2,262 matches
-
unui tinerel slab cu păr lung. — Pare să fie cineva din conducere, a spus Margaret. Cu ea ar trebui să vorbim. Au lăsat mașina și au traversat terenurile de badminton. Betonul neted crăpase pe unde rădăcinile Își făceau, viguros și răbdător, un drum spre lumină. Se Încheia sezonul cald și coroanele salcâmilor de deasupra capetelor Își pierdeau frunzișul Împrăștiind confeti roșcate pe terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
agreabil, acum nu era decât un ușor iz de la lâna covoarelor. Era Încredințată că pe peretele unde se afla acum oglinda fusese o sculptură Toraja. De candelabrul venețian nu-și amintea, Înainte fuseseră cu siguranță doar lămpi simple. A rămas răbdătoare mângâind absentă cu degetele plicul pe care-l avea cu ea, pipăind conturul celor două diapozitive. Cineva a apărut În colțul Îndepărtat al Încăperii, nu era ghidul ei, cel cu hainele lăbărțate, ci o persoană mai tânără, Într-un costum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsească acolo. A rămas În patul imens, și-a frecat pleoapele ca să se trezească și a constatat că e Întins pe diagonală și că atinge cu vârfurile picioarelor locul unde fusese așezat În seara dinainte. Nu se auzea decât ticăitul răbdător al pendulei aurite. Nu prea vedea ora, Însă a simțit că e târziu, cu toate că Încăperea era cufundată În Întuneric, pentru că pe deasupra șinei perdelelor Își făcea loc o dungă subțire de lumină. și-a amintit că la orfelinat era o cameră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a oprit, Margaret a zărit pe fereastră Întocmai ce-și imaginase, pe Mick așezat și pe Bill plimbându-se neli niștit de colo colo. Doar că el nu se plimba nervos, așa cum se așteptase ea. Era În picioare, foarte răbdător, privea cu atenție pe cineva, o a treia persoană. Margaret a deschis poarta scundă făcută din țevi de metal, care au zăngănit grozav când s-au izbit de stâlpii laterali de ciment. Era acolo și o a treia persoană. Mulțumescu-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în cele din urmă Alexe și ochii lui clar-albaștri parcă îi întăreau spusele. Altfel n-ar avea nici un farmec, întări și soția. Pe urmă Alexe își încrucișă pe piept brațele, împinse buza de jos în față și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu este refuzată. Cu firea ei nu pare a fi exponentul care se lasă învins în lupta pentru existență, pomenită de ea. Mai departe pleacă la Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine dispus. A formulat câteva întrebări protocolare. A așteptat răbdător răspunsul. Pe urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul a ajutat-o răbdător să se așeze în mașină, a închis portiera, probabil o duceau la spital, nu știu de ce am avut impresia că e ultimul drum al bătrânei și dintr-odată am dorit să am și eu o asemenea duioșie, egală cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu sufletul la gură pățaniile lui de la scăldat. Eram nedumerit de o sumedenie de cuvinte pe care nu le mai auzisem: suman, stative, a nivedi, laiță, canură, chimeriu, lespejoară, hudiță, găligan... Bineînțeles, nu conteneam cu întrebările, iar mama îmi explica răbdătoare fiecare cuvânt. Mi-a plăcut atât de mult, încât în noaptea aceea am visat că Nică era prietenul meu și am fugit împreună la scăldat. Parcă era un cer senin și era așa de frumos și cald afară ,,că-ți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
exact peste bot, limitând În acest fel pagubele, oricum neînsemnate față de foloasele ceremoniei ce tocmai se Încheia: pașnic, cordial, Într-o notă de reculegere chiar, firească Într-un stat de drept. 40. Ajan așezase geamantanul În portbagaj și acum aștepta răbdător sfârșitul ultimului tur pe care Cain Îl dădea pieței. Purta costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit În schimbul unei icoane pe sticlă, un Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În leasing, dacă vrei. O nouă barbarie! Sau, cine știe, Ultima Mare Migrație. Pe Internet! Dumnezeu are la ce se gândi! Pentru că a murit o dată. A doua oară ar fi prea mult. Chiar și pentru El. 11. Petru o pândea răbdător, cuminte, prudent, cum Îi era felul, la barul din colțul opus berăriei care, cu ani În urmă, văzuse cu ochii ei cum plutea deasupra pieței Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nisipos netezit și găurile lăsate de cuiele cortului nostru. Hei! Un băiețel pirpiriu, cu o pălărie uriașă pe cap ridică ochii spre mine, întinzându-mi o bucată de hârtie. În spatele lui, o fată cu înotătoare gonflabile roz pe brațe aștepta răbdătoare. I-am mulțumit și am luat hârtia. Amândoi copiii se uitară la mine un moment, apoi o luară la fugă, fata rămânând puțin în urmă și strigând ceva în germană. Am despăturit biletul: Eric, Ce rost are să mă duc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jocul să poată fi reluat de la început. Știa de-acum că