605 matches
-
mea. Pusesem mâna pe pâinea de pe masă care era a tuturor și nu mai vroiam să dau la nimeni din ea. Iar tatăl meu, în loc să mi-o ia cu forța, cum, furioși, se pare că vroiau ceilalți, făcîndu-mă să scot răcnete, îmi mai dăduse una: Ia-o, mă, și pe-asta!" Parcă m-am trezit dintr-un somn. M-am uitat la toți liniștit și am pus încet și cuminte pâinea din brațe pe masă. Nimeni nu mai m-a luat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale izvora din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de cârligele sudate pe bara de protecție din față. Puține dintre camioane izbuteau să urce singure coasta dinspre Dunăre a satului. Celelalte erau așteptate de două tractoare care le agățau și le târau la deal, cu Încetineală de melc și răcnete de demoni În agonie. Când munca se Înțețea, adică atunci când grânele culese deveneau prea multe față de numărul mic de mașini, lucrau În echipe de câte trei pe un camion și Își Împărțeau timpul ca atunci când erau de gardă: trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și-ncolo, În sus sau În jos, după cum roțile intrau și ieșeau din gropi. Soldatul urla Întruna și vocea lui acoperea zdrăngănelile tunului: «Vaina caput! Vaina caput!». Era atâta fericire În răcnetele acelui sol de pace, că toți se ridicaseră de prin adăposturi și aveau În suflete așa, o credință că nimeni n-avea să tragă asupra lor.” Băieții erau mișcați - se vede treaba că, totuși, până la urmă soldatul sovietic avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de guzgan pe care o purta pe umeri, Își mângâie mustățile lungi și lucioase, Își umezi râtul rozaliu: „Ești șmecher, da’ nu mă duci tu pe mine!”. Mai târziu, printre bocănituri de copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se păru că vede și aude strecurându-se și fojgăind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine că cei doi clienți se uitau, Îi mângâie cu o mișcare largă și posesivă desăvârșita alcătuire a șoldului drept și Își lipi prohabul de arcuirea celui stâng. După ce ușa batantă se Închisese În urma lor, se auzi mai Întâi un răcnet Înfundat, urmat de un plesnet greu de palmă pe obraz. Fără să-și spună vreo vorbă, Foiște și Repetentu Îi doriră În gând turcului să sfârșească În burțile nesătule ale unei turme de porci și plecară din cofetărie, cu sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? îi întrebă gardianul pe cei doi negustori. Sunt Soshitsu din Hakata, răspunse curtenitor omul cel mai vârstnic. Când înclină capul, tânărul făcu același gest: — Eu sunt Sutan, tot din Hakata. Străjerii păreau să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea zidurilor Templului Honno: — Eu sunt primul! Ceilalți ajungeau atât de rapid la zid, încât era greu să se distingă cine era primul și cine al doilea. În interiorul zidurilor, samuraii clanului Oda care alergau deja de la corpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru era valabil atât pentru ostașii lui Hori, cât și pentru cei din clanul Akechi. Situația din vârful muntelui era neclară, dar și aici se întâmpla ca un strigăt de victorie să fie urmat rapid de o înfrângere. În timpul luptei, răcnetele scoase de unitatea lui Matsuda se schimbară cu repeziciune, devenind asemănătoare sunetelor unui copil mic, între suspine. Optimismul se transformase în deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo aprecie că se dusese prea departe și-și schimbă instrucțiunile. — Cotiți la dreapta! ordonă el. Întoarceți-vă! Întoarceți dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur și simplu, cu toată energia lui. Iar iubirea poate fi adulație și ură în același timp, șoaptă și răcnet, duioșie și violență, mulțumire și acuză... Dar niciodată minciună!”. Ce aș mai putea spune acum, când sunt ca orice român cu doliul în suflet, decât să-i aprind cu pioșenie o lumânare celui care a luminat cu flacăra inimii sale
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
am așteptat. Ba eu chiar am reușit să mă și binedispun. Un pic. OK, deci Luke mă ura din nou. Dar Daryl era îmbrăcat cu niște haine trăsnet. Avea o pereche de pantaloni foarte mișto, din catifea roșie. Erau ultimul răcnet în materie de haine sexy la bărbați. Nu era vina lui că-l făceau să transpire așa de abundent. Și avea o slujbă așa de șic. —în afară de Jay McInerney mai cunoști și alți autori? l-am întrebat eu, aplecându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până când aceasta nu are mai multe orgasme. Așa că am mai mimat vreo câteva ca să-l fac să termine. Dar el i-a dat înainte. Mult, mult mai târziu, Chris s-a oprit... Dar finalul n-a fost marcat de un răcnet profund, de câteva spasme furibunde și o expresie de parc-ar fi primit un pumn teribil în ouțe, ci de o scădere a ritmului și de un aspect fleșcăit al puțicii, dovada indubitabilă a neputinței. —Iartă-mă, Rachel, a bolborosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
