1,897 matches
-
Matei , publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. Mi-am adunat gândurile, În nonculori,ca la șah. Cele albe sunt cele bune. Cel negre sunt cele rele. Apoi le-am așezat pe-o tablă, Într-o ordine firească, Rânduindu-le după rang, Că așa-i în șah. Apoi am purces la deschidere, De,și aici tot albele au întâietate, Doar sunt cele bune, Negrele le-am lăsat să aștepte. Citește mai mult Mi-am adunat gândurile,În nonculori,ca
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
bune, Negrele le-am lăsat să aștepte. Citește mai mult Mi-am adunat gândurile,În nonculori,ca la șah.Cele albe sunt cele bune.Cel negre sunt cele rele.Apoi le-am așezat pe-o tablă,Într-o ordine firească,Rânduindu-le după rang,Că așa-i în șah.Apoi am purces la deschidere,De,și aici tot albele au întâietate,Doar sunt cele bune,Negrele le-am lăsat să aștepte.... VI. AM VRUT, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
va veni. Nu tocmai rău. Chiar bine, foarte bine. E blondă, movul o prinde. Alta cere lavandă și cremă de ras. Are un iubit, presupui. Și ție, demult, cineva - când veneai în vizită - îți făcea astfel de daruri. Ți le rânduia la toaletă. Pentru că vroia să te statornicești la ea. Sigur asta, nu te înșelai, pentru că, mai înainte, avuseseși o experiență. L., pe care o frecventai de câteva săptămâni, ți-a zărit, într-o dimineață, aparatul de ras pe etajera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cineva care nu mai există, lumânarea: să așterni acest capitol, ce nu se substituie altuia, ci e, de fapt, chiar acela care trebuie. O carte nu poate fi separată de viața autorului. Nu-ți place cum trăiești: așa ți-ai rânduit. Ai avut două neveste și le-ai părăsit pentru că nu înțelegeau patima ta pentru scris. Ai avut și câteva iubite: au plecat fiindcă ți-o înțelegeau prea mult. Le prefăceai în personaje și le închideai într-o proză; n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
noimă. Magistratul are fraza limpede, vocea plăcută, gesturi largi. E înalt, arătos, pe inima lor: își dau, în sfârșit, seama. „Am greșit, uneori. Nimeni nu este perfect. Nu voi repeta erorile. Asta dacă mă veți ajuta. Nu cu forța se rânduiesc lucrurile, ci cu înțelegere. Dacă mă ucideți - așa cum ați avut de gând unii, cândva -, nu veți câștiga nimic, v-ați convins: nimeni nu știe mai bine decât mine să conducă treburile Stațiunii. Nu este o laudă, ci un adevăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
parcă prin vis. În ciuda orei, prăvălia era deja deschisă. Pe ușă răzbătea În afară o lumină pâlpâitoare, ca și când Înăuntru cineva s-ar fi deplasat purtând o lampă. Locul avea Înfățișarea aparte a unei biblioteci. De-a lungul tuturor pereților erau rânduite niște rafturi Înalte, ocupate cu șiruri ordonate de vase și recipiente din sticlă și din ceramică pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la o adunătură nesuferită de calici și de escroci? Ce regiuni ale cercetării filosofice vei trata În opera dumitale? adăugă el așezându-se lângă Veniero și turnându-și vin În cupa venețianului — Pe toate, răspunse priorul cu răceală, scandând cuvintele. Rânduite pe teme. De la forma cosmosului până la tainicele mișcări ale sufletului. Și voi Încheia cu virtutea cea mai sublimă până la care ne e dat să ajungem. — Care? — Justiția. Dante privi În jur, oprindu-se asupra fiecăruia. Păreau cu toții surprinși de ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior, deasupra galeriei ce acoperea spațiul vechii Piețe. Rectorul ședea Înapoia unui pupitru Înalt de scris, Înconjurată de alte pupitre mai mici, ocupate de o duzină de contabili care rânduiau În câteva mari volume actele comerciale ale companiilor și ale negustorilor. Ce pot face pentru domnia ta, priorule? Comuna se interesează de Arta noastră? Îl Întrebă. Bărbatul Îi vorbise cu un glas rece și incolor. Același ton cu care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de a face cu Calimala... — Nici eu. Cel puțin nu până acum. Tocmai de aceea explorez diferitele căi ale adevărului. — Iar aceste căi te-au purtat aici? — Calimala este Arta În care toate științele