3,728 matches
-
e că poate să te facă să te gândești, să-ți pui mii de întrebări, cărora le poți sau nu găsi răspunsul și hotărârea corectă, dar deprinderea și această dorință arzătoare îți strică toate așteptările și te lasă cu un pustiu mare în suflet. Universul îți trimite iar meteoriți și parcă-ți pare că problema e soluționată, dar cicatricea rămâne. Să fie numai una, ar fi ideal, dar sunt sigură că, unde-i una, vor fi mult mai multe. Și atunci
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
multe. Și atunci, care-i hotărârea noastră? Ne facem orbi și trăim în speranță și în așteptarea acelor surprize plăcute care, la început, erau mult mai multe, apoi au început să dispară rând pe rând. Ele lasă cerul pustiu... nu pustiu de tot, căci sunt soarele și luna, care au fost de la începutul în care s-a format dorința ta de a cunoaște și, desigur, să nu uităm de amintirile plăcute... Dar oare este de ajuns ceea ce a fost? Sau e
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Dacă ar fi fost tinerel, o asemenea mărturisire a iubitei l-ar fi făcut să se simtă în al nouălea cer. Dar așa? De ce acum orice bucurie este „subminată” de spectrul inevitabilei erodări și al transferului „clipei frumoase” (Goethe!) în pustiul inefabil al amintirii? Domnul R. nu vrea să o necăjească pe Teodora cu gânduri de acest gen. Rămas singur după plecarea ei, este din nou asaltat de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără să se uite la ceas. Phii, exclamă Bărzăunul clătinînd din cap. A întîrziat peste 20 de minute? Oare de ce? Eu știu?... O fi avut, poate, vreo pană... Că hîrburile de pe traseul nostru... mamă, mamă! Mai bine le-ar duce pustiului de pe-aici, ori ar face borș cu ele! Iar pe șoferi să-i tragă pe râzătoare, că tare-s ai focului! Păi nu? Bărzăunul se umflă de bucurie cînd văzu că reușise s-o stîrnească la vorbă. Așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el mai locuiesc acolo Balaurul cu 7 capete, Zmeul-zmeilor și alți ciraci ai înfricoșării. Se uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut intra pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dincolo de lume... Nu scoase nimeni nici o vorbă mai multă vreme... Parcă pe toți i-ar fi legat pasărea aceea cu lanțuri nevăzute și i-ar fi tîrît după ea în uitare. Numai Bărzăunul întoarse la un moment dat ochi de pustiu spre Ilinca așteptînd un răspuns ori o chemare pentru a pluti măcar o singură clipă amîndoi în acea imensitate de ireal și straniu... dar o surprinse transformată în stană de piatră, cu un zîmbet lung, de care se aninau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tînărul lup se trezise dimineață răscolit. Am primit un semn, tată! Ascultă ce am visat: se făcea că plecasem în căutarea mamei. Ajunsesem într-un loc pustiu, întins ca o poiană fără de sfîrșit, lipsită de copaci. Dintr-o dată, din mijlocul pustiului s-a înălțat o stîncă golașă; în vîrful ei stătea mama. Sînt sigur că era ea; mi-a apărut de atîtea ori în vis... Dar abia acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
am fost vreodată pînă acum. Să pornim atunci, Lupino. Spune-mi încotro, și te conduc. Înspre cîmpie, încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-ar fi putut trăi în pustietatea aceea lipsită de umbră. Umblară destulă vreme, adîncindu-se în miezul cîmpiei, dar încercînd să păstreze pădurea la orizont. Era singurul punct de reper
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cât o furtună de vară. Se oprise la cele câteva ținute noi pe care reușise să și le cumpere și dorința de a face o schimbare. Despre partea interioară mai bine nu mai vorbim. Același cenușiu și umbre într-un pustiu anost. Ziarul pe care îl cumpăra zi de zi îi hrănea constant iluzia unei viitoare schimbări. Nimic nu o motiva, nimic nu o mai tulbura din căderea iminentă spre vechea stare de apatie. Era conștientă de dezastrul spre care se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Trebuie însă ca lupta să fie dreaptă, cinstită, luptă pentru cauze nobile, pentru triumful binelui. Un gând cu adevărat cu minte: fericiți am fi și norocoși să prindem azi asfințitul de soare, pentru că mâine nu se știe ce va fi. Pustiul din suflet este izvor de singurătate. Când ai încetat a gândi la vremurile trecute, prezentul e în mare pericol. Iscat dintr-o speranță de viață fără de moarte, omul se stinge la sfârșitul lui într-o speranță de moarte fără de moarte
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se pare, numai în România. Marele secret al pământului corpul omenesc... Dacă tot pomenim de criză, ne vom trezi că intrăm în „criză” din orice! Întunericul și lumina sunt „gemenii” existenței noastre, noaptea și ziua vieții! În afara lor se întinde pustiul..... Bune sau rele, faptele omului se înscriu în cartea timpului cu aceleași „litere”... Suspinele și bucuriile, lacrimile și zâmbetele omului se adună toate pe ghemul vieții. Vrei putere? Vezi dacă ai minte pentru asta! Bunăstarea spirituală - avutul cel mai de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
