2,886 matches
-
cele cîteva luminițe: o profesoară de Istorie, cunoscută ca bucătăreasă, pe litoral, pe vremea cînd a lucrat și el ca bucătar, în vacanța lui '65, la cantina 3 din Eforie Sud femeia tocmai ieșise din închisoare, reabilitată, intrată acolo, la răcoare, pentru că a vorbit la o oră mai mult decît scria în manualul de liceu; apoi Simona, femeia cu cicatrice la sprînceană, ca un permanent semn de întrebare, cunoscută la Sinaia, și Tamara, de-aici de la uzină, cu care a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soției, de cinstea ei, ori de amorul vreunei alde Coca? N-ar fi plecat la București, n-ar fi înfruntat opiniile altora (dorind să rămînă în căldura unui pat împodobit cu trupul unei femei) și n-ar fi ajuns la răcoare anticamera mormîntului, din care, acum nouă ani, spiritul lui a reînviat într-o lumină puternică, adevărată. Măcar pentru faptul că-i sînt ginere și tată adoptiv al nepoatei sale trebuie să judec clar, lucid, să fiu la înălțime. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că toți ar trebui să fim atenți la asta, nu crezi? Mâna i se întinse pentru a desface nasturii, pentru a da la o parte acoperământul de flanelă și bumbac. *** Cred că Dave 2 s-a descurcat foarte bine la răcoare. A organizat chiar și un grup al Alcoolicilor Anonimi cu ceilalți prizonieri de la Rule 43. Mie mi se pare că e o dovadă incontestabilă de încredere, ție nu? Evident că a fost îngrozit de ceea ce făcuse, numai că nu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Astfel, dacă au loc războaie sau furturi, poarta locuinței se închide automat, devenind un complex independent și putând asigura autoaprovizionarea cu apă și alimente timp de câteva luni, dacă este înconjurată de inamici. În interior, iarna este cald și vara răcoare. Locuințele celor 56 de naționalități din China sunt diversificate. De exemplu, naționalitatea uigură din Xinjiang are case cu două-trei etaje, cu acoperișul plat, cu pereți de lut și sunt înconjurate de câte o curte. În Tibet, casele sunt construite din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a artei religioase din China, ci și realizările artei arhitecturale vechi. Pe Muntele Wutai se găsesc numeroase pietre cu forme bizare, pârâuri și o vegetație abundentă. Pentru că vârfurile muntelui sunt acoperite în toate anotimpurile de zăpadă, în timpul verii este foarte răcoare. De aceea, este un loc ideal pentru petrecerea vacanțelor de vară. Legende despre Lacul de Vest Lacul de Vest din Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang din estul Chinei, ne înfățișează peisaje atât de frumoase, încât mulți turiști chinezi și străini nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
demnitar, iar noi nu cîștigăm nimic cînd publicul și presa se amestecă Într-o anchetă pe care nu pot decît s-o Încurce. Vă vorbesc despre toate astea pentru că... pentru că În caz de indiscreție vă pot băga pe amîndoi la răcoare... Povestea asta s-a petrecut de două ori. Prima oară, filmul a fost ascuns Într-un cozonac, care urma să fie adus de la o tombolă. Numai că dumneata, domnule Rowe, l-ai cîștigat aflînd din greșeală parola. — De la doamna Bellairs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu. Unde se trezi brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cedă la o simplă atingere. — Furnicile astea or să mănânce tot ce există-n țara asta, comentă Mma Potsane. Într-o bună zi n-or să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâmplase ceva grav. Vocea tânărului era neobișnuit de pițigăiată și emoționată. — Mă bucur că ați sunat, Rra, spuse el. Au trecut niște polițai pe aici. Voiau să vorbească cu dumneavoastră în legătură cu menajera. Au arestat-o și au băgat-o la răcoare. Avea o armă în traistă. Sunt foarte supărați. Ucenicul nu mai știa nimic altceva, așa că domnul J.L.B. Matekoni puse telefonul în furcă. Menajera sa fusese înarmată! O suspecta de multe chestii - necinste sau mai rău decât atât - dar nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a ridicat din nou brațul ca unui învingător. Dintr-o dată atmosfera s-a schimbat, părea că încărcătura electrică a încăperii și-a schimbat semnul, cineva avu ideea simplă dar genială să deschidă geamurile, de afară se simți un val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă cînd nu ieși în stradă, în dreptul unui felinar. Balbo și suita plecaseră pe neașteptate, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aveau nevoie ceea ce le era de trebuință. Asta era, un meșter care lucra cu foc și cu metal încins, în apropierea morții și a vieții, fără să fie atins nici de una, nici de cealaltă, simțindu-le doar căldura și răcoarea, ca pe niște prevestiri. Și