1,700 matches
-
ca mărime suprafața de teren cultivabil a Austriei. Apoi Dunărea curge în ondulații dulci, trece să ude brâul orașului Galați, apoi merge prin păduri de tei spre Ceatalul Ismail, unde-și desface brațele pentru vărsarea în mare și merge să răcorească pământul Sciției Minor și orașul Tulcea, așezat pe horă de coline. În timpul topirii ghețarilor sau în zilele cu abundență în ploi, fluviul atinge, la Ceatalul Ismail (ceatal însemnă în turcă furculiță) volumul de un milion de metri cubi pe secundă
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
socială perimată, din punctul ei de vedere, - oamenii își pierd indirect și libertatea. Bântuită de aceste gânduri, freca iute sertarele lăzii, care între timp se dezghețase. Avea mâinile sloi, dar îi plăcea tortura aceasta, care îi dădea o senzație plăcută răcorindu-i sufletul ce fierbea ca un vulcan. Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a înlătura mirosul de clor. De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TU PESCĂRUȘ! Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Tu pescăruș pribeag ce-aduci mireasma mării, În fiecare dimineață fereastra mi-o deschizi, Fruntea fierbinte mi-o răcorești cu roua zării, Iar cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi. Dar eu rămân pe insula pierdută, În marea zbuciumată a dorinței Și caut micuța stea demult căzută, Pe țărmul nostalgiei și-al speranței. De răsfoiești al vremurilor îngălbenite pagini
TU PESCĂRUȘ! de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382848_a_384177]
-
că nu se cădea pentru o rabineasă și pentru o doctoriță să meargă la piață să vândă vechituri. După ce în 10 minute am făcut bani cât să ne ajungă pentru un taxi, ne-am dus în oraș și ne-am răcorit în cofetăria cea mai de lux. Am băut o cafeluță bună și am pornit-o spre casă. Am fost frânte de oboseală, pentru că la graniță am stat o groază. De asta n-am mai vrut să repetăm aventura, cu toate că ne
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
măsura răsfoirii, mi-a dispărut oboseala și m-am apucat temeinic de citit. Doamne, aveam în mână o carte deosebit de interesantă!! Simțeam că respir acel aer revigorant de la munte. Scriitura romanului curgea molcom cu metafore simple și calde, care-mi răcoreau simțirea. Povestea mă purta lin pe meleaguri ardelene, zugrăvind mirifice peisaje năsăudene, cu minunații oameni ai acelor locuri, cvazianonimi, în modestia cărora, nedisimulată, strălucește acea valoare morală și spirituală a neamului nostru, atât de plânsă și evocată de comentatorii mediatici
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
a țipat disperată și ea: dacă ai turbat, omoară-mă și pe mine! „Ba să vă omorâți amândouă, curve nenorocite!”, a țipat omul cu onoarea „murdărită” de nesocotința mea și nu m-a lăsat din bătaie până nu și-a răcorit sufletul său, cel foarte masculin. Pentru mine, bătaia lui taică-meu a fost ca o binecuvântare. Chiar am simțit nevoia să-mi alin într-un fel remușcările pentru greșeala făcută. Greșeală?...Hm! a zâmbit Maria: de atâția ani îmi dorisem
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit pe cel mai bărbat, s-
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă, dar cu regret pentru locul ce-mi oferise o binecuvântată odihnă, am pornit spre cabană. Mergeam alene prin iarba înaltă, deodată aud voci, care
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
desigur. Mi-am înmuiat acel tampon de hârtie și după ce m-am spălat verificăm dacă e tot ok. Da, era. În locul acelor emoții, a luat loc confuzia , nedumerirea și întrebările, precum că dacă am venisem degeaba acolo? Totuși, înzdrăvenit și răcorit de apă îmi dau seama că și localitatea întreaga mi-ar spune mai multe despre M., draga persoana iubită.. ”Mi-am pus ochelari de soare și-am plecat la o plimbare..” Deseori îmi veneau în minte astfel de cuvinte de
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
bine, e cam amar, e din anghinare, dar e sănătos. Femeia îi întinse cana cu ceai pe care îl răcise să poată fi băut. Florea a prins cana și a băut cu înfrigurare tot lichidul. -Mai ai? Mult m-a răcorit! Bucuroasă Lăzărica s-a dus și a mai pregătit o cană, fiersese ceai într-un un ibric mare, i-a dat-o și pe aceea, bolnavul a băut-o cu înghițituri mici, parcă voia să-i simtă aromele. -Sărut mâna
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
transmită un mesaj credincioșilor români din Londra pe care îi așteaptă să ia lumină, în noaptea de 4 mai. „Ne aflăm în postul Paștelui, care este un urcuș anevoios către Golgota și simțim nevoia, cu mic, cu mare, să ne răcorim sufletește, din izvorul tainelor Bisericii lui Hristos. Prezența la sfânta liturghie și participarea la sfintele taine intervin în acest urcuș ca și descoperirea unei oaze pline de viață în pustiu. De aceea invităm pe toată lumea, spre a ne împărtăși, din
