362 matches
-
o rână, ci în picioare, ca un robot normal. Colegii mei, care sunt din generația a cincea, chiar dacă nu posedă încă aparatura necesară perceperii unor senzații de genul celor pe care le-ar putea percepe când tu stai într-o rână, sunt totuși destul de complex dezvoltați ca să înțeleagă că ar fi foarte bine să aibă aparatura necesară perceperii poziției tale. Deci un posibil motiv de nemulțumire din partea lor. Zic bine, băieți? — Bine șefu’! răspunseră în cor Stejeran și Dromiket. Dom’le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
poziției tale. Deci un posibil motiv de nemulțumire din partea lor. Zic bine, băieți? — Bine șefu’! răspunseră în cor Stejeran și Dromiket. Dom’le, parc-ai fi soțul meu! făcu întristată Getta 2. Când mă vedea că mă las pe-o rână, nu mai rămânea o farfurie întreagă în casă. Zvârlea cu ele în tabloul lui de absolvire, unde erau toți roboții din generația a șasea care erau construiți să stea drepți, în picioare. — Cum, ești căsătorită?! întrebă timid Stejeran 1, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu acesta e cuvântul, ci corectă, o teorie corectă... la un moment dat, în spațiul primar, sub acțiunea descărcărilor electrice, conglomerate de molecule... — Lasă, dom’le, moleculele, că nu despre asta e vorba! se răsti comandantul, sculându-se într-o rână. Parcă eu nu sunt fiu de țărani! Sunt fiu de țărani și mai simpli ca ai tăi, simpli de tot! Toți suntem fii de țărani, c-altfel cum am fi ajuns în spațiu? Eu vorbeam cu tine ca de la om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva clipe, răspunse tânăra. Se apropie ora când trebuie să dormim. Se așezară. Rămas în urmă, pilotul Amărășteanu dădea târcoale unui tractor cu șenile într-o rână. — Ciudată banca asta pe care stăm, nu? spuse Aciobăniței. N-am mai văzut nicăieri așa design. — Da, e o bancă ergonomică, răspunse tânăra. — Și trebuie toți să dormiți? întrebă comandantul. — Marea majoritate, răspunse tânăra pistruiată. S-a pornit de la constatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în cercul de exprimare corectă. De pildă - luă ea un aer șăgalnic -, știți cum se scrie „Datu-mi-o-ai”? Comandantul Aciobăniței se gândi câteva clipe. — Sunteți foarte ironică, răspunse el surâzând cu tristețe. Se lăsă tăcerea. Dinspre tractorul cu șenile într-o rână se apropie de ei pilotul Amărășteanu. — Deranjez? întrebă el. — Dimpotrivă, răspunse comandantul. Ia loc. Tocmai discutam cu domnișoara... Iertați-mă, am cam uitat cum vă cheamă... mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme... — BȚ 3, răspunse tânăra mediocră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iezi", alcătuite din 16 DANIEL BĂNULESCU Daniel Bănulescu CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o postfață de DAN-SILVIU BOERESCU - Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un pariu hazardat, pus, la o întrecere bahică, împreună cu un agent al serviciilor secrete nemțești. Agent care postula că o mișcare populară nu poate fi, niciodată, declanșată de o per- 222 DANIEL BĂNULESCU - Ba da. Tocmai ședeam într-o rână și plănuiam cum să mă sinucid... Acum dacă ție tot ți-a venit ideea asta... - Nu, zău, vorbesc serios. Ți-aș ceda o comandă. Mă gândeam că tu ai fi singurul dintre noi capabil să satisfaci două babe. - De ce nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avut scaun, răspundea conciliant Sinistratul. - Te-ai spălat aseară pe dinți? - M-am spălat aseară, de două ori, pe dinți. - După-amiază, ți-au zburat gândurile, într-o doară, către cuvântul "muscă"? - După-amiază, gândurile mi-au stat mai mult într-o rână. Cu aripile înfășurate. Nu mi s-au clintit. Am tras un pui de somn. După ce m-am trezit, gândurile nu mi-au zburat către cuvântul "muscă". - Ai habar, ai căutat vreodată prin dicționar ce înseamnă vorba "șaman"? - Singurul dicționar pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făină și cu mălai, a cumpărat salam și zahăr, calupi de săpun, drojdie de bere, luminări de seu galben, o terezie cum trebuie și a scris și o firmă nouă: COLONIALE ȘI DELICATESE. La Stere. A așezat-o pe o rână a casei, să se vadă de departe. Au aflat vecinii, lucrătorii, gunoierii și lăptarii. Iar s-au pus pe vorbă. Se întindea negustorul. Cu încetul, muierile s-au apropiat de rafturile vopsite proaspăt, au privit făina și zahărul și au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cât