uite că, dintr-o dată, nu putea spune ,,pe neașteptate", un șef de Serviciu trebuie să se aștepte la orice, a început să se gîndească la sfîrșit. La sfîrșitul său. De fapt a fost obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i‑o puse la picioare. „Asta‑i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot ce-i spusese Karl despre oraș, despre el Însuși. De câte ori trecea pe o stradă pavată cu piatră cubică era aproape Încredințată că, dacă Își ridică privirea, o să-l vadă venind spre ea, cu gulerul ridicat ca să se ferească de răcoarea tot mai mare din octombrie. Uneori se Împiedica pe suprafața neregulată, nu Învățase niciodată să ridice piciorul. Ori, privind vitrina vreunei librării de lângă Sorbona, și-l imagina pășind grăbit, În mână cu o nouă cutie de creioane. Uneori trecea pe lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
continua să cânte. Margaret ar fi vrut să Înceteze și să o lase singură cu Karl ca să poată strânge toate amănuntele În memorie, unde avea să rămână neatinse și netulburate pentru tot restul vieții ei. Profilul lui În lumina lunii. Răcoarea umedă a pielii. Ezitarea, poate chiar un tremur al glasului. Însă pasărea nu s-a oprit. Așa că acum, de câte ori Își amintește acel moment În care fusese aruncată din siguranța copilăriei În mocirla maturității, tot ce aude e chemarea păsării, insistentă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și ieșeam desculță și lupul mă iubea și pisoiașii, citeam în șezlong și mă bronzam în soare tot timpul, toate erau la locul lor, farfuriile la farfurii, conservele în beci, mâncarea de câine făcută, boabele pisicii și ficățel crud și răcoare în casă și liniște și niciodată nu m-am simțit ca acasă, în demarajul mașinii, o secundă lărgită și îi fac mult cu mâna, mult cu mâna și ea scoate mâna pe geam și claxonează, ne-am despărțit și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
facem curat și mâncare și să-i cumpăram de ziua lui o nimfă. Eram cu Mihai sus, pe terasă, prin cerul închis de cerneală mă simțeam prima oară ca și cum n-aș mai vrea nimic, ca și cum aș fi înțeleaptă brusc, muzică, răcoare bună în vară și pescărușii marini care zburau în cercuri cu burți albe, parcă suntem la mare, suntem la mare, eram acolo atunci, incredibila sferă de moment, Miau sta ascunsă sub păr, dâre de muci îi cădeau subțiri din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nimeni nu-i ca nimeni, suntem încifrați în noi înșine și nu se știe dacă putem ajunge la vreo concluzie, eu nu mă știu pe mine, de unde ai putea tu să mă știi? Ce se poate înțelege decât că e răcoare, e vară și pare la mare, muzica asta care mă dilată, mă lungește, mă lasă fără oase, mă ridică pe marginea terasei, botul pantofului în gol și noapte, mi-aș dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-mi ieșeau alte vorbe și eu nu eram eu, eram în urma mea și nu mă mai puteam struni, el ținea telecomanda și eu știam. Știi, Toni, să nu te îndrăgostești de mine, mi-a zis el seara, la mare, în răcoare, cum? să nu te îndrăgostești de mine, stai liniștit, plusez eu descoperită la așa ceva, doar, eu sunt bulangiu, cred că sunt bulangiu! spune el, și-mi părea mai lat și mai lung, nu, tu... stai liniștit, de ce? și-apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nopții, dispare treptat și se topește în trandafirul zorilor. Apele argintii sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un uriaș care abia așteaptă să o înghită. Dar ele e mărinimos și nu o mănâncă. Așteaptă să se trezească și celelalte viețuitoare, să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apă, printre sălciile pletoase care-și atârnă crengile, spărgând ușor oglinda de cleștar. M-am hotărât să aștept aici apusul soarelui, să mă bucur intens de clipa în care soarele îmbrățișa apele Dunării. Amurgul aduce cu el o undă de răcoare, făcând apa purpurie să se înfioare și mii de păsări să se îndrepte spre marea înflăcărată a asfințitului. Se duc cu toate în stoluri, de parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Stau pe mal, gândindu-mă câte viețuitoare văzute
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își începeau pribegia. M-am întors acasă mulțumită că am reușit să o văd și să vorbesc cu ea, toamna. Mihaela Pascu, clasa a IV-a C Se apropie toamna Atunci când lunga vară se sfârșește și încetîncet începe să domnească răcoarea, atunci când păsările călătoare se pregătesc să facă o călătorie lungă în țările calde, atunci când vânturile și ploile fac să cadă din copaci hohote de frunze, rămânând goi, atunci când grădinile par zugrăvite cu fructe coapte și gustoase, atunci se apropie toamna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]