1,494 matches
-
obloanele trase dar vă rog nu zâmbiți vă rog din suflet să nu râdeți cu ho-ho-te și până la lacrimi de acela care dansează înfășurat într-o plasă Peisaje de la subsolul memoriei cubul de întuneric din camera noastră se umple de râsete o ce de frânghii coboară din cer și ce se mai umplu de frunze copacii într-o singură noapte și cum pe cea de-a treia ta mână o spală doar un nor călător o să ne întoarcem la râsul cu
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
ce fel că vă stric plăcerea vizionării), adicătelea exact cum tratează sătenii codrul. Rezultatul este o deconstrucție de zile mari. Nici BBC-ul nu e mai blând cu Gilliam. Criticul de film numește pelicula ,fantezie pe jumătate decentă cu ceva râsete". O fi pe jumătate decentă, pentru că e doar pe jumătate fantezie? Partea proastă e că nu prea dă argumente, afirmă doar că Gilliam nu e îndrăzneț când lucrează pe scenarii al căror autor nu e el și critică umorul, cică
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
datoreze oare unei poezii numai? doar câtorva strofe de versuri bătute cu dalta, norocos, întâiași dată după Eminescu?... S-ar putea. a * Să ascultăm, așadar, cu întregul respect cuvenit funcțiunii obștești, dar și cu adâncă uimire, secretă, eventualul, vigurosul, veselul râset prezidențial, cel dintâi, cetățenesc, din ce mai credem noi azi, că este, că va fi,... ei bine, țineți-vă cu tărie!... EUROPA voastră mult, cu disperare visată, ? na-vă Continentul necesar ? și să auzim cu toții numai și numai de bine
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
datoreze oare unei poezii numai? doar câtorva strofe de versuri bătute cu dalta, norocos, întâiași dată după Eminescu?... S-ar putea. a * Să ascultăm, așadar, cu întregul respect cuvenit funcțiunii obștești, dar și cu adâncă uimire, secretă, eventualul, vigurosul, veselul râset prezidențial, cel dintâi, cetățenesc, din ce mai credem noi azi, că este, că va fi,... ei bine, țineți-vă cu tărie!... EUROPA voastră mult, cu disperare visată, ? na-vă Continentul necesar ? și să auzim cu toții numai și numai de bine
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
până la 1 ianuarie 2007, vom căuta ,prin" canalele majorității televiziunilor și vom viziona exclusiv filme care să ne mobileze corespunzător moralul pentru șocul intrării în UE, despre care șoc, din când în când, ne amintește televizat, binevoitor și cu molipsitor râset, domnul Prim-ministru Tăriceanu. Și bine face - Doamne-ajută! - fiindcă domnia sa umblă la Bruxelles, vede și știe ce ne așteaptă. Nu mai spun ce efecte de iluminare au aceste vizite... - Cu aromă feudal-relaxantă, mă completează Haralampy. - Ești un Iago diabolic și
"Situația e sub control, stați liniștiți..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10712_a_12037]
-
umanitar ca urmare a majorărilor anunțate la televiziune cu ocazia zilei de 1 aprilie și a lunii Sfintelor Paști... Dar și fiindcă pe rafturile cămărilor noastre șuieră vântul ca prin ,craniul acela de lup" din poezia baconskyană... Așadar, pe fondul râsetelor Andreei Marin din cuprinsul emisiunii ,Surprize! Surprize!", de pe TVR1, semănând cu sunetele produse de un robot scurtcircuitat în moalele capului, prietenul povestește: - Mă, cuscre, eu ,nu voi ca să mă laud..."(ce v-am spus eu!), da' în vremea prunciei, i
"Golden Blitz"! "Golden Blitz"! Nu cam sună a sughitz? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10730_a_12055]
-
avea dreptul la un moment Portia, dar la ce bun să inserezi două? Coloana sonoră barocă este în schimb încântătoare, ca și locațiile venețiene care arată de parcă au fost vizitate de Mr. Proper. Dar produsul finit nu oferă decât niște râsete anemice, o poveste greu de crezut și un hățiș de personaje uneori la un pas de ridicol.