e ora? GRUBI: Nu știu. BRUNO (Către călător.): Nu știm. CĂLĂTORUL GRĂBIT: Mulțumesc. (Dispare.) PRIMUL BĂRBAT (Se așază pe o ladă și-și aprinde o țigară; evident, aruncă chibritul în groapă.): De ce nu începe? BRUNO (Se întinde într-o rână.): Eu cred că ar trebui să înceapă. GRUBI (Așezându-se pe o ladă.): Începe ea.. Numai lăsați-o-n pace. Ei! (Îi face semn PRIMULUI BĂRBAT pentru o țigară; și-o aprinde.) Ei! (Îi face semn lui BRUNO: Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se asigură că e bine închis și se așază pe scară, epuizat, cu găleata între picioare, are fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV: Nu vin. S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe acest Bulevard. Toată poezia nostalgiilor aș putea-o revărsa acum, evocând acei ani mulți și de demult. Am timp, oprit în ușa de la „Gambrinus“, dar n-am chef. Îmi pare că sunt, scriind, asemeni acestui bătrân, tolănit într-o rână pe treptele fostei berării și privind absent spre un niciunde. Niciundele meu aici se află, pe Bulevard. Aici este gândul meu că aș fi putut scrie despre aceste personaje bizare pe care le-am tot urmărit de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel, mînca singur Într-un colț, de cele mai multe ori În picioare, și, sprijinindu-se Într-o rînă de peretele despărțitor, se Îmbăta singur cînd avea dreptul s-o facă și nu se unea cu restul echipajului decît atunci cînd lipsea un jucător și era invitat să participe la o partidă de zaruri ori de cărți. Porturile le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
perfect, pe care se simțea În stare să-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată nevoia să vomite și își mușcă buzele. În fața lui, Dascălu înainta cu mișcări moi, ondulate, ca un șarpe uriaș. Șoferul căzuse într-o rână, cu chipul ascuns în rochia Melaniei Lupu. Pe vindiacul de piele, sângele strălucea fluid. Între degete îi rămăseseră fire albe smulse din capul bătrânei. Șerbănică Miga, ghemuit în colțul odăii, privea consternat. Ținea gura deschisă, încercînd să respire fără zgomot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile de cafea așezate într-o rână, să se vadă mai bine desenul, cristalul de pe masă care strivea un macrameu minuțios brodat, bibelourile naive așezate pe marginea studioului, cele patra volume verzi de enciclopedie cumpărate de la anticariat. Nu le deschisese niciodată, dar făceau frumos în raftul de lângă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a spus tot. Nu credea să fie ceva important, poate i-o fi luat vreun inel de pe deget sau așa ceva, mai devreme sau mai târziu va ieși la iveală. Ce făcea când l-ai găsit, era treaz? — Stătea într o rână și belea ochii la cal, cum se bișa, să mă scuzați vă rog, de barcă nu mai văzuse în viața lui un cal care se bișă. Io l-am găsit tocma’ când să mă bornesc înaboi, spre oraș. Abia se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ideea cadoului, bănuia Generalul, nu putea fi decât Costache. Dar ideea rămânea proastă, chiar dacă venea, cu bune intenții, de la un bun prieten. Așa că Ion Algiu i-a interzis ordonanței lui să aducă bradul în casă și pomișorul rămăsese într-o rână lângă ușă, să umple holul de la intrare cu miros de pădure de munte. La prânz, Generalul s-a suit pe cal și s-a dus la Bellu. Ordonanța, în urma lui, a adus cu destulă caznă bradul, punându-l, cu părere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă de acasă, înfofolită în cojoace ca o momâie... Ea trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În cimitir, vântul mângâia ierburile și frunzele salcâmilor înalți, cu foșnetul lor ca un cântec abia șoptit... abia auzit. E „lira frunzei de salcâm“, care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau cu nerăbdare ca acele doctorii simple
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu toate eforturile ambițiosului peste poate de înrăit, să mă transpun suficient în situația lui Karin-tante, că nu participasem suficient de afectiv la ceea ce se petrecea acolo în capela aceea răcoroasă, cu icoane vechi care mai susțineau abia-abia, într-o rână, pereții umflați peste măsură și igrasioși. Abia după zile și săptămâni urma să mi dau seama prin ce momente trecusem. Dinlăuntrul meu, o voce insista: Numai o astfel de împrejurare ne face să înțelegem că orice moment prin care trecem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]