743 matches
-
rurală medievală a Țării Românești. În aceste secole, se generalizează marile concentrări de sate: în vestul și estul Munteniei, în nord-vestul și centrul Olteniei, în zona Vâlcei, în triunghiul Curtea de Argeș-Câmpulung-Pitești, în zona Bucureștilor, apoi Slatina, Ploiești, Târgoviște, Buzău, Râmnicul Sărat, Turnu Severin, Craiova, Enisala, Păcuiul lui Soare. În secolul al XIV-lea, creșterea demografică se accentuează. După stingerea ultimei amenințări nomade (mongolii), potențialul uman subcarpatic s-a refăcut, perioada de liniște și stabilitate care a urmat după 1241 a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
corectitudinea traducerilor, accesibilitatea și marea lor circulație au făcut ca aceste texte să depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
și marea lor circulație au făcut ca aceste texte să depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
circulație au făcut ca aceste texte să depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
ca aceste texte să depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906, 95-126; Alex. Lăpădatu
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906, 95-126; Alex. Lăpădatu, Damaschin episcopul și dascălul
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906, 95-126; Alex. Lăpădatu, Damaschin episcopul și dascălul - traducătorul cărților noastre de ritual, CL
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906, 95-126; Alex. Lăpădatu, Damaschin episcopul și dascălul - traducătorul cărților noastre de ritual, CL, 1906, 6-8; N.
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
îndelungați își mutară scaunul urmașii săi. Tot în zilele lui s-a înființat episcopia Râmnicului (a[nul] 1304) în târgușorul cu acelaș nume, episcopie care ajunse abia atuncea strălucită și însemnătoare când mitropolitul Anthimios mută scaunul arhiepiscopal de la Severin la Râmnic, de când acest din urmă își păstră multă vreme numirea de Noul-Severin. După Radu-Negru rămaseră doi fii: Dan și Radul, dintre cari cel dentăi domni imediat după tată-său la anul 1333, iar Radul nu domni în persoană, ci numai prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de supunerea, de platitudinea acelora la cari se adresa, atât de mult desprețuia el opiniunea publică, înaintea căreia făcea atâtea temenele ipocrite odinioară, încît căpătase convicțiunea că este destul să afirme solidaritatea sa cu tripotagiurile ovreiești ale actualului reprezentant al Râmnicului Sărat spre a-l scăpa curat ca argintul din încurcătura în care-l aruncase teribilul d. Grădișteanu. Știm cu toții scandalul ce a urmat acestei incalificabile intervențiuni, scandal fără precedent în istoria politică a oricării țări constituționale. Nu numai ministrul abuziv
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Maica Domnului povestirile din evangheliile sau apocalipsele apocrife. Aceste surse scrise se întrepătrund cu poveștile orale, unele dintre ele reprezentând adaptări ale unor subiecte precreștine. În secolul al XIX-lea Minunile Maicii Domnului din Mântuirea păcătoșilor au fost tipărite la Râmnic (1820), dar într-o altă traducere decât cele vechi. După această versiune sau după altele, au urmat numeroase alte ediții, știut fiind că încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea are loc o „preluare de către edițiile tipărite a
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Contribuția sa cea mai importantă este lucrarea Istoria cărții vâlcene (sec. XVII-XVIII), publicată în 1981. Cu aplecare spre domeniul literaturii române vechi, pe urmele profesorului său ieșean I. D. Lăudat, istoricul literar cercetează vechile centre de cultură (Cozia, Govora, Bistrița, Horezu, Râmnic), cu meșterii tipografi, manuscrisele și cărțile ieșite din tiparnițele vâlcene, Antim Ivireanul, episcopul Damaschin, Chesarie de Râmnic, Grigore și Naum Râmniceanu fiind nume care au dat strălucire „școlii de la Râmnic”. Cercetarea depășește cadrul local, interesând pe specialiști prin informația oferită
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
spre domeniul literaturii române vechi, pe urmele profesorului său ieșean I. D. Lăudat, istoricul literar cercetează vechile centre de cultură (Cozia, Govora, Bistrița, Horezu, Râmnic), cu meșterii tipografi, manuscrisele și cărțile ieșite din tiparnițele vâlcene, Antim Ivireanul, episcopul Damaschin, Chesarie de Râmnic, Grigore și Naum Râmniceanu fiind nume care au dat strălucire „școlii de la Râmnic”. Cercetarea depășește cadrul local, interesând pe specialiști prin informația oferită, dar și marele public prin pasiunea cu care se urmărește răspândirea vechilor cărți vâlcene. Altundeva M. își
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
literar cercetează vechile centre de cultură (Cozia, Govora, Bistrița, Horezu, Râmnic), cu meșterii tipografi, manuscrisele și cărțile ieșite din tiparnițele vâlcene, Antim Ivireanul, episcopul Damaschin, Chesarie de Râmnic, Grigore și Naum Râmniceanu fiind nume care au dat strălucire „școlii de la Râmnic”. Cercetarea depășește cadrul local, interesând pe specialiști prin informația oferită, dar și marele public prin pasiunea cu care se urmărește răspândirea vechilor cărți vâlcene. Altundeva M. își etalează disponibilitățile de reporter (Drumuri pe Olt, 1983), producând informații utile de ordin
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
FILARET DE RÂMNIC, (1742-1794, Mănăstirea Căldărușani), cărturar și traducător. Macedoromân din Ianina, F. ucenicise pe lângă Partenie, mitropolitul Târnovei. Stabilindu-se în Țara Românească, învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
