29,239 matches
-
de trecut râzând", spune Candid, iar Sommer, cinic, îi răspunde: "indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
spune Candid, iar Sommer, cinic, îi răspunde: "indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
răspunde: "indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei și
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei și a tiparului
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
nu o poate susține. Motiv pentru care unii spectatori au reacționat nu ca la un tot corent, ci ca la o succesiune de scheciuri, pe care tocmai conexiunea casantă le făcea redundante. Cu toate acestea (și avertismentele anterioare), sala a rîs la unison la Cluj, și am aflat că spectatorii bucureșteni au repetat figura cînd filmul s-a difuzat la British Council. Apropo de auto-referențialitate, tastînd aceste cuvinte constat că, deși l-am lăsat să se sedimenteze ceva timp, ultimul film
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
mă bloca, mă paraliza. Pur și simplu, nu eram în stare s-o controlez. Așa că "seriozitatea" lui Don Quijote m-a uimit și mi-a pus niște întrebări. Ce anume îl ajuta pe Don Quijote să nu se sinchisească de cei care râdeau de el? Scrânteala? Sau o credință? Și ce credință? Întemeiată pe ce? Nu cred că mă gândeam atunci la capacitatea de a pune iluziile mai presus de realitate. Nu eram nici foarte matur, deși aveam douăzeci și doi de ani
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre bătrânețe, teama de zădărnicie și gândul că bâjbâim în absurd. Or, pentru Don Quijote nu există nici deșertăciune, nici absurd! El are un scop precis, de la care nu se abate, oricât ar râde ceilalți de el. De fapt, acest bătrân caraghios ne învață, dacă nu ne repezim să ne amuzăm de forma în care o face, că esențial în viață e să ai o convingere. Fie ea și ridicolă pentru alții. Ori nebazată
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
cor și soliști internaționali susțin aproximativ 100 de concerte peste tot in lume, în fața a peste 1 milion de oameni. Turneele sale au fost prezente în Billboard Top 10 în ultimii zece ani. Spectacolele lui André te vor face să râzi, să plângi și să dansezi. Concerte sale nu sunt asemenea concertelor clasice rigide cu care ești obișnuit. Fii pregătit pentru o seară plină de distracție! André Rieu - Omul de afaceri André trăiește și lucrează în Maastricht. Compania să este numită
Participă la eveniment şi ai şansa să dăruieşti bucurie, cu o 9atitudine! [Corola-blog/BlogPost/94283_a_95575]
-
de o aripă mai normală din CIA: ce te mână în această luptă inegală cu structuri maghiare din exterior și interior care au instituționalizat deja separatismul și purificarea pe criterii etnice a românilor din Harghita și Covasna? Mă faci să râd. Da, așa este. Sunt plătit ba de SRI, ba de SIE. Dacă nu sunt plătit de serviciile secrete românești atunci sunt plătit de Partidul Civic Maghiar ca să-i pun într-o lumină negativă pe cei din UDMR. Dacă nici PCM
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
am împins, am dactilografiat ce mi s-a dictat. Am tăcut și am învățat. De mai bine de cinci ani scriu pe blog articole, fac investigații, sesizez instituțiile statului și câștig procese în instanțe. Mai în glumă mai în serios, râdeam cu un prieten și ziceam că dacă as fi fost în SUA aș fi fost invitat să țin prelegeri la facultăți despre Legea nr. 544/2001 având în vedere zecile de procese pe care le-am câștigat până acum. În
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
Ce putem să-i spunem acum, la ceas aniversar, lui Cornel Udrea? Sănătate, putere de muncă și încăpățînare profesională, care să consacre zîmbetul care ne lipsește tot mai mult și să ne bucure cu scrierile sale în care cuvintele să rîdă cu gura pînă la urechi. Michaela Bocu m.bocu@ziarulfaclia.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94333_a_95625]
-
neclare și încețoșate. Astfel, creierul elimină atât aceste imagini difuze, care nu ar fi utile în procesul de percepție, cât și senzația că lipsește ceva. Râsul schimbă ceea ce vedem Un cercetător australian a demonstrat recent că vedem lumea altfel atunci când râdem. Jack Pettigrew, profesor la Universitatea din Queensland, a explicat că, în mod normal, fiecare ochi trimite imaginea pe care o surprinde către o parte distinctă a creierului. Fără ca noi să ne dăm seama, creierul schimbă în mod continuu atenția între
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
poziție din care este vizibila fața superioară a acestora. Perspectiva de jos asupra lucrurilor este mult mai rar întâlnită, astfel că de cele mai multe ori creierul alege să considere ca se vizualizează cubul de sus. Jack Pettigrew a descoperit că, atunci când râdem, procesul care în mod normal ne permite să vedem două cuburi încetează. Aspectul tridimensional al imaginii dispare. Descoperirea profesorului australian s-a produs din întâmplare, când unul dintre voluntarii participanți la un studiu asupra rivalității binoculare a început să râdă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
