2,649,605 matches
-
cîmp de forță a cărui prezență, cîtă vreme erai în țară, nu-l sesizai deloc, îl vei simți acum în mod însutit, dar nu pentru că s-ar fi întețit între timp, ci pentru că acum îți lipsește cu totul. În Occident poți studia pînă la moarte în cele mai aseptice și mai civilizate incinte din lume, răsfoind biblioteci întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
de o intensitate frizînd forma molipsitoare a excitației în masă. Fără ea, am avea parte de o îmbălsămare timpurie într-o formă mimetică, de pastișă provincială, a culturii occidentale. Cultural vorbind, climatul acesta de competiție psihologică, după reguli ce nu pot fi niciodată ținute în frîu, lipsește în Occident. În Apus, totul este de o igienă atît de ireproșabilă, încît, lipsit de dușmănii publice, de resentimente și de polemici oficiale, te stingi sufletește cu idealul culturii universale în minte. Și scrii
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
cu idealul culturii universale în minte. Și scrii vrafuri de maculatură doctă pe care nu ți le citește decît familia. Nu ați observat că românii aflați în străinătate, deși critică îngustimea și culorile balcanice ale sensibilității de aici, nu se pot totuși lipsi de ele, de vreme ce continuă să se raporteze la ceea ce se întîmplă în țară? Ei scriu pentru gazetele românești și critică atmosfera de aici, fără să știe că, în critica lor, sînt mînați tocmai de acele trăsături fără de care
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
aici, fără să știe că, în critica lor, sînt mînați tocmai de acele trăsături fără de care nu ar mai avea nici un imbold de a mai apela vreodată la o revistă românească. Ei intuiesc că o motivație culturală de durată nu poți avea decît cuplîndu-te la cîmpul psihologic al culturii din țară. Acest cîmp e fermentul dătător de ambiție, el este sursa entuziasmelor sau scîrbelor noastre. Tocmai de aceea, chiar și cei care se jură că au încheiat socotelile cu sordida cultură
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
nu există. Dacă unui profesor universitar de filozofie din Germania îi pomenești de Noica, te va privi cu îngăduință, așa cum un om sprijinit pe secole de tradiție filozofică se uită la un epigon căruia i-a intrat în cap că poate da germanilor lecții despre Kant. E ca și cum un intelectual din Paraguay, mînuind o aproximativă limbă românească, ar veni să ne explice subtilitățile limbajului lui Noica. Și totuși, germanul, deși nu a auzit de Noica, te tratează politicos și curtenitor, pentru că
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
de a rezona în lume și de a se întipări în mințile oamenilor. Din păcate, România a pierdut șansa unei iradieri culturale cu bătaie universală. Nu ne ajută limba, nu ne ajută tradiția, nu ne ajută politica. Și atunci, ceea ce putem face este ca, înăuntrul etuvei psihologice a climatului de aici, să păstrăm o cumpănă între provincia pe care o reprezentăm și centrul pe care nu-l vom întruchipa niciodată. Și cum unul din simptomele de decădere culturală a unui popor
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
reușit și-au luat zborul din categoria asta. Dar într-un oraș care trebuia să fie modelul industrializării și în care s-au pompat oameni decenii la rînd, mulți aduși de la țară și calificați " la locul de muncă", nu le poți cere tuturor să aibă geniul afacerilor. Iar dacă pentru acești oameni nu există soluție, mi se pare o imensă porcărie ca ei să fie tratați ca un soi de balast social, de care nu știi cum să scapi. Unii dintre
Ucisă din dragoste de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11290_a_12615]
-
apartamentul fetei sale. Cinci suflete în trei camere n-ar fi prea mult, cu condiția să nu devii, ca al cincilea, un soi de chiriaș obligatoriu, chiar și în calitate de tată care a cumpărat apartamentul. Vărul meu muncește în Capitală ca să poată duce la țară, o dată pe săptămînă, alimente și bani de cheltuială. Și ce-i cu asta? Soția lui, femeie mîndră care a preferat să se mute la țară decît să se simtă exclusă în București, a fost înțepată, se pare
Ucisă din dragoste de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11290_a_12615]
-
