1,643 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > UN CREIER PUTREZIT PE UN PERVAZ Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un creier putrezit pe un pervaz, atât rămâne dintr-un visător ce a trăit durerea cu extaz și nemurirea ...ca un muritor
UN CREIER PUTREZIT PE UN PERVAZ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373750_a_375079]
-
Acasa > Poezie > Amprente > UN CREIER PUTREZIT PE UN PERVAZ Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un creier putrezit pe un pervaz, atât rămâne dintr-un visător ce a trăit durerea cu extaz și nemurirea ...ca un muritor. Neînțeles e cel ce-a înțeles cum viața în carne rodul ei și-l prinde și-n duhul lui destinul a
UN CREIER PUTREZIT PE UN PERVAZ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373750_a_375079]
-
vom regăsi printre cuvinte, purtați de gândul celui ce-a pătruns și taine, și legende, și morminte. Și nu vom ști nicicând să prețuim pe cel ce-l doare visul în extaz, și va rămâne veșnic, când murim, un creier putrezit pe un pervaz. 15 ianuarie 2015, București Referință Bibliografică: UN CREIER PUTREZIT PE UN PERVAZ / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
UN CREIER PUTREZIT PE UN PERVAZ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373750_a_375079]
-
fost important ce mi-a spus inima, iar inima mi-a spus că cel din sicriu, care a fost descoperit primul, era Părintele Antonie Munteanu. Cel mai important argument, care completa simțul inimii mele, a fost faptul că nu era putrezit” (pp. 261-262). Cele două trupuri au fost reașezate în sicrie de sticlă într-un mormânt nou. În altă ordine de idei, cartea Părintelui Protoiereu Gheorghe Colțea continuă cu zeci de pagini de mărturii și imagini ale vieții sfinte pe care
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
între cele două: "Bărbații mănâncă, mănâncă și râd./ Pe pereți se cațără gândacii./ N-am să uit scena asta. Gândacii îmi mănâncă din trup./ Mirosul mă urmărește. Același miros care e și al mamei./ O, Doamne. Și morții sunt fructe, putrezesc repede/ și scârbos." (Mirosul persistent - pag. 50). Observația progresului bolii are o detașare echivalentă cu cea transpusă în proză de Simone de Beauvoir (Moartea mamei mele). Se poate schița un contrast paradoxal între cele două volume: deși în primul poezia
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
așa de adânc pentru a fi periculos, însă era plin de broaște. În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
pune semnul de-ntrebare ? Doar gândul are grijă să ne poarte Lângă luminile din lună și din soare Pe valuri lungi și pline de culoare, Ca să uităm de teamă și de moarte. Dar toamna cade dintre ploi prea udă, Când putrezește ghinda și stejarul. Și soarta este, uneori, prea crudă, Ne fură viața, care ne e darul. Strigăm degeaba, nimeni n-o s-audă, Nici marea n-o vedem, e stins și farul. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: FARUL / Leonte
FARUL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385012_a_386341]
-
2016 Toate Articolele Autorului DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR Pe când Eminescu era internat la Sanatorul Oberdoblind din Viena, tatăl lui, Gheorghe Eminovici, la vârsta de 72 de ani, murea în frig în odaia băieților din Ipotești pe o saltea de paie putrezită din cauza incontenenței urinare, după o lungă afecțiune „genitourinară” (cancer la prostartă), sub îngrijirea lui Nicolae, care în ultimul timp gestiona și treburile moșiei. De altfel în 1883 Nicolae îi scria lui Mihai: „Tatei i-i mai bine; mai mult smintit
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