converg, se spune. Fă, Îngrijește-te, rânduiește: nu asta e deviza voastră? Rectorul Încuviință din cap, cu prea puțină convingere. — Oricum, mă aflu aici ca să stau de vorbă cu unul dintre colaboratorii domnieie tale, adăugă Dante. Flavio Petri, genovezul. — Meșterul colorist? Și despre ce... Nu Își termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acum vreun an. Pământul pe care îl curățase tata era reavăn ca tot restul pământului de pe dealuri, și începuse să crească iarbă din el, mai ales că acolo nu făceau nici pinii umbră. Se mai puteau încă vedea cum erau rânduite plantele, dar zăpada începuse să le strice și acum, că răsărise iarba, totul arăta aproape egal. Câțiva puieți de pini prinseseră și ei rădăcini acolo, iar eu știam că peste câțiva ani, după ce or să mai crească și or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plîngea soarta și-și căina bătrînețile; cum nu-l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă un neisprăvit, căci nu văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unei colecții de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei liberă, și mă salută cu mîna. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
teritoriu sau pentru părăsirea lui, pentru a impune o credință și pentru a combate altele, pentru distrugerea Occidentului sau pentru instituirea domniei valorilor sale. Dictaturi militare, ce vor recurge de-a valma la armate și servicii de ordine, se vor rândui la putere. Va izbucni poate chiar un război mult mai pustiitor decât cele de până acum, un hiperconflict cristalizându-le pe toate celelalte anterioare, capabil să distrugă întreaga omenire. Cam prin 2060, cel mai devreme - dacă nu cumva omenirea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
străjerilor, răspunse meșterul Alberto. Dar, orice s-ar afla Înăuntru, ar fi bine să fie scos cât mai iute. Pânza e Îmbibată cu apă. Poetul desfăcu grabnic șireturile și se apucă să scoată fragmentele, trecându-i-le omului, care le rânduia pe bancul de lucru. Pe măsură ce elementele mașinăriei Îi treceau printre degete, pe chip Îi sporea o expresie de stupoare. Dante Îi supraveghea atent reacțiile. - Așadar, ce crezi că e? Îl Întrebă când sacul se goli. Fără să răspundă, meșterul Alberto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
piesei. - Coroana. Simbolul puterii? Imperiul? mai Încercă el. Femeia părea să aștepte În continuare, arătând mereu spre figurină. - Împăratul. Frederic? Muta Încuviința energic, În timp ce ochii i se luminau de satisfacție. Luă regina neagră și o așeză lângă statueta regelui, apoi rândui lângă ei caii și turnurile. Pe urmă, cu degetele, schiță iute un cerc În jurul micului grup de piese, ca pentru a le cuprinde laolaltă. - Curtea lui Frederic? murmură poetul. Din nou ea Încuviință. Se părea că mica reprezentație se Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așteaptă pentru cât ți-a mai rămas de trăit. Și vei avea parte de durerea pe care o meriți! Continuă să traseze cu nervozitate niște segmente scurte, până când transformă pătratul inițial Într-o mică rețea articulată. Delimită seria Caselor, apoi rândui simbolurile planetelor. Făcea totul pe de rost, fără să execute nici un calcul. Pesemne avea o minte prodigioasă, dacă Își amintea astfel pozițiile unghiulare ale fiecărui corp ceresc pe ecliptică, Își zise Dante uimit. Sau poate că trasase deja aceeași diagramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
El era să depășească Boală și-a murit. Părăsind această lume, L-a înlocuit Alt om bun, Ion pe nume, Care a murit, Reușind să păstoreasca Doar câteva luni. Cine să-i înlocuiască Pe-acei oameni buni? Dar cum Domnul rânduiește Totul foarte bine, Iată că se hotărăște Sfanțul și revine În provincia natală. Cler și credincioși O primire triumfala I-au făcut, voioși. Toți au vrut că el să fie Bun ierarh, cu rost, La Arhiepiscopie, Unde a mai fost
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
