2,010 matches
-
scările cerdacului și intră în casă, unde cei trei, cu ochii lucind, încă se mai certau pe procente. --Bine, mă, cât mai discutați, cât vă mai certați, când omul ăla așteaptă să-l scoateți din apă? --Dă-l în mă-sa! rânji Vasile Curcă. Dacă ieșea cu banu’ de la început, poate făceam ceva. Acu’, să aștepte, până facem socotelile. Moș Ion rămase cu gura căscată și cu căciula în mână, mormăind derutat: --N-am înțeles! Adică...i-ați cerut bani? Cei trei începură
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
ei se dușmănesc și, atunci când sunt în luptă, ca proștii, mereu se-mpotrivesc. Mai e ceva. Dă-i unuia o decorație mai mare decât a celuilalt și te asigur că succesul îți este garantat. - Mare scârnăvie și diplomat mai ești! rânji generalul Prăpădenie, care se răsti: - Adu-i pe cei doi! Fuga marș! Ai plecat? Și Negru-Cioară, cu coada-ntre picioare, fugi imediat. I-aduse pe viteji cumplit de supărați. Îi deranjase de la somn sau chiolhane și-acum nemernicul de Prăpădenie
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
s-o fentăm și să-i furăm trucurile. Viața e nedreaptă uneori, ea împarte cărțile dar e o cartofoare înrăită și trișează cu atuuri măsluite ascunse în mânecă. Pufăie gros cu țigara în colțul gurii, privindu-și adversarii printre gene, rânjind sarcastic, suflându-le fumul în nas. Aruncă pe masă evantaiul din cărți de joc ... cinci ași. Viața e frumoasă însă dură, joacă la cacealma. O înfruntă cine are curaj să o privească în ochi și-i pune piedică ... cine știe
EA ... VIAŢA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383928_a_385257]
-
bine, pentru că nu-mi venea să cred ochilor și erau chiar țoalele ce-mi dispăruseră de pe sârmă, unde eu le pusesem la uscat după ce le spălasem cu câteva zile în urmă. Se uita când la ele când la mine și rânjea ca o diavoliță în bătaie de joc. Nu știu cum și nici nu știu de ce, însă sunt sigură că a făcut asta cu un scop și a vrut să mă înfrunte, nenorocita. Îți închipui? Ne-a furat țoalele și le-a descântat
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
Neciopliții, nici „sărut mâna, doamnă” n-au zis! Tineret prost crescut! Cotoroanța ieși în drum și exclamă: - Ehe, dar am oaspeți de vază ziua în amiaza mare! Ce mai faceți doamna primar, Saveta Ionescu? Dar poftiți în căsuța mea modestă, rânji baba vicleană. - Mulțumesc, dar n-avem vreme de pierdut. - Înțeleg! Aveți treburi urgente în primărie! Spune draga mea, ce vânt te aduce la conăcelul meu? Te supără careva pe la prefectura județului sau te doare capul de la privirea oacheșă a vreunui
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
văd apoi ca pe niște dame de consumație . Nu greșește, senzația lui devine certitudine și se transformă în realitate crudă atunci când două gorile cu tatuaje pe brațe și lanțuri la gât, groase cât să legi porcul în pripon, se apropie rânjind și prin gesturi neechivoce încearcă să le capteze atenția. Este un tablou hidos,suprarealist, cu doi grobienice inspiră teamă și degajă doar animalitate primitivă și dorințe carnale instinctuale și ele două...imaginea candorii, a frumuseții, a stilului și a culturii
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
scobiți, cu ochi de foc, cu nas și gură luminând, printre mulțime își fac loc. Purtați în mâini și-n vânt jucând. De sub foc de artificii apar măști schimonosite în sinistre edificii de fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, fioroși rânjesc în noapte. Caninii vrând a-și înfige în tinere beregate. Mistic și mitic se-mbină ca-ntr-un coșmar cu eroi vii. Cei înspăimântați se-nchină, când lângă ei zăresc stafii. Fantome din cimitire, ca umbre dansând în noapte, celor
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
se apropie cu oarecare reținere. Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ne-am întâlnit și cu alte ocazii când făceam pe sperietoarea pe la ferestrele tale la doleanțele Buhei! Ha, ha, ha! Ce mă mai distram când te speriam! Ha, ha, ha!... Baba își îngroșase gluma și nu pricepea
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
care-n aur chior. Onoarea lipsă, plecăciunea și dos înfipt în jilțuri Tronează-n societatea cultă, ce vor numită-a fi Ajuns-au slugi la sluga slugii, aievea neputințuri Clădind imperii de slugarnici și altele-a zidi. Inculți se văd rânjind pe fățuri, a lor e lumea noastră Ce-au făurit-o cu migală... strămoși ai dumitale, Ajuns-am vremuri ce ni-s șterse, cultura ni-i o proastă Căci tipărește doar mințiri, ștersuri și doar taclale. Crezut-au cărturarii noștri
IMPERII DE SLUGARNICI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383467_a_384796]
-
cu doamna Leona, cu nasurile pe sus. Iar în urma lor, țopa, țopa, ca un caraghios, domnul Lup. Căutară o bancă mai în față, cu iarba mai deasă și mai verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Nu m-am opus deloc...Abia așteptam să mă pătrundă...Eram în stare să mă arunc în el și, ticălosul, știa că ardeam de nerăbdare...A rămas surprins că eram virgină. Dar i-am simțit orgoliul de tăuraș satisfăcut. A rânjit: „mă, tu mi-ai plăcut cel mai mult! Celelalte cutre, măritate sau nu, au ele vechime îndelungată în activitate, e drept, cunosc o meserie...nu ca tine. Dar tu, ești fierbinte și pasională...Mașinăria îți funcționează la maxim, că m-