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
tolera așa ceva, sper că sunteți de-acord! Trebuie să reclamăm la administrație! După care, roșu la față, teribil de indignat, încearcă să ne atragă de partea sa: - Ați fost martori, domnilor! Fără îndoială, trebuie să reclamăm această măgărie la administrație! Râsetele noastre nu le poate stăvili însă în felul ăsta. Dimpotrivă. Ceea ce-l face să ne privească amărât, cu un rânjet ușor jenat, mișcând nehotărât din mâna liberă. - Doar nu credeți, spune încet, parcă cerându-și iertare, că eu am făcut
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
Nicolae Labiș, Mihail Sadoveanu etc. Pompiliu Manea aduce un omagiu mentorului sau, Augustin Z. N. Pop, in 12 ianuarie 2009. Alex Cetățeanu (Canada) la mormântul 'Poetului Nepereche” Prin ferestre, deși erau duble, pătrundea de afara o hărmălaie de nedescris. Țipete, râsete, strigăte și tot felul de chiote răzbăteau de pe derdelușul din apropiere, unde o mulțime de copii Încropiseră o bătaie cu bulgări de zăpadă, asta așa pentru variațiune Între două Întreceri cu săniuțe. Viscolul din ajun ce ținuse trei zile Îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
avea dreptul la un moment Portia, dar la ce bun să inserezi două? Coloana sonoră barocă este în schimb încântătoare, ca și locațiile venețiene care arată de parcă au fost vizitate de Mr. Proper. Dar produsul finit nu oferă decât niște râsete anemice, o poveste greu de crezut și un hățiș de personaje uneori la un pas de ridicol.
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
Și nu mai fi vorba că e contra lui Băsescu. Domnul Băsescu își termină mandatul cel mai târziu în 2014. Jurnalist: Nu-l vedeți până la finalizare mandatului la termen pe dl. Băsescu? Crin Antonescu: Nu-l vede, nu bate atâta. (râsete) Victor Ponta: În ciuda imaginii că sunt un intim al domnului Bsăescu, habar nu am ce gândește domnia sa. Jurnalist: Îl suspendați iar? Victor Ponta: Suspendare? Nu, asta e obsesia în altă parte. Crin Antonescu râde Victor Ponta: Nu știu dacă domnul
Vezi cum glumesc Ponta și Antonescu pe tema suspendării președintelui by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41416_a_42741]
-
tăceri insolente și injuste, ca-n ziua aceea când a intrat în camera în care se strânseseră copiii de la școală, colegii băiatului Christinei. Aerul supraîncălzit de trupurile lor copilărești sătui de sucuri, degetele lor sărate și dulci, buzele lor roșii, râsetele lor ca niște răgete și mai ales acea tăcere insolentă și acele priviri. Atunci ea trebuie să dispară ca o menajeră care a fă- cut-o lată și să-și ascundă moartea iminentă sub o pernă, ca pe un secret rușinos
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
o pot sevi miercuri, 21 noiembrie, incepand cu ora 21.00. “Mașină de râs” vine la tine în oraș cu un spectacol extraordinar de stand-up comedy! Doru Octavian Dumitru este un artist complet, mereu actual prin temele abordate,stârnind mereu râsete din partea publicului larg. Vino la spectacolul de stand-up comedy Doru Octavian Dumitru dacă vrei Citește tot... Stand-up Comedy cu MICUTZU @ Corner Bar, 12 aprilie Joi seara, 12 aprilie, puteți să vă petreceți timpul la Corner Bar, situat în Bulevardul Tutora
Stand Up Comedy Iasi [Corola-blog/BlogPost/95210_a_96502]
-
audio, momentul în care, uimită că toată lumea îi urează “La Mulți Ani!”, îmi dau seama de gafă și sunt auzită spunând “Vaaaai, cât de tâmpită sunt!”). - Petrecerea cu prietenii și colegii de facultate, întinsă hăt - până în zori, cu dans și râsete și bancuri. Cu milițienii care vin să ne amendeze pentru că am tulburat liniștea publică și sfârșesc prin a rămâne la șprituri cu noi. - Pantofii de mireasă - cadou al colegilor mei de grupă - un vis de balerini, sidefii și ușori că
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
-mi desfaci măcar un nasture. Nu ne-am privit în ochi. Nu ne-am zâmbit. Am ascultat muzica noastră. Și am dansat o vară. Ca într-un film. Mă întorc în patul meu. Singură. Din când în când, mai aud râsetele unor perechi de demult. Și mă-ntreb când a trecut viața. Parc-a fost ieri. ‘Ay, ay, ay, como me duele...’ ” (Fuga) Impulsul și conștiința artistică interacționează, așadar, la unison, fără greș. Încât ambianța imediată, fabula și tipologia, se preschimbă
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
mod straniu, cu fiecare treaptă pe care o urcam, mă simțeam mai străină. Ce căutam eu aici, printre necunoscuți? Cu greu m-am putut abține să nu fac cale-ntoarsă. Sala se afla tocmai la capătul coridorului. Dinăuntru se auzeau glasuri, râsete, o bună dispoziție generală plutea în aer. Sosise clipa adevărului. Ținându-mi respirația, am pășit înăuntru. Elevii conversau mulțumiți. M-am așezat pe un loc liber și am început și eu o discuție cu colega mea de bancă. Brusc s-