versiunea tatei nu semăna deloc și ni s-a făcut tuturor rău după ce am mâncat. Chiar și câinelui. Nu mai e cel mai credincios prieten al tatei. Când tata s-a apucat de pescuit, a cheltuit o avere pe ultimul răcnet în materie de echipament și a cumpărat momeli viu colorate ca să atragă peștii. Apoi s-a dus să pescuiască în Connemara, împreună cu un alt domn ieșit la pensie. Din păcate, un pește foarte mare i-a luat momeala scumpă, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să existe haine într‑un hotel. Să zicem... uniformele cameristelor! Da, așa mai da! Trebuie să le țină undeva pe un raft, nu? Niște rochițe drăguțe cu bonete asortate. Și o să pot să‑i spun lui Luke că e ultimul răcnet de la Prada - și să sper doar că n‑o să mă roage nimeni să îi fac curat în cameră... — Apropo, zice Luke, luând ceva din valiză, ți‑ai uitat ăsta la mine. Ridic privirea, surprinsă, și el îmi aruncă ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la fel. — A! Madonna. Îi e adus cappuccino‑ul și ia o gură. — Deci... cum merge treaba? întreb, cu glasul ușor mai scăzut. Luke mi‑a zis că unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mai știi care-i crucea-cruce și care-i băietu-cela, cu brațele-n cruce și cu picioarele mult În cruce. Și cad și tot cad. Cad Într-una - de-atunci. Cad și cad și s-a oprit din suit și răcnetul sugrumat al mulțimii privitoarea ca la teatru. Și cad și cad și nu mai cad, Îi opresc eu pe amândoi, crucea cu omul ei În spinare, din mișcarea Înghețată. Îi șterg de pe tablă - de spaimă oprită inima mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nurilor unei fuste mini argintie, care dădea semne că se va desface În bucăți după două, trei purtări. Pentru șase lire cincizeci, nici nu puteam cere mai mult. Peste tot erau cojoace din piele de oaie. Trebuie că erau ultimul răcnet În materie de modă. M-am strecurat de-a lungul mai multor stative care făceau ca locul să ia aspectul și mirosul unui bazar afgan tradițional dintr-un cartier sărac al Kabulului, chinuindu-mă să nu mă ating de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unul... Adică, Încă n-am... — Planeta nedescoperită! proclamă ea triumfător, răsucindu-se ca să se uite la mine. Îmi place teribil! — Vă place? — Instalațiile mobile sunt În vogă, spuse ea, cu acea solemnitate nepământeană cu care specialiștii se referă la ultimul răcnet al modei. Foarte În vogă. Mai aruncă o privire prin garsonieră. Ochii ei de vultur, ca un reflector În mișcare, trecură peste mănunchiul de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe de pe podea; pentru o clipă, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul răcnet În materie de modă, sunați-o pe Baby și Întrebați-o ce poartă În acea clipă. Acum, stilul era evident de vampă a anilor ’40. Ultima dată când mă Întâlnisem cu ea, avea părul blond și scurt. Acum, era șaten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vedeau În Președintele MacKinley un aventurier primejdios. Aceasta nu era și părerea lui Webb, dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie cu pași mari de Annapolis, iar dumneavoastră, Benjamin Lesage, aveți misiunea de a vă liniști compatrioții. Grea răspundere, de care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pentru toată noaptea face trei dolari. — Ar putea doamna să se uite Într-una din ele? — Sigur, nici o problemă. N-a văzut niciodată saltele mai bune. Și cearșafurile-s apretate. Au și duș. SÎnt bine ventilate. Și instalația e ultimu’ răcnet. — Eu mă duc să văd, spuse fata. — Poftim, uitați o cheie. SÎnteți din Miami? Da. — Eu prefer vestul. Apa și uleiul sînt În regulă. Fata se-ntoarse la mașină. — Aia pe care am văzut-o e splendidă. Și e răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-l strâng în brațe, dar ceva anume, nu știu ce, mă ține pe loc. Mă ridic și mă strecor afară din cameră. La modul suprarealist, se aude în hol muzica lui Eminem, muzica dezmoșteniților suburbiei americane, acompaniată strident și prostesc de răcnetele băiețașilor de bani gata, care se plâng în gura mare că și-au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec prin Capcana Morții - m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-ai bulanu’, uite boxeri de la Botezatu și tricou Armani. Tu, Inspectore, iar cu tricoul ăla amărât de la alegeri? votați cu Băsescu! Stripăre, hai, vii să băgăm brațe? Ieșirea din vestiar se face cu izbirea ușii în sens invers și cu răcnet mare: bibanii și așchilopații să elibereze aparatele! a venit artileria grea! Se fac fandări și răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonașele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]