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta...Ce zici, Dane, de niște specialități de pește, pe valuri de Galbenă
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
necruțătoare. Nu i-am spus nici măcar mămichii. De rușine, sau din mândria mea prostească? Poate din amândouă...Sau de frică?.. Timpul trecea ireversibil și, după câteva luni, trupul meu aduse la cunoștință publică schimbările petrecute în el. Evident că „binevoitoarele” rânjind satisfăcute, foarte îngrijorate de „soarta” întreprinderii, i-au „prezentat” lui Nicușor grava „problemă” care trebuia urgent „rezolvată”. Evident, spre binele întreprinderii. De data asta, „îngrijoratul” Nicușor a intrat în pielea secretarului de partid care era și a bătut cu pumnul
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
mor ca să-l salvez pe nemernic. I-am spus-o calm și răspicat: -Găsiți-mi un serviciu în altă parte! Indiferent ce! Vă promit că nu voi spune la nimeni cine este tatăl copilului. Nu pretind nimic de la dumneavoastră! -Ha! a rânjit „tovarășul”, ai să mă șantajezi toată viața să-ți plătesc pensie alimentară! Vă cunosc eu! I-am răspuns senină: - Liniștiți-vă, nu-mi stă-n caracter! Și am ieșit din biroul lui. „Tovarășul” avea relații și m-a plasat altui
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris Vestea-o dau
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
sunt serios, spuse Alexandru. Sunt la facultate ! - Facultate ? spuse femeia râzând puternic, ironic. Acum toată lumea are facultate! Și eu, și colegul meu, controlorul, acarul și femeia de serviciu care spală toaleta vagonului. Nici nu mai cunosc pe cineva fără, completă rânjind muierea, acompaniată de râsetele bărbatului ce o însoțea. Chiar la mine în cătun, din fundul Moldovei, nu a scăpat nimeni fără licență! De la douăzeci la optzeci de ani, toți au făcut facultatea sau sunt acum studenți. Așa că a fi student
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
treburile importante nu-i mai permit, pentru că nu suportă amânare. În acest caz, să-i mulțumim pentru cele ce v-a învățat și să-i urăm succes în cele ce urmează a realiza. - Vă mulțumesc, copii, a mormăit “domnul” Dode, rânjind la domnul Arsu. Și așa l-am pierdut pe vajnicul nostru învățător. Am rămas cu domnul Arsu până la sfârșitul anului... Deseori îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile importante” care îl
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta...Ce zici, Dane, de niște specialități de pește, pe valuri de Galbenă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta...Ce zici, Dane, de niște specialități de pește, pe valuri de Galbenă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Crede că-și bate joc de mine? Pe voi vă pune la pstramă / Că sunt sărmană? Dar n-ai teamă Că nu e faptă făptuită / Fără să fie răsplătită! Ce ticălos! Ce mangosit! / De-ai fi văzut cum mi-a rânjit, Cum cu măseaua mi-a făcut! / Dar oare ce o fi crezut? Nu-s eu precum el s-a gândit, / Căci peste garduri n-am sărit! Te-oi dobzăla eu, fii pe pace, / Cumetre! Fă-te numa-ncoace! Cu mine
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de satisfacție, că e stăpânul absolut , al slugii lui netrebnice. - Acum nu mai am nicio datorie la dumneata. Sper că ești mulțumit, că mi-ai adus atâta umilință ! Nu așteaptă răspunsul și iese în fugă spre bulevardul al
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
despre niște conturi. A zis că are să se ducă la fratele dumitale, dacă nu plătești. Dante simți cum ia foc. Cămătar blestemat. Să vină după el de-a dreptul la Priorat! Și câinele acela de polițai care Îl tot fixa rânjind. — Fă repede ce ți-am cerut, porunci el sec. Observă plin de ciudă expresia plictisită a omului care se Îndrepta fără grabă de-a lungul scării, iar apoi se Întoarse În chilie și se așeză la masa de scris, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celelalte creaturi Își opriseră Înaintarea, ca și când și-ar fi pierdut orice urmă de curiozitate În privința lui, și se ghemuiseră la locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la purtător, că m-am și Întrebat: oare când se duce să facă nani și-l deșurubează, Îl Împăturește și-l pune sub pernă, ca să-l aibă la Îndemână pentru orice eventualitate? Și cum naiba dădea ăsta ordine autoritare subordonaților? Rânjind? Surâzător, surâzător amicul Zoran, dar fără prea mult timp de pierdut. M-a luat direct, trecând peste etapa convențională a introducerii politicoase și amabile: - Mister Adam, ați aflat, desigur, că m-am numărat printre puținii susținători ai prezenței dumneavoastră vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]