444 matches
-
că de, ne gândeam să avem și literatura în familie, nu numai științele exacte. Vax! Cum i-au dat condeiul în mână, cum a început Țonți al nostru să facă ordine în literatură. Îți dai seama părinte? Sadoveanu? Putoare! Arghezi? Putoare! Îi spun doar pe ăștia doi, că i-am citit și eu aproape din scoarță în scoarță. Mai ales Mitrea Cocor, cu care, ca să zic așa, am copilărit la tinerețe și m-am dezvoltat. Dar pe câți alții nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așezasem. —N-aș vrea să fiu în locul celor care încearcă să scoată chestia aia de acolo, observai eu, uitându-mă către grupul de oficiali ai poliției care se adunaseră în jurul trapei deschise. Cu cât stătea mai mult deschisă, cu atât putoarea devenea mai puternică. —Să înțeleg că putem să ne întoarcem să lucrăm aici mâine? Da, cred că e bine așa. Până atunci o să scoatem corpul. Noi ca noi, dar mai mult voi. Bez era prins într-o discuție aprinsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mult, urma să mai treacă ceva timp până când noul salariu al Amandei avea să ajungă la Fitzherbert Place. Dacă avea să ajungă vreodată. —Doamne, a zis Neil când Hugo și Theo se pregăteau să iasă din biroul lui. Ce e putoarea asta groaznică? Vine de la țevi sau ce? — Așa se pare, a spus Hugo ieșind în grabă. În locul tău, aș chema pe cineva să se uite la ele. În timp ce-i schimba, cu greutate, scutecul lui Theo pe bancheta din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fost, decizia este a ei. Oricum, nu va sta în lagăr. Cred că are și prieten, soț... - Știe că ești însurat? - Bineînțeles. - Uite răspuns de la ea... “Dragă Nick”. “Dragă Nick”! Eu mă chinui acolo singură, și el primește scrisori de la putori! - E o expresie folosită în scrisori, nu că-i sunt drag. Și nu-i putoare, e profesoară de mate. - Asa, ia-i apărarea. Să ștergi toate mesajele ei!... Asta cine mai e? Sidonia. Una nu-ți ajungea? Stai c-o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
prieten, soț... - Știe că ești însurat? - Bineînțeles. - Uite răspuns de la ea... “Dragă Nick”. “Dragă Nick”! Eu mă chinui acolo singură, și el primește scrisori de la putori! - E o expresie folosită în scrisori, nu că-i sunt drag. Și nu-i putoare, e profesoară de mate. - Asa, ia-i apărarea. Să ștergi toate mesajele ei!... Asta cine mai e? Sidonia. Una nu-ți ajungea? Stai c-o șterg eu. Unde sunt scrisorile tale? - Nu știu. Or fi la ‘sent’... - Nu ai ‘sent
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să mănânc doar pâine goală, vreau să o ung cu unt, si cu gem, că am de unde? Că nu îmi trebuie farfurioara de porțelan? - Dar mie îmi trebuie! Toți oamenii normali vor farfurie de porțelan. - Poate eu nu sunt normal. - Putorile tale de pe chat te prostesc. Vin cu tot felul de vorbe romantice - dar tot ce vor este să plece din țară! - Ai dreptate. Poate ai dreptate. Dar la mine nu conteaza asta, nu le caut pentru a mă însura. Nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
la bar <saly>: sigur. De ce nu ar merge? <vick37>: sunt multe motive. Poate nu le place să bea <saly>: români? Dar acolo se duc să facă afaceri <vick37>: în bar? <saly>: păi, unde? În baruri, în discoteci <vick37>: aha. Cu putorile pe genunchi... <saly>: <vick37>: asta ai văzut în filme, nu? <saly>: nu, așa se face. Poate nu știi tu <vick37>: probabil. Mă îndoiesc că Bill Gates face afaceri în baruri <saly>: ei, vorbeam de alte afaceri... <vick37>: cu ce se
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în caz de foamete, ar hrăni dintr-însa întreaga populație a României. - Mare pezevenghi! lăcrimă apreciativ Tartorul. 79 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI mobilul înfulecase cinci din cei cincisprezece kilometri cu care Otopeniul se ține departe de București. - Picantă putoare. - Arasel! Taci să-ți zic cât e de parșivă, că-ți face părul măciucă... La sufragerie poseda patru transperante ponosite. De când se mutase, la nimeni nu îngăduia să i le clintească, întrucît, dacă i le clintea, dezlănțuia isterie... Alaltăieri seară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a început să se reverse de la etajele superioare, din blocurile alăturate, și ceilalți vecini. Că regulamentul ăsta era: la fiecare transperantă era repartizat pe puțin cîte-un vecin... Și, cum nenorocitul de Bubu le scosese pe toate, bănuind că le telegrafiase putoarea semnalul, se năpustise cu toții. Care într-un papuc, care în buca goală, de se provocase afluxul în bloc... ... Ne vede ăsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că tot te insiști atâta lângă mine, eu îți zic... Ia de aici. Acu, să tot fie vreo lună de zile... aflasem, de la niște figuranți și gargaragii , că peste drum de blocul meu, într-un bloc, s-a mutat o putoare... Are un bărbat, mînca-i-aș treilingul lui, să-i lași în gaj damigeana: nu bea, nu fumează. Bubu îl cheamă. Dar nici de nevastă-sa putoarea, nu are grijă... ...Mă fofilez eu vreo două săptămâni după ea. Bag fente că-mi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și gargaragii , că peste drum de blocul meu, într-un bloc, s-a mutat o putoare... Are un bărbat, mînca-i-aș treilingul lui, să-i lași în gaj damigeana: nu bea, nu fumează. Bubu îl cheamă. Dar nici de nevastă-sa putoarea, nu are grijă... ...Mă fofilez eu vreo două săptămâni după ea. Bag fente că-mi aduc când vrea mușchii mei mașina acasă și, într-o dimineață, o salt pe Netuța dintr-o stație, unde aștepta să-i vie tramvaiul, că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în