456 matches
-
culmi. Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia, acum despre „acei care se așteaptă la o faimă nemuritoare de pe urma faptului că scot cărți. Toți scriitorii de felul acesta, spune
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
ai nenorocirilor ? Învierea Mântuitorului Isus a coincis în acest an cu nașterea uneia dintre cele mai mari drame năvălind cenușie-murdară peste oameni și case. Iată, mobile plutind pe apă, pereți rupți de furia naturii și apa plimbând obiecte prin încăperi pustiite... Se zice în popor: "Să nu dea Dumnezeu omului cât poate duce!" Dar acești oameni, bănățenii noștri de "frunce", cât vor mai rezista? Privim cu prietenul Haralampy la această cumplită năvală a răului peste o lume care, nu cu multă
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
sensul dramei lui Tolstoi), Donald Mahon navetează între două lumi: lumea celor încă vii și lumea celor ce n-au murit de tot. Sau, mai bine, spus, încă nu își dau seama că sunt morți, că locuiesc într-un tărâm pustiit, că viețile lor nu au nici un sens în afară de cel dobândit prin cuvinte. Iar cuvintele nu sunt decât ecourile unor existențe fără sens, dovezile materiale care le atestă moartea spirituală. Charlestown devine astfel emblema unei lumi muribunde, o așezare la fel de "nereală
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
printr-o avalanșă de imagini negative: „trist apus de lume”, „agonicele zvârcoliri”, „astre năprasnice”, „satanică beție”, „meschină Judecată d-Apoi”, „Pământul ajuns morman de gunoi”. „Țara veche”, învecinată altădată „cu basmul și balada” apare acum, în Cerșetorul, ca un ținut pustiit, atacat de sălbăticiuni și colindat de un Dumnezeu cerșetor: „Ca să-ți încerce multa-ți bunătate, / O, țara mea, mâncată de jivine, / Pe drumurile-ți albe-n triste sate, / Cu traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
cu atîta intensitate o viață socială -în fond, secundă - atunci cînd - în realitate - „dezamăgirea", „melancolia orientală" îi umbreau inima? Tudor Vianu reprezenta, atunci, o victorie a valorilor culturii noastre. Dar și, dincolo de aparențe, o adîncă enigmă. 14. În „inima sa pustiită" - scrie Ion Vianu, folosind un cuvînt greu - apăruse remușcarea. În timp ce el putuse alege un „exil mascat", un fel de a trăi care-l scotea, fie și numai puțin, din strînsoare, alții erau în închisoare (p. 373). Era vorba de I.
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
controversată chiar în ceea ce privește originea sa, sensul și circulația în limbă, înainte de preluarea ei de către Mateiu Caragiale. Explicația din dicționarul academic ( Dicționarul limbii române, Tomul I, partea II, Litera C, 1940), s.v. craiu, mi se pare impecabilă: "Curtea Domnească din București, pustiită mai întâiu prin incendiul din 1718, apoi prin marele cutremur din 1738, ajunse, prin al șaselea deceniu al secolului al XVIII-lea, un complex de ruine, în care se adăposteau toate haimanalele și pungașii Capitalei, cărora li se zicea, în
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
e în spiritul limbii și, mai ales, nu e în spiritul poemului, care nu ni-l înfățișează pe demon urmînd o mișcare preexistentă, ci dimpotrivă, ca acela ce o dezlănțuie: El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. El prezentul îl răscoală cu-a gîndirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. Vrînd să readucă textul pe un făgaș logic, Maiorescu se încumetă a compune el însuși versul citat mai sus
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
ținând cont mai cu seamă de sugestiile călinesciene. Poezia lui Goga se vrea regia unei suferințe ridicată la rang universal: este o suferință a lumii sau, cu exprimarea din Rugăciune, "jalea unei lumi". Ea are revelația ființei răvășite, a universului pustiit, cu echilibrul și armonia pierdute. Frântura finală de vers din Apostolul: "Ardealul n-are Dumnezeu" e în măsură să dea rezonanță extraordinară lamento-ului. Afirmația nu trebuie speculată în sensul transcendenței goale. Ar fi exagerat. Credința religioasă e fundamentală în
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
unanim delectabile. Ne poate da de gândit și astăzi curajul lui T.S. Eliot de a crede fără echivoc că teama de cultură este nemotivată și de a acționa în consecință. În capodopera sa The Waste Land (Țara pustie sau Tărâmul pustiit), el citează din Dante, din poeții elisabetani ori din mistica Indiei, echivalând, în nota sa, o formulă upanișadică binecunoscută, printr-o sintagmă din Sf. Augustin, dovadă astfel, la modul cel mai pragmatic, a faptului că opera artistică ori constructul cultural
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