O nouă biserică românească la Londra [Corola-blog/BlogPost/93541_a_94833]
-
Duma. Apoi "masă", o "povară, sarcina, sau greutate" Hadad ce este "tunător", cu-"nverșunare" în dreptate ! Tema sau cel "ars de Soare", ce-nseamnă și "miazăzi" Ietur, al Xl-lea urmaș, care înseamn' a-"ncercui !" Nafiș, ce este "numeros", inseamna și "răcorit" Apoi Chedma, "răsăritean", sau acel mai "răsărit !" N.B.: Oricine dorește, poate folosi poeziile scrise de mine (menționând numele meu), pentru a da Slavă lui DUMNEZEU și a bucură pe unii semeni de-ai noștri. Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele
DE LA ISAAC LA MOISE. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383164_a_384493]
-
Creator. Doamne, cum ard ! Doamne, cum ard! Parcă sunt mii de ruguri care trosnesc, iubire risipind din clipa când ale speranței pluguri din al meu suflet brazde mari desprind. De la o vreme sunt numai lumină, sub nicio umbră nu mă răcoresc. Cu inima de bucurie plină simt că încet, încet întineresc. Din ramurile mele plesnesc muguri ce râd, de fericire strălucind, când simt o nouă sevă-n rădăcină. Și totu-mi pare simplu și firesc încât îmi vine-a crede c-
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit pe cel mai bărbat, s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit pe cel mai bărbat, s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului, spun cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dumneavoastră, oșteni, răzăși cu stare. O dată a trecut și Vodă. — Și tu ce faci aici? — Păi, iaca stau, cum mă vedeți. Și dacă vreun negustor sau vreun boier ca dumneavoastră sau cine-o fi să fie are poftă să se răcorească și să-mi tragă una, vine, îmi dă un galben, cum stă scris și-acolo, îmi arde una și pleacă. Chiar vreau să vă-ntreb: nu sunteți atât de bun să v-apropiați și să-mi dați o palmă? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul „taur”, roșise toată. Astfel se perpelea tânăra slujnicuță Măriuca și poate n-am fi pomenit acest fapt care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
conta dacă mureau de sete sau otrăvite, iar apoi făcu o baie reconfortantă, prima dată după mult timp. Când în cele din urmă hotărî să-l trezească pe băiat, îi arătă puțul cu un gest al capului. — Poți să te răcorești - spuse. O să-ți facă bine, dar încearcă să nu înghiți apă. Prefer să-l sun mai întâi pe tata. — Cum dorești. Pino Ferrara se duse la mașină, scoase o valijoară grea și, după ce întinse un fel de mică antenă parabolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al Annei Îmi crește pe pubis unde ți-e pășunea oierule pe căpitan Întrebați-l boierule șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându-mi sub pleoape, ca și cum ar vrea să-mi iasă din orbite, părul mi-l simțeam de lână și vroiam să mi-l smulg din cap ca să mă răcoresc. Când mi-am venit în fire, am început să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Cum stăteam eu pe scaunul înalt din spatele tejghelei, am început să mă uit prin magazin și apoi afară în strada luminoasă. Mă întrebam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vei simți mai bine. Mă întind, vreau s-o fac repede, dar mâna înaintează încet-încet și parcă speriată spre pahar. Limba și cerul gurii sunt atât de aspre și de uscate, încât apa nu le poate umezi, ci doar le răcorește. În momentul când înghit, simt că și apa îmi face silă, dar o beau ca pe un medicament. - Cel mai bun lucru ar fi o cafea neagră, dar nu avem. Fumează, și asta face bine. Încep să fumez. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad să meargă alături de el, se plângeau toți că le intră praful în ochi și în gură. El râdea, recomandându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea nopții nu era tulburată decât de țârâitul greierilor. Din când în când, concertul cicadelor înceta pentru câteva clipe. În momentele acelea, liniștea era atât de profun dă încât auzea zgomotul acelor de brad căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oglinzii vieții lor, scuipă în fiecare zi, în fața a ceea ce au fost, scuipatul a ceea ce sunt. Că un politician din partidul de dreapta, bărbat între patruzeci și cincizeci de ani, după ce și-a trăit toată viața sub umbrela unei tradiții răcorite de aerul condiționat al bursei de valori și legănate de zefirul vaporos al piețelor, a avut revelația sau simpla certitudine a profundei semnificații pe care o avea blânda insurgență a orașului pe care are sarcina să-l administreze, este ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]