târziu va restaura lăcașul) și calitățile dovedite în administrația bisericească îi deschid cariera ecleziastică. Arhimandrit la Mitropolia din București, începe în preajma mitropolitului Grigorie al Ungro-Vlahiei, în 1774, tipărirea de cărți religioase. Bun diplomat, făcea parte, în 1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele țării și participa, în 1772, la intervenția făcută la Focșani, pe lângă generalul rus G. Orlov. Mitropolit „al Mirelor” - precum cândva Matei de la Mănăstirea Dealu - din 27 noiembrie
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele sunt importante prin ideile iluministe ce le conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor literar-artistice. Operă fundamentală, sub raport tipografic și lingvistic, desăvârșită de F., Mineiele de Râmnic au rezistat în timp, fiind reproduse și după două sute de ani de ortodoxie românească, și au marcat o dată importantă în istoria limbii literare. Repere bibliografice: Ghenadie Enăceanu, Mitropolia Ungro-Vlachiei. Filaret II, BOR, 1881, 5, 7; Melchisedec, Schițe biografice din viața
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
1970; Fumul bunicului București, 1971; Memorial de lectură, București, 1972; Walhalla, București, 1973; O partidă de bile, București, 1973; Toamna, păsările..., București, 1975; Fantezie pentru trompetă solo, București, 1976; Povestiri de la Rond, București, 1977; După-amiaza unui faun, București, 1978; Memoria Râmnicului, București, 1979; Câinele andaluz, București, 1980; Autoportret cu bască, București, 1981; Drumurile lui Anton Pann, București, 1981; Marele șlem, Craiova, 1981; Anonim flamand, București, 1983; Bal la Casa Ofițerilor, Craiova, 1983; Pe urmele lui Nicolae Filimon, București, 1985; Coline în
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Râmnicu Vâlcea, 1993; Povestiri de adormit Ancuța, București, 1994; Râmnicul, Râmnicul....Jurnal indian, Râmnicu Vâlcea, 1994; Jurnal, I-V, Râmnicu Vâlcea, 1997-2001; Cartea Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 1999; Jurnal în libertate (1990-1993), Râmnicu Vâlcea, 2002; Cuibul de barză, Râmnicu Vâlcea, 2003; Râmnicul uitat, Râmnicu Vâlcea, 2003. Ediții: Cella Delavrancea, Scrisori către Filip Lahovari, ed. bilingvă, tr. Dan Mateescu, pref. edit., București, 1998. Repere bibliografice: Sânziana Pop, „Rochia cu anemone”, LCF, 1966, 25; Valeriu Cristea, „Rochia cu anemone”, GL, 1966, 25; Nicolae Manolescu
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
și dezvoltării literaturii naționale. În afară de o puzderie de studii parțiale, articole și comunicări, el a construit câteva sinteze monumentale. Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821) (I-II, 1901) prezintă „epoca lui Dimitrie Cantemir” „epoca lui Chesarie de Râmnic” și „epoca lui Petru Maior”. În 1904 apare Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688. Urmează Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea - de la 1821 înainte (I-III, 1907-1909), care duce expunerea până la sfârșitul domniei lui Al. I. Cuza
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Al. Georgescu - manuscrisele juridice românești din secolele XV-XIX); carte și societate (Paul Mihail - circulația în Țările Române a psaltirii slavone; Corneliu Dima-Drăgan și Mihail Caratașu - scrierile de istorie bizantina în biblioteca lui Constantin Brâncoveanu; Ćedomir Denić - circulația gramaticii slavone de la Râmnic din anul 1755 a lui Meletie Smotrițki; Iacob Mârza - o listă de cărți interzise în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea; Cătălina Velculescu și Victor George Velculescu - prenumeranții cărții românești din primele trei decenii ale secolului
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
fie tăiați după lupta de la Orbie - „fără giudeț” - vornicul Isaia, cumnatul său (o ținea pe Sora, fiică a Doamnei Oltea dintr-o altă căsătorie; un alt cumnat, postelnicul Șendrea, bărbatul Mariei, va muri - am văzut - în 1481, în războiul de la Râmnic), care se arătase indolent în capturarea unor inamici 63 (o cronică afirmă că l-ar fi viclenit pe Vodă în lupta cu ungurii, din 1467, de la Baia; trădătorul de atunci pare să fi fost Crasnăș 64), Alexa stolnicul, Negrilă paharnicul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
murit pârcălabul Luca175, vornicul Hrană, poate (însurat, un fiu al lui va ajunge și el mare vornic)176, vornicul Badea, pârcălabul Buhtea 177. Șendrea, portar al Sucevei și cumnat cu Vodă (era căsătorit cu Maria), va muri și el la Râmnic, în 1481178. în Moldova, hatmanul Isac Balica, cel însurat cu Nastasia, fiica marelui vornic Nestor Ureche (era, deci, cumnat cu Grigore Ureche), și-a dat viața în lupta de la Cornul-lui-Sas pentru a-i sluji pe cei din neamul Movilă 179
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
2004. 67. „Avea de obicei zece sau douăsprezece concubine” (Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., Supliment, vol. I, partea 1, București, 1886, p. 49). 68. Maria a fost căsătorită cu Șendrea, portarul Sucevei, cel care a pierit în 1481 în războiul de la Râmnic, iar Sora a fost nevasta vornicului Isaia, ucis în 1471, din porunca lui Ștefan cel Mare (vezi Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 10; Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 286-287, 276-277). 69. Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena Székely
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spre sud, prin Valea Colceag, pe Valea Mostiștei, a luat cursul actual spre est, Buzăul și-a părăsit vechea albie de pe actualul curs vest-est al Călmățuiului, ce se varsă în Dunăre, pentru a apuca spre nord-est, către Siret, pe cursul Râmnicului Sărat; pentru ca acesta să-și părăsească vechea albie prin Balta Albă, pentru a lua un curs spre nord și a se vărsa și el în Siret. Și, în fine, Siretul însuși ia cursul vechi al Bârladului, ce se vărsa mai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]