Agenda2005-26-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283873_a_285202]
-
numai doi anișori care se așează pe un fotoliu din apropierea celor doi. Pentru puțină vreme, asistă tăcut la replicile adulților. La un moment dat, privindu-și părinții, izbucnește într-un acces de râs cu hohote. Atenția părinților este captată de râsetele zglobii ale copilului. Îl privesc uimiți, fără a înțelege ce se întâmplă. Luați prin surprindere, îl privesc cu atenție căutând, parcă, motivul ce i-ar fi determinat această reacție, apoi, se privesc reciproc, după care, nerezistând, încheie conturile supărării și
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
de gând să fii activ, trebuie să anticipezi odihna prin somn cu îngurgitarea lichidului mirific. Și mă conformai. M-așezai într-un fotoliu din camera mamei și adormii îndată. Nu știu cât să fi dormit, că mă trezii năucită de vorbele și râsetele quintei. Veniseră de pe unde fuseseră și se veseleau nevoie mare în jurul mesei rotunde de sub părul dinaintea casei. Nucleul atomului era o minionă ochioasă, extrem de volubilă. Probabil, Cantemirista Lili,conform descrierii făcute de Agripina. Ițită în ușă, trecui multă vreme neobservată
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
cel care i-a făcut răul. Credea că nu le făcuse absolut nimic. Nu le călcase proprietățile, nu le spusese vorbe jignitoare...atunci, de ce? Evident că îl bănuia pe Tache, dar ceilalți ce aveau cu el? Nu l-a deranjat râsetele celor de la cârciumă, cât tăcerea glacială a celor din jur. Să le fie frică de Casapu? Puteau să spună măcar câteva cuvinte de compasiune. Cât de singur era! Nu mai aștepta nimic, nici de la șeful de post, nici de la oamenii
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
vulcanizare și-a rezolvat problema, dar când s-a întors și a montat-o, a constatat cu disperare că, acum, era spart cauciucul de la roata stânga față. Iar a fluierat a pagubă, iar a privit în jur cu deznădejde, iar râsetele lui Spârcâiac și-ai lui ciraci, iar tăcerea suspectă și nepăsarea celor care treceau pe drum. --Nu știu, mă Ionele, cine să fi fost, că eu am treburile mele! Răspuns tras la xeros pe care il dădeau toți cei întrebați
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
Nu era competiție, căci amândoi aveau putere imaginativă. Doar stilul făcea ca balanța să se-ncline când colo, când dincolo. Gabi era mai romantic, Sandu, mai șugubăț, cam ca Mateiu Cragiale. Întâi zicea Gabi, apoi Sandu. Finalul era subliniat de râsete minute-n șir. Ziua de-o bere era mai sobră. Făceau filosofie. Mai depănau amintiri. Des, comentau evenimente politice. Și, de supărare, beau. Ei bine, alaltăieri, înainte s-ajungă la Cireșica, intraseră într-un La doi pași cumpărând un miniparizer
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
Dar au viața anostă că o brumă! Să mai fim copii pentru veșnicie, Cosițele condorii să-ți împletesc, Să simțim înfrunzirea vieții vie, Pletele-comori să ți le-ndrăgesc. Mi-amintesc cât expresivă erai, Cu zâmbet diafan al ochilor mari, Cu râsetele-n explozivă te aflai, Și-mi mângâiai șuvițele mai tari... Spuneam și glumeam far'de baraje, Era o veșnicie-n toate permanent, Eram umili și fără de”avea blocaje Puri și hai-hui în al vieții firmanent. Când alergai și mă țineai
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
vadă „noutățile”. Atmosfera salonului se însuflețise ca într-un târg; se fluturau prin fața ochilor curioși modelele de pijamale, de chiloți și maieuri, se precizau prețurile, un model mai sexi era zvârlit către o pacientă rubicondă care protesta chicotind, acompaniată de râsetele su subânțeles ale celorlalte. „Iarăși te găsesc pe aici, Vasilico? - tunase o voce ca de sergent major, adresându-se după toate aparențele vânzătoarei și aceasta, luând o mină spăsită îi răspunsese cu un glas plângăcios: „ ce să fac, trebuie să
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și ca și cum nici n-ar fi vorbit până atunci cu Sonia spuse: „...Ei gaaata... am terminat! și luându-și mopul, părăsi salonul. Se auzea rumoare și curios, râsete în salonul învecinat. Câteva șoapte confirmaseră; venise medicul. În sfârșit, Jinga intrase și în salonul lor. Venise însoțit de un grup de asistenți tineri sau poate rezidenți, nu-și putuse da seama, pentru că atenția îi era îndreptată către el. Cu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
vine și matale rândul, ai auzit. Trebuie să mai ai puțină răbdare”. Bătrâna oftase: „da’ tare mă mai doare maică... și așa aș vrea să mă întorc acasă la mine...”. Nimeni nu mai spuse nimic. Din salonul alăturat se auzeau râsete. Cineva spunea glume. Era deja ora mesei de prânz și o altă infirmieră trecea pe la fiecare salon să cheme pacientele la masă. Sonia se îndreptase și ea spre sala de mese. Își luase farfuria cu supă de roșii și se
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]