pumni de i-a țâșnit sângele din gură și pe nas și a țipat la el: --Știi cum se cheamă asta, mă? Violare de domiciliu și amenințare cu moartea. Te bag în pușcărie, mă! Lângă frati-to, mă! Acolo ai să putrezești! Hai la secție! --Dom’ șef, stați să vă explic! A-ncercat Mărășteanu să-și justifice comportamentul, dar „șefu” i-a mai dat câțiva pumni și l-a dus la arest. Acolo i-a mai cărat câțiva pumni în spinare. Degeaba
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
întrebat: „Cine locuiește în casa asta?” Am auzit și explicația, dar și următoarea întrebare a copilului, curios să știe câte toate: „Ce fac morții acolo?” Probabil, extenuată de tirul întrebărilor și de greutatea urcușului, femeia a răspuns în doi peri: „Putrezesc!” Episodul mi-a dat posibilitatea să mă „văd” pe mine însumi, cu mai bine de o jumătate de veac în urmă, când alergam pe aceeași alee, scăpat din mâna mamei și de imperativul tuturor interdicțiilor ei protectoare. Pe vremea aceea
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
rază de lumină Cresc în mine nopți de ceară și m-apasă ca o vină; Sunt într-un apus de-o viață... mai răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara asta, și mă doare; Lutul i-a-nghițit cu foame, ca pe-o trufanda râvnită, Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
cu degetele răsfirate îi mângâie părul consolându-l: - Liniștește-te, dragul meu! Domnul va fi de partea noastră. - Alerg chiar azi! - zise deodată Paul sărind în picioare. - Nu, scumpule, este prea târziu și situația se va complica. Las-o să putrezească acolo și cu timpul puterea blestemului va dispărea... - Dar până atunci vom trăi sub semnul său! - rosti cu amărăciune Paul. Referință Bibliografică: XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
o altă lume. Unde-mi ești pădure ce țineai haiducii Sub umbrarul rece, de ciocoi ascunși, De-o mâna haină sunt copacii tunși, Și-n poalele tale nu mai cânta cucii. Unde ești bădie, unde ești lelița? Zace bancă goală, putrezind sub nuc Și de-așa pustie-îmi vine să mă duc, Scuturându-mi praful tălpii, pe ulița. Fuge peste dealuri azi copilăria Și pe sub alunii cei pletoși, o văd, Dar când deschid ochii e numai prăpăd, Vreme de durere peste România
FIRULE DE IARBĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383879_a_385208]
-
or mai aștepta? Tu trebuie să te pui pe picioare, eu nu mai pot. Timpurile se schimbă. Acum, tu ești stâlpul familiei. Toată baza este la tine. Taica, țină-l Dumnezeu în grija lui, avea o vorbă: când începe a putrezi copacul, apoi să știi că putregaiul se întinde, dacă nu-l lecuiești la vreme. Iar lecuirea trebuie să fie strașnică. Lecuiește-te băiete! Prea ai lăsat putregaiul să-ți cuprindă sufletul și ne cam cuprinde pe toți. Cuprinde tot copacul
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
greieri vor mînca pe străzi, și, cu foi de varză puse peste rană, vom dormi pe zestrea tainică din lăzi. O nevoie oarbă curge peste case, lung e timpul nopții cînd te scalzi în var, sîntem la origini trunchiuri sănătoase, putrezind în ceața unui timp bizar. Mai vegheam cu rîndul, se schimbau istorii, tot cei buni, desigur, se-ascundeau în fîn, căci cei răi și-atuncea beau din gușa ciorii și-adormeau prin șanțuri fără de stăpîn. Le-am lăsat în urmă
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
găsesc o soluție. Acum sunt prea mare și nu pot să mă mai strecor prin orice orificiu. Dar pot să mă folosesc de puterea mea”. Studie pereții de lemn ai construcției și observă că, într-un colț, datorită umidității, lemnul putrezise. „Sunt destul de puternic să distrug scândurile din acest loc”, gândi Dino și se repezi în material. Dar acesta nu cedă. Puiul încercă din nou. Deși cu defecțiuni, lemnul își păstrase duritatea. „Trebuie să mă folosesc de dinții mei ascuțiți”, concluzionă
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