acest sens este Sundar Singh. Într-o vreme în care emigrația este masivă, în care atâția dintre confrați se declară nemulțumiți că sunt români, venim cu această scriere, pe care, după ce o citești, îi mulțumești lui Dumnezeu că te-a rânduit să fii român și să trăiești în România de azi și de mâine. 16. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei „Ortodoxia”(1949-2008), Bârda, Editura „Cuget Românesc”, 2011, 609 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
făcut nici un fel de pregătire pentru drum, cum îi era obiceiul, l-au întrebat: Nu pleci mâine, cinstite părinte?" Sfântul le-a răspuns: "Voi rămâne aici săptămâna asta și voi pleca sâmbătă, după căderea nopții" - prevestindu-și moartea. Marți a rânduit ca o slujbă de noapte să se țină întru pomenirea sfântului părinte Antonie. În timpul acestei privegheri, a chemat preoții în veșmântar și le-a spus: "De acum nu voi mai săvârși nici o priveghere împreună cu voi în acest trup, deoarece Dumnezeu
SF. EFTIMIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361392_a_362721]
-
conformă cu rațiunea - spune Sfântul Maxim - este un „antidot”, iar moartea - „o consecință cuvenită”. Durerea fără de voie și moartea de pe urma ei sunt pedeapsă pentru plăcerea de bunăvoie 16. Chiar și după cădere, Dumnezeu, din iubire nemărginită față de creația Sa, a rânduit un „plan prea bun și negrăit în legătură cu ea”17, restaurarea ontoligică și îndumnezeirea omului prin har. Calea ruperii acestui cerc vicios al plăcerii de bunăvoie și al durerii fără de voie l-a constituit înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Prin Întrupare și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Providenței așezată în făpturi, potrivit căreia cei ce s-au arătat nerecunoscători pentru bunurile primite, sunt povățuiți spre recunoștință prin cele potrivnice, trebuind să facă experiența celor contrare ca să cunoască purtarea dumnezeiască care le-a dăruit bunurile. Și s-a rânduit așa, ca nu cumva, îngăduindu-ni-se de Providență să ne păstrăm neclintită părerea de noi înșine pentru faptele cele bune, să ne rostogolim în dispoziția opusă mândriei, socotind virtutea și cunoștința ca izbânzi firești ale noastre, nu ca daruri
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
este suportat cu răbdare - ne spune Petru Damaschinul - este bun și folositor, iar cel care nu este suferit astfel este semn al lepădării de la Dumnezeu și este fără de folos 83. Necazurile trebuie răbdate cu smerenie și nădejde, căci Dumnezeu a rânduit după încercări și darurile. În necazurile ce vin asupra noastră trebuie să vedem purtarea de grijă a lui Dumnezeu și cinstea pe care o primește sufletul nostru din partea Slavei Sale, căci „pe măsura întristării este și mângâierea” - spune Sfântul Isaac
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
spuse. -E greu de răspuns acum ceva Serah! Eu sunt doar unul dintre reprezentanții legii noastre pe care ne-a dat-o Domnul prin Moise și prooroci, iar porunca o știm cu toții. Trebuie să ținem legea întocmai cum a fost rânduită, fără nici o abatere, chiar cu prețul vieții noastre. Finalitatea celor impuse de Dumnezeu este venirea lui Mesia pe pământ care se va naște în sânul poporului nostru și de aceea este o răspundere uriașă care apasă asupra noastră, însă este
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Strofe > Introspectie > VIRGIL CIUCĂ - POEME NEWYORKEZE (1) Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului NU VREAU Nu vreau religii ipocrite Nu vreau biserici trădătoare Credințele sunt rânduite Să ne țină în închisoare Detest puteri imperiale Ce-și împart bogăția lumii Invoc revolte proletare Să spânzure pe toți nebunii Ne vreau drapelul libertății Să fi e călcat în picioare De hoardele dezlănțuite Ce poartă haine militare Nu vreau
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > 7 IANUARIE: SF. IOAN BOTEZĂTORUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Biserica dreptmăritoare a rânduit ca după marile sărbători religioase, a doua zi să fie pomenit personajul care se leagă cel mai mult de praznicul respectiv. Ioan Botezătorul este cel care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament, punând în lumină unitatea structurală a Cuvântului lui
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]