râdem, procesul care în mod normal ne permite să vedem două cuburi încetează. Aspectul tridimensional al imaginii dispare. Descoperirea profesorului australian s-a produs din întâmplare, când unul dintre voluntarii participanți la un studiu asupra rivalității binoculare a început să râdă la una din glumele sale. În acel moment rivalitatea binoculară a încetat. Profesorul a repetat experimentul pe ceilalți voluntari și pe el însuși, confirmând existența acestui efect incredibil. Studiind fenomenul, el a descoperit că efectul are loc îndată ce subiecții au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
naș-tu, fir-ar naș-ta a dracului că ea te-a luat în brațe la biserică!” Vedea, apoi, șchioapa aia de nevastă a lui Victor, cu o droaie de puradei după ea, și ți-l lua la bătaie de râdea toată țigănia. Astfel, taberele răsuflau ușurate că astăzi n-a murit nimeni și de bucurie se găsea câte unul, care câștigase la barbut cu o seară înainte, de-i invita pe toți la cârciuma aia, ”La șase craci”, pentru a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
sora mai mare, fie rivala, fie veche instigatoare la cele mai catastrofale aventuri interzise, le este acum tuturor de nerecunoscut. Baricadate în fosta cameră în care locuia mireasă în copilărie, beau, plâng, bârfesc, isi împart toți bărbații din lume, complotează, râd până la lacrimi și sunt acolo una pentru altă, până când, rând pe rând, reușesc să vadă lumea dintr-o perspectivă poate cu un pic mai clară decât înainte. În ciuda diferențelor dintre aceste cinci femei superbe și nefericite, ele descoperă că le
Nunta Perfecta (PREMIERA) /Luni, 11 mai Ora 20:00, la Teatrul Elisabeta [Corola-blog/BlogPost/94356_a_95648]
-
grele Unesc cu ele știrea nimicniciei mele. Sfânt n-am nimic, în bine nu cred și nici în rău. Via’a mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu: A vieții osteneală o simt și n-o combat, Aș râde doar de-o viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însumi, voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv, Dar vai! nici siguranța n-o am că mor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
să emită afirmații de-a dreptul năucitoare. Iată-l, de pildă, pe Paul Éluard în 1948 într-o penibilă confesiune adresată bucureștenilor - la momentul acela - edificați cu supra-măsură privind binefacerile comunismului: „Vin dintr-o țară în care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e în umbră. Voi, însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. (Ungureanu: 2006: 201). Inevitabil, am rememorat cele de mai sus încercând o trecere în revistă a configurației cu totul speciale, ca mediu cultural, a publicațiilor literare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
în turneele din străinătate. Dialogul este savuros - două melite care vorbesc, aproape simultan, fiecare pre limba ei. Un soi de dialog al surzilor. Comunicarea incomunicării... Este secvență la care l-am văzut pe Robert Wilson, aflat pe rândul din fața mea, râzând discret, savurandu-si cu evidență satisfacție reușită profesională. Cortina roșie se ridică din nou. Iarăși, o inventie 100% a regizorului: pe un fundal muzical de sârbă olteneasca interpretată la fluier, apoi la drâmba, în ritm din ce in ce mai înfocat, agrementata cu glazura
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
în pas cu timpul. Astea au fost ultimele lui cuvinte de om (...) Și vărul meu s-a făcut rinocer, și soția lui... Cardinalul de Retz... Mazarin... Ducele de Saint-Simon... Clasicii noștri... Un sfert din locuitorii orașului (...) Magazinele sunt devastate, au râs tot... Toți pompierii - un regiment de rinoceri cu toboșarul în frunte. Invadează bulevardul! Ies și alți rinoceri de prin curți! Ies și din case... Ies și pe ferestre! Se vor reuni cu ceilalți“. Lovitură de teatru, nu ultima, vine de la
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
the brick of decency and mad parties! There’s one single law: we know when he begins, but never what follows! One piece of advice: trust no one and none of what you see, just what you hear. Take the rîde, follow DJ Dirty Law! We have the pleasure to welcome back, straight from London, our friend, DJ Dirty Law. One of the most skillful artists that ever played în Fratelli, DJ Dirty Law is the former resident of VIP Room
The Londoners @ Fratelli Lounge amp; Club Iasi, 16 octombrie [Corola-blog/BlogPost/94532_a_95824]
-
Traian Ștef Noul concept Domnule lucrurile acestea s-au mai întîmplat Acuma vii și mă învinovățești pe mine Că înfloresc florile Că-s mai strîmte cingătorile Că unul poartă haine-ntunecate Că altul la poartă bate Că unul plînge altul rîde Că o cupolă se-ncovoaie În raze mai tîrzii De lună Și că nimic din ce se-ntîmplă Nu-i a bună Că ochiul meu nu e rotund destul Îmi spui Cît un sol care se întoarce la regele lui Cît răbdarea
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]