Articolele Autorului Seva vițelor- de- vie Ana Podaru Alerg să beau dintr-un izvor secat din care-o ciută a-ndrăznit să beie murind apoi dând sufletul mezat condorilor ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginite, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blana lupilor certați cu mieii. Alerg să
SEVA VIȚELOR- DE- VIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382943_a_384272]
-
martie 2017. Seva vitelor- de- vie Ana Podaru Alerg să beau dintr-un izvor secat din care-o ciuta a-ndrăznit să beie murind apoi dând sufletul mezat condorilor ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginițe, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blană lupilor certați cu mieii. Alerg să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
din lacrima căzută ce mă-nvie. Citește mai mult Seva vitelor- de- vieAna PodaruAlerg să beau dintr-un izvor secatdin care-o ciuta a-ndrăznit să beiemurind apoi dând sufletul mezatcondorilor ce-au devenit condeie.Alerg să beau din ciutura fântâniice-a putrezit în lanțuri ruginițe,legat de-o cumpănă precum bătrâniide un toiag cu lumânări cioplite.Alerg să beau din cupele golitedin care au băut odată zeiirăpuși de-otrava minților sfrijitedin blană lupilor certați cu mieii.Alerg să beau din pumnul vieții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vor suna clopotele... 13. November 2015 in Paris O noapte ce durere naște, satanică serbare, cu sânge-n veci ați pătat-o, pe-a omenirii cărare! Acunși după o mască, mereu veți putrezi în război, boala voastră, ura în suflet, ne-ar vrea toți ascultători... Iluminați de-un demon, ce poate nu are vină, umblați cu coasa în mână, să secerați lumină, aveți menirea oarbă, de-a nimici darul ceresc, esența vieții voastre
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
fără să vrea, până la treapta, joasă, a grandilocvenței. În felul acesta, boala vanității se întinde ca o pecingine agresivă, nedorită. Curg ademenitor versuri precum: ,,Culorile se sting, pierdutul crește,/ Mă rog de tine, sorții vitregescu-l!/ Voi sta la pândă, Moartea putrezește,/ În ochii tăi se tulbură cerescul!// Cât eu voi fi, și nimeni n-o să știe,/ Tu vei trăi, eternă Poesie!”. Ultimele două versuri citate demonstrează că, fie și involuntar, păcatul trufiei poate fi atins și poate fi clamat cu inocență
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
fără să plătești, să se facă expoziții, să fie un spațiu mare de informare sau că “ceea ce s-a schimbat în bibliotecile din România este faptul ca bibliotecarii sînt tot mai atenți la problemele comunității”... cât despre cărți, ele pot putrezi liniștite că nu avem ”resursa umană”! (după 2006 - ... Și dacă tot nu ne întreabă nimeni, nu interesează pe nimeni, ce ne pasă ? Cum să spui că aceasta ”instituție de cultură administrează patrimoniul cultural național de publicații: cărți, periodice, manuscrise, carte
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
Al nemuririi! Sunt ceea ce sunt prin mine însumi, nu mă susține nimeni, nu mă domină nimic! Drept dovadă, nici nu am să mor! Voi face ca din calendare să dispară Învierea mea. Voi sta pe crucea asta până îi va putrezi lemnul și se va prăbuși ca o ulucă. Soldații aceștia vor îmbătrâni păzindu-mă. Vor veni alții, care mă vor sălta pe alte cruci, și vor pieri și-aceia, și celălalt lemn, și tot așa, generație după generație, pădure după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi crezând cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară, și ar fi fost ultima, În sfârșit. — Știți Încotro se Îndreaptă? Întrebă el, scuturându-se din acele gânduri. O umbră se lăsă pe chipul lui Augustino, În timp ce schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strigă el spre oamenii Înarmați care se apropiaseră de capătul treptelor. Ticăloși blestemați, feciori de scroafe ciumate! strigă cu Întreaga mânie pe care o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]