The Waste Land reprezintă o aventură poetică fără hotare, de nimic zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a renunțării de o clipă/ Pe care o viață chibzuită n-o va mai putea lua înapoi/ Prin asta și numai prin asta, am ființat!” (Tărâmul pustiit, p. 173). Doar conștiința pare să mântuie, în poem, orașul impur, râul presărat cu „sticle goale, hârtii de la pachete,/ Batiste de mătase, cutii de carton sau mucuri de țigară” (p. 157), așa cum, mai târziu, în Burnt Norton, ochiul poetic va
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
din noi, despre crime, despre micimea și putregaiul din noi, despre anvergura puterii, chiar și în felul în care organizează spectacolul crimelor în lanț, în final, ca în tragediile grecești. Un incendiu de proporții instalează pustiul din fiecare și peste pustiitul oraș Dogville. Pe urmă, totul te doare. Nu rămîne colțișor din corp și din minte nedureros. Și se instalează tăcerea. Nu intuiești nici o secundă ce va urma, situațiile și succesiunea lor te iau absolut prin surprindere. Felul cum este realizat
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
XVI, desfășurând ghemul poveștii sale simultan în mai multe direcții, dar pe o axă comună: dinspre margini spre centru, orientând călătoria mamei dinspre marginea sălbatică (Transilvania) înspre centrul civilizat (Viena), și apoi din nou dinspre centrul vienez (de astă dată pustiit de ciumă) înspre extremitatea portugheză, prin călătoria copilului elefant spre turnul de la malul mării. Se pot spune multe despre referințele (José scriind călătoria elefantului este înghițit în „dulcea” poveste, nu lipsesc fascinația buzzatiană a deșertului, personajele feminine erotizate à la
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
a fost până în 2000, postdecembrist - Bordeaux, Maxone în parcul cu huțe, în parcul cu munți, călătorii europene - s-a îndepărtat. Ce a fost de când am venit încoace mi se învălmășește în cap. Abia acum, de la o vreme, lumea ni sa pustiit. Telefonează iar Andrei. Pați a murit. (A avut ultimii ani buni. Băiatul, foarte reușit, Andrei, Autobiografia lui Ceaușescu, moșia oltenească...) Vorbisem cu Mașa să ne ducem la înmormântare, undeva într-un sat. Nu ne mai hazardăm în lume, dar încă
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
postdecembriste rămâne pentru mine lamento-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate iluziile lui de-o clipă. Și, pentru a doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să emigrez
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Tu, Doamne ce ești fericirea lacrimei Și bucuria celui ce susține cerul Cu gemetele lumilor dispărute Pentru a se face har. Vecine trompete de îngeri Și flaute înaripate Vestesc un conținut De Cantic devorator de zborul abisului Tandru cu cel pustiit. 5 ianuarie 2007 Cuvântul se așează pe ornamente Cu vești de copii, Adulmecă cerul cu vocale, silabe, Viziuni mai vechi decât cerul, Miracol e carnea când se întoarce Către privirea celui ce o iubește Recreată în semne sacre, în cuvinte
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
odinioară ca un iaz plin de apă... Dar iată-i că fug!... "Stați! Stați! Opriți-vă!... Dar nici unul nu se întoarce..." 9. Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfîrșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe! 10. Este jefuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă, și toate fețele au îngălbenit. 11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
de numai 20 și ceva de ani care lucra în fabrică, iar tata un tânăr inginer agronom care se întorcea de pe câmp noaptea târziu. Iar după dispariția lor am ajuns, în foarte scurt timp, să văd iarba năpădind curtea copilăriei, pustiită, fără orătănii și animale, anexele și casa începând încet, dar sigur, să se șubrezească. Deși e adevărat că asemenea lucruri ni se întâmplă de obicei în jurul vârstei de treizeci de ani, ele marchează o cu totul altă criză decât cea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
și mă încălzește ziua e frumoasă și e călduroasă. iată c-a venit și această zi ziua așteptată de mult planificată. Altam Bianca Clasa a IX-a Înspre viitor Timpul trece greu, Și sufăr... Ce durere simt!... În sufletu-mi pustiit. Or fi raze de lumină?! Nu, doar soarele dogorâtor Ce-mi luminează calea, Înspre viitor! Eu însumi și timpul Încercăm o nouă nuanță, De-un roșu aprins... Ce-mi dă elan,...viață! Zilele de fericire au apus. Dar,... vine-un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de lege cu care au păcătuit ei să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. 22. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pămînt pustiit; în pustie, să-i dea drumul. 23. Aaron să intre în cortul întîlnirii; să-și lepede veșmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în sfîntul locaș, și să le pună acolo. 24. Să-și spele trupul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]