o crezuse un simplu efect artistic al afișelor panoramice. Dar... - Știu că e greu de crezut, se apropie de ea. Uită-te
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
al afișelor panoramice. Dar... - Știu că e greu de crezut, se apropie de ea. Uită-te la mine, ce vezi? Avea niște ochi negrii, teribil de adânci, împrejmuiți de o perdea de gene lungi, negre. Mirosea ciudat, a... ceva... puternic. Pupila era rotundă. El înțelese că ea văzuse ceea ce trebuia, așa că îi prinse mâinile în ale sale: - Părinții mei sunt pământeni, iar mama nu s-a prezentat la vaccin. Am trăit în munți o vreme, până când ai mei s-au stins
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]