ca să-ți dai seama, chiar dacă nu de tot, ce fel de ,cetățean" e scriitorul a cărui carte o deschizi. Așa făcînd, risc un portret din cîteva trăsături de condei. E, de bună seamă, un om al reperelor, al ,mitologiilor" ce pot să țină, în lumea care curge înnebunită, locul toiagului despărțitor de mări. De aici, preferința pentru trecut, acela pe care nu-l poți schimba, dar îi poți recunoaște, cu sentimentul că tot ce se va fi întîmplat, atunci, rău, s-
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
portret din cîteva trăsături de condei. E, de bună seamă, un om al reperelor, al ,mitologiilor" ce pot să țină, în lumea care curge înnebunită, locul toiagului despărțitor de mări. De aici, preferința pentru trecut, acela pe care nu-l poți schimba, dar îi poți recunoaște, cu sentimentul că tot ce se va fi întîmplat, atunci, rău, s-a ,clasat" fără să împiedice prezentul să urmeze, o cumsecădenie de bonom. Și trecutul înseamnă Casa Regală, apărată, în fraze emoționante, de orice
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
de condei. E, de bună seamă, un om al reperelor, al ,mitologiilor" ce pot să țină, în lumea care curge înnebunită, locul toiagului despărțitor de mări. De aici, preferința pentru trecut, acela pe care nu-l poți schimba, dar îi poți recunoaște, cu sentimentul că tot ce se va fi întîmplat, atunci, rău, s-a ,clasat" fără să împiedice prezentul să urmeze, o cumsecădenie de bonom. Și trecutul înseamnă Casa Regală, apărată, în fraze emoționante, de orice impietăți, înseamnă vremurile de
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
să sune mai potrivit și fraze ceremonioase, nițel caduce la ani și ani de la evenimentul care le-a prilejuit. Abia pe urmă, după ce ai terminat-o de citit ca pe o relatare de cursă cu jaloane, ferind statui, traversînd cărți, poți să vezi, în scrierea lui Ion Papuc, o lucrare de critică. Nu, firește, am mai spus-o, una care să despartă apele, nefiind, autorul ei, amator să facă din trecutul afînat și pestriț un îndreptar în alb și negru. De ce
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
Voronca, ,je" sont tous les autres. Din tot ce notează, cu delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care Ion Papuc nu pare să treacă ușor e dezicerea de tradiție, graba de-a schimba violetul doliilor princiare cu roșul
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care Ion Papuc nu pare să treacă ușor e dezicerea de tradiție, graba de-a schimba violetul doliilor princiare cu roșul ,vremurilor noi", de-a fura memoriei ce-i de drept al
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
deopotrivă hîtru deopotrivă laș" (nouăsprezece). Pe ,jumătate rebel", pe ,jumătate umil", bardul declară, în beatitudinea-i simpatic urieșească, că se cufundă ,în memoria zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub povara unei vinovății absconse, nu autohtonizează în contul unui stil ce derivă, pe-o latură relevantă, din mistica
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
beregată/ mărturisește-mi și mie" (șasesprezece). Aidoma naturii, năzdrăvanul nostru poet are oroare de vid. Drept care nu lasă nici un spațiu nehașurat, la îndemîna abstracției, a entității conceptuale, umplînd la nevoie ,pustiul" cu deșeurile ce-l repun în circuitul palpabilului: ,pustiul poate începe într-adevăr de aici pustiul exterior/ pustiul populat cu rămășițe de tezaure impresionante/ cîteva dar și pustiul interior pustiul căptușit/ pe dinăuntru de asemenea cu praf maroniu/ cu rugină de timp cu rugină de aer cu rugină de piatră
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
Kurt Masur, mai mult descriptivă decât evocatoare, mai mult pozitivă decât idealizantă, Uvertura s-a bucurat totuși de o lectură remarcabilă prin transparența intențiilor și precizia detaliilor (excelent solo-ul de flaut). Nu știu dacă la alte mari festivaluri se poate, dar la noi caruselul schimbărilor de program ne-a prilejuit o neașteptată experiență în domeniul interpretării comparate: de două ori, la distanță de patru zile, Simfonia a V-a de Prokofiev. Față de interpretarea flamboiantă a lui Vladimir Jurowski cu London
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
calității sonore proprie orchestrelor ,mari" (sau măcar foarte bune) care le conferă ceea ce azi numim sound-ul specific: sunet fastuos, coloristică bogată, agilitate, suplețe (trăsături provenite și din vocația radiofonică a formației, apropiate de Radio France). Și, un detaliu care ne poate spune ceva, prin anii '70 a fost unul dintre ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea recentă cu Maestrul Kurt Masur eleganța și lejeritatea orchestrei se completează în mod fericit cu soliditatea germanică a acestuia. S-a văzut acest lucru