era deja în lumea ei de dincolo și se bucura că era înconjurată de obiectele ei dragi, că nu-i lipsește nimic. Nu-i mai rămânea decât să aștepte răbdătoare și pe alții să sosească, după cum le va sosi rândul. S-a sculat și s-a plimbat prin cameră ca și cum s-ar fi încredințat că i s-a înapoiat totul, că a reintrat în posesia obiectelor ei. Totuși, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai bine hrănit și mai puternic decât el, și îi va uzurpa locul. "Looser-ii" retrași câteva sute de metri mai încolo, pe stâncile vulcanice de la buza mării, nu au acces la plajă și la femelele lor. Ei așteptă triști și răbdători momentul prielnic să atace. Doar leoaicele de mare își văd de puii și de jocul lor senzual în soare, nepăsătoare la treburile bărbătești, la războiul pentru teritorii. Plaja va rămâne pentru totdeauna a lor. "Vine regele! Pleacă regele!" Soarele va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se opri pe buze, pentru că Leana se plimba îmbrăcată hibrid ca în viață, femeiește-bărbătește pe linia ferată, adunând păcatele căzute din trenuri într-o sticlă pe care o dădea pe gât după ce-i făcea plinul. Vie, dar altfel! Leana aștepta răbdătoare să o calce alt tren, apoi altul și altul. Avea ce bea până la sfârșitul morții... Era mai bogată decât Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de capul lui În viață, de ce nu aleargă, țipă și nu face năzbâtii ca alți copii? Mariei Încă nu putea să-i zică „mamă”, iar ea nu se supăra și nu avea pretenții, firea sa de om bun, blând și răbdător, sufletul ei de o mare bunătate și Îndreptat către fapte bune și plăcute Domnului Îi dădeau puterea să aștepte și certitudinea că: Toate vin la timpu’ lor! Ai să-mi zici când ai să vrei tu! Bine-așa? Îhî! În măsura În care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
volum de cugetări, Râsul omului, Valman, Râmnicu Sărat, 2008, publicat în succesiunea volumului Râsul Demiurgului din 2002. Autorul este încântat de textul său: „Fiecare frază a mea se remarcă prin concizie, claritate, poate și eleganță, făcând dovada unei îndelungi și răbdătoare șlefuiri.“ Chiar așa și stau lucrurile, dar aceasta nu este suficient pentru ca o culegere de reflecții să aibă valoare. Citind frazele concise, clare și poate și elegante ale lui Ionel Bandrabur găsim idei previzibile, aflate de multă vreme în circulație
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spre ea. Mai întîi a încercat primarul să se înfrupte, apoi un nepot și în cele din urmă un deputat a afirmat că nu se lasă pînă nu va lua o halcă zdravănă. Nepotul s-a poziționat pe o așteptare răbdătoare, sperînd că, după 75 de ani, bucuria poate să vină oricînd. De mult nepotul nu mai lucra, venea la unchi și mai ajuta, mai fura cîte ceva și arar mai lingușea. Era singurul moștenitor de drept și veghea doar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avea cât să mut munții din loc, iar dragoste nu am nimic, nu sunt. Și de aș împărți toate avuțiile mele și de aș da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu pizmuiește, dragostea rabdă, dragostea nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu de bucură de nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
albastră, strălucitoare și era așa de trandafiriu și pufos încât, dacă nu te uitai bine, credeai că răsare soarele într-o dimineață la mare... și nu-l mai vedeai. Exact ! Aveți dreptate ! Era chiar Îngerul vacanțelor de vară ! Porumbelul-mesager stătea răbdător lângă el și-și netezea penele aurii, așteptându-l. În cele din urmă, trist, trist de tot, a așternut lucrarea scrisă pe spatele mesagerului și a ieșit din sală. Lacrimi mari picurau din ochi. Plângea ! "De veșnicii întregi mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vasile și, luând de pe un perete o găidulcă arătoasă, cu gâtul zvelt și cu lemnul bine lustruit, el îi încercă într-o doară coardele cu arcușul. Găidulca scoase niște suspine lungi. Culae se dădu cu scăunelul mai aproape de moșneag, așteptând răbdător ca el să sfârșească de potrivit strunele. Ei, nepoate, cu ce cântec vrei să-ncepem? întrebă deadul Vasile, după ce isprăvi. Culae nu spuse nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe aici..., remarcă Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă și nici un zgomot de pași nu se auzi din dosul ei. Răbdător, Mișu Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi vrut s-o vadă ajunsă cât de rău. Așa că-i ajunsese până peste cap, hotărâse să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la un curs de teoria literaturii în amfiteatrul Hasdeu, astfel că trebui să aștepte răbdător pauza. În vreme ce aștepta, el se gândi bine ce pretexte ar fi putut să invoce pentru faptul că nu-i mai dăduse nici un semn de viață și pentru a putea reînnoda, de astă dată mai serios, relația dintre ei. Când profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]