al ghe?urilor": Nostalgia lui [Toma Nour] de puritate ??se?ta o Împ?care În paradisul ghe?urilor lui Odin, Într-o zon?, deci cristalin? "; un ? paradis selenar": "Că ?i paradisul selenar din ??rmanul Dionis, paradisul polar ar p?rea pustiu, dac? n-ar face posibil? realizarea erotic? ". Alteori este utilizat un sinonim al termenului „paradis" -„Eden": „Lumea ghe?urilor, la care ader? spiritual creatorul din Odin ?i poetul ?i care fascineaz? pe Toma Nour e, mai mult decât aceea a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mor?îi!", spre lumină c?reia sufletul poetului se opre?te Ins?, ca În fă?a unui vis, cu uimire ?i Încântare: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare! Mii pustiuri scânteiaz? sub lumina ta fecioar?, ?i că?i codri-ascund În umbr? str? lucire de izvoar?! Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str? bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i egalizându-le ochiul cosmic al lunii, la a c?rui perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la aceea?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-mi sun?; ?i de-i vremea bun?, rea, Mie-mi curge Dun?rea. Numai omu-i schimb?tor, Pe p?mânt r???citor, Iar noi locului ne ?inem, Cum am fost a?a r?mânem: Marea ?i cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna ?i cu soarele, Codrul cu izvoarele ". Este acesta cel mai frumos chip pe care vreun poet 1-a d?ltuit În cuvinte frumuse?îi, armoniei ?i ve?niciei codrului. Vremea trece ?i vine; veacurile se succed În ritmul „ceasornicului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Zâmbetul acela de canalie comunistă... zâmbet subțire ca o sârmă de sugrumat infidelul, dâră de otravă pe chipul țărănoiului ăla ajuns judecător de oameni În numele absurdului... zâmbet care ți se Înfige În inimă precum acul unei seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai apucat să Îngaime și s-a făcut livid la față, iar perlele spălăcite ale ochilor i s-au Întunecat și i-au alunecat ușor, ca două boabe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
înseamnă doar îndepărtarea omului din Grădina Edenului, ci și condamnarea lui la sclavia Timpului. Omul modern este robul secundei, mereu pe fugă spre niciunde. Viața lui a devenit aidoma unui tren de mare viteză care nu oprește decât rareori în pustiu, până în clipa iminentă a integrării ființei umane, în eternitate. Uciderea poate fi definită ca fiind suprimarea, prin orice mijloc, a vieții unei persoane. Funcție de gradul de vinovăție a făptuitorului, de mijloacele și de împrejurările în care o persoană este ucisă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Adică drumul spre dez nodământ. Și deznodământul e total neașteptat. Adică total neașteptat. Trage un fum din țigară. Vrea să spună ceva, dar vocea de la capătul firului turuie în continuare. Tipul evadează din pușcărie și fuge în pădure. Adică n pustiu, m-ai înțeles? Și acolo desco peră sensul vieții. Practic filmul are șanse la Oscar, nene. Mai ales că-l regizează barosanu ăsta. Ia gân dește-te puțin. Ultima jumătate de oră e numa cu ăsta care plânge și i-
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
La vernisaj au sosit numeroase doamne. Priveam fețele lor uimite și familiare. Zâmbeam profesional.Speram într-o revedere. „Ți-am smuls,atunci o sărutare La despărțire,dar eu știu: Un strop de apă pe dogoare, E prea puțin într un pustiu”. (M.I.Lermontov) Când s-a apropiat de mine o ilustră necunoscută,am citit în ochii ei albaștri surpriza. Ii auzeam bătăile inimii.Știam ce va urma... Am zâmbit neutru.M-am prezentat. Știam că ea este dorința;ea este visul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
care mai mult erau plecați. Am intrat în grădina pe care o știam căci în fiecare seară o conduceam și m-am apropiat de fereastră. Cred că erau săraci, mulți în casă, pentru că n-aveau nici perdele. Era liniște și pustiu. Dar, deodată, ceva alb din interiorul camerei mi-a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
La Frăgezel! Au urmat întâlnirile, ceasurile de neuitat petrecute împreună, băncile din Cișmigiu și Cireșica, spovedaniile tale, declarațiile de iubire veșnică, cererile în căsătorie. Te auzeam, te ascultăm? Puteai să-mi fi spus orice, eram dornică să te ascult, așa cum pustiul se bucura de ploaie. M-ai iubit? Chiar doreai să-ți împarți viața cu a mea? Cu trecerea timpului am mai cernut acele vorbe ale tale, dar nici acum n-are nici o importanță dacă vorbeai adevărat sau erau cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și consistent. După aceea, pentru a preveni deochiul, moașa sufla peste capul mamei și spunea un descântec: „Fugi deochi, dintre ochi, Peste grochi Că te ajunge o vacă neagră Cu coarnele să te spargă, Să te-azvârlă peste mare, În pustiu, în depărtare! Acolo să chei, Ca ziua de ieri, Ca roua de floare, Ca spuma la soare, Iar capul cel deocheat Să rămâie luminat Și curat Și de boală scăpat!” Apoi lega copilul cu un fir de ață roșie la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Eu, Duvid-Ari, Praștia căruia stoarse Blestemul din clipa morții lui Goliat, - Celui, la poalele căruia munții tremurau, - La vatra voastră venii cântecele să vi le învăț, Dar cât de curând Pe-al meu vi-l voi cânta. Țin minte totul: Pustiurile Canaanului, Nisipurile și curmalii fierbinții Palestine, Geamătul gutural al caravanelor arabe, Cedrul Libanului și plictisul anticilor zidari, Sfântul Ierusalim. Și groaznicul ceas: Prăbușirea și grohotul Sinaiului, Când în foc se despică de la fulgerul ceresc Și în fonta împovăraților nori Aspru
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
numai), storc din postmodernism și din postmodernitate exact cât pot și cât trebuie. Flagelez relativismul și inconsistența lumii contemporane numai în măsura în care atitudinea mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară și merită s-o privim cu toată seriozitatea. Puțini sunt adevărații spirituali care, de la înălțimea credinței și a cugetului lor, nu mai dau nici o atenție lumii înconjurătoare. Mi se par mai convingători, în
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]