gât și îi deranja cutadenul... Și, în timp ce-o conduceam cu limuzina statului la servici, îi scap ca din joacă: "Cum fac, fă Netuțo, plimba-ți-aș cățelul, să am grijă de bujiile tale?..." Știu și eu?!" râde putoarea. Și, când râde, simți cum ți se joacă cârcelul cu dinții pe beregățile inimii. Dacă ești așa îngrijorat... Ține privirile alipite pe geamurile noastre de la sufragerie. O zi, o oră, un an... Dar când vezi că se ridică transperanta numărul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iară eu bag acuma, la tine, în viteza a IV-a. ...Că să nu te plângi c-a trecut aiurea anul ăsta. Până o fi ne arăți unde stă madam Nicolici... Rar își descleșta Țaca gurița să mărturisească despre toate putorile, că nu le băga, neapărat, direct în viteza a IV-a. Ploile de împreunare i le stricară însă clămpănitul unui clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangăt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le schimbi pe șosete și, la ora 9,30, mă aștepți în fața portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos, din fotoliul luxos. Și-l întoarse și-i făcu vânt, și-l săgetă întocmai ca un Wihelm Tell către Mărul lui de Aur. În seara aceea, după ce-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Năduși și se șterse cu mânecile rochiei pe frunte. Spuma albă umpluse albia. Tot nu-i stătea gura Aglaiei: - Și-așa, fă, cu-al tău! Dărâma patul sub tine! Te melcezea! Da cu Tilică cum e? - Lasă, coană Aglăițo... - Spune, putoare, sânt muiere bătrână. Ca mormîntul! Văduva se codea. - Nu-ș' ce-i cu mine, mi-am pierdut capul, că prea cânta domnu Tilică din mandolină... - Fier al dracului! Ce-ai? Nu-ți dădea Gogu de mîncare? Nu te îmbrăca? Nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[? ] Deodată-ncepu mai tare: - Gaga gagaga! - Beh! s-auzi pe fereasta bisericei. - Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. - Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lese pe dracul să fugă... - Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. - D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea iadului! - Chiu! popa-n biserică. - Țineți, mă, nu lăsați ușa. în fereasta bisericii: Beh! - Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. - Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
l-a tulburat întotdeauna și chiar și acum îi răscolise sângele. Ce n-ar fi dat să nu fie văzut în condițiile alea mizerabile: barba stufoasă, părul ciufulit îi lăsaseră poate o impresie groaznică, la care se adăuga mai ales putoarea ce domnea în acel loc, chiar dacă acum îl curățau ori de câte ori le pretindea acest lucru. Ațipi, în somn deveni un călător ce bătea la porți pentru a cere de pomană. Tocmai urca o stradă în pantă și plină de pietre la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jansenistă, din cauza rochiei largi și a unui soi de capișon tivit cu alb. Pe piept purta o mare cruce de aur masiv. Singura profanitate o constituia faptul că veșmântul era violet. G. Călinescu - Dragă doamnă, întîmpină prințesa pe madam Ioanide,putorile omoară tinerețea rumînească! Prințesa proferă această trivialitate cu o mare demnitate, sprijinindu-se cu două degete pe fotoliu, ca într-un tablou reprezentând o femeie de stat, un fel de Victoria autoritară. Sub rochie i se vedea un pantof comod
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că atunci când se comandă foc se prăbuși încet alături de ceilalți, cu o sămânță în gură. Hangerlioaica, între secretarul și feciorul ei, se ridică în picioare plină de mânie și, mișcând pumnul înspre pluton, repetă de câteva ori, pe diferite tonuri: . - Putorilor, putorilor, ați ucis un tânăr român din os domnesc! XXVI Invadarea Danemarcei de către trupele germane trecu necomentată de Gonzalv Ionescu, care la acea dată (9 aprilie 1940) era ocupat cu tipărirea unui nou memoriu de titluri și lucrări, fiindcă auzise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atunci când se comandă foc se prăbuși încet alături de ceilalți, cu o sămânță în gură. Hangerlioaica, între secretarul și feciorul ei, se ridică în picioare plină de mânie și, mișcând pumnul înspre pluton, repetă de câteva ori, pe diferite tonuri: . - Putorilor, putorilor, ați ucis un tânăr român din os domnesc! XXVI Invadarea Danemarcei de către trupele germane trecu necomentată de Gonzalv Ionescu, care la acea dată (9 aprilie 1940) era ocupat cu tipărirea unui nou memoriu de titluri și lucrări, fiindcă auzise că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuie să nu lase să se audă nici un fel de zgomot (se pocnește cu pumnii) Daaa... Unul ca Sepp n-are nimic Nici un fel de drum cu semne n-are nici un fel de număr la seria de la bicicletă Nici măcar o putoare cât de cât mai serioasă Și atunci când își face cârnații nu dospește nici un sens al vieții la iveală... (brusc, foarte vesel) Zilnic și brav Mă ocup de căpățână și intestinul cel gros Îndop scroafa cu lumea Și hrănesc lumea de la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
întâi, după ce-i tăiată, iarba miroase a iarbă Și atunci se știe că viața-i spartă Numai morții miros așa cum ar trebui să fie la toți dacă se putea să trebuiască Dacă totul înflorește Atunci orice mireasmă e o minciună Putoarea este adevăratul secret Un om pute până-n străfundul propriului Om Până când totul e gata Îți muți fața Și o pui în locul omului Până când e fața întregului loc de împuțiciune Asta-i istoria cea mai adâncă a omeniei Asta-i marea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]