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
central, domnia sa aprecia că Bucureștiul nu ar dispune nici măcar de o unică sală de concert cu acustică convenabilă; ...aruncând astfel o anatemă asupra întregii manifestări festivaliere; ...considerând - ca atâția alții dintre cei din jurul nostru - că ne pricepem la orice, că putem comenta public orice. Să amintesc faptul că Bucureștiul dispune de două săli bune de concert? Mă refer la sala cea mare a Ateneului Român, cu o capacitate de 800 de locuri, sală construită în sfârșitul de secol XIX, o bijuterie
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
din centrul Bucureștiului, către Sala Palatului, loc în care se petrecea marele ritual festivalier. Chiar dacă percepția evenimentului era limitată din punct de vedere sonor, a primat intuiția actului de cultură, conștiința faptului că ,acolo se petrece ceva foarte important". Se poate vorbi chiar de un anume snobism benefic care aureolează în social dar și la nivel individual actul de cultură. Cei veniți prima oară spre muzică - poate din considerente extra-artistice - vor reveni și cu alt prilej; de vreme ce au revenit la concertele
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
prima oară spre muzică - poate din considerente extra-artistice - vor reveni și cu alt prilej; de vreme ce au revenit la concertele Festivalului. Pe de altă parte, indiferent de culoarea politică a administrației de stat, în fiecare dintre edițiile ultimilor 15 ani am putut distinge și o componentă socială, aspect cu care nu poți să nu fii de acord; tinerii au fost admiși fără restricții în sala de concert. A reușit marele experiment socio-cultural care este ,Piața Festivalului". Trecătorul aflat întâmplător în preajmă nu
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
și cu alt prilej; de vreme ce au revenit la concertele Festivalului. Pe de altă parte, indiferent de culoarea politică a administrației de stat, în fiecare dintre edițiile ultimilor 15 ani am putut distinge și o componentă socială, aspect cu care nu poți să nu fii de acord; tinerii au fost admiși fără restricții în sala de concert. A reușit marele experiment socio-cultural care este ,Piața Festivalului". Trecătorul aflat întâmplător în preajmă nu și-a continuat cu indiferență drumul. A zăbovit în preajma tinerilor
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
cu dirijorii Zubin Mehta și Valeri Gergiev, a reieșit interesul celor două proeminente personalități ale vieții muzicale contemporane de a conduce realizarea unor producții ale operei enesciene ,Oedipe", iar aceasta în unele dintre cele mai importante teatre muzicale europene. Nu poate fi uitat faptul că muzica românească de azi și de ieri și-a găsit locul firesc în suita manifestărilor festivaliere; au existat și exagerări fastidioase în acest sens, unul dintre concerte, găzduit în Studioul din str. Berthelot, a avut o
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
creației multora dintre aceștia. Au lipsit creatori importanți precum Horațiu Rădulescu, Corneliu Dan Georgescu sau Costin Cazaban. Persistă, din păcate, în conștient sau în subconștient, dihotomia ,noi, cei de aici, voi, cei de dincolo". Ne-am fi dorit să-i putem audia în concertele Festivalului pe soprana Angela Gheorghiu, pe dirijorul Ion Marin. Un palmares pe anume criterii de performanță? Se poate face. Dintre marile prezențe ale orchestrelor simfonice voi numi în primul rând Capela de Stat din Dresda; este organismul
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
conștient sau în subconștient, dihotomia ,noi, cei de aici, voi, cei de dincolo". Ne-am fi dorit să-i putem audia în concertele Festivalului pe soprana Angela Gheorghiu, pe dirijorul Ion Marin. Un palmares pe anume criterii de performanță? Se poate face. Dintre marile prezențe ale orchestrelor simfonice voi numi în primul rând Capela de Stat din Dresda; este organismul simfonic ideal! ...animat de marele șef de orchestră care este coreanul Myung-Whun Chung. Dintre orchestrele de structură camerală am preferat formația
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]