349 matches
-
acul pe placă, și i-a spus lui Jancsi să se ocupe de gramofon, nu mai auzisem un gramofon atât de vechi cântând, suna strident, cu hârâituri și scârțâieli, dar se puteau auzi clar fluierul, vioara, acordeonul și o voce răgușită de femeie, cântecul zicea despre un codru des, umbros și întunecat, atât de des încât ucide bunătatea și dragostea, nu prea-mi mai aduc aminte textul, numai cum făcea cântăreața să-i vibreze vocea, era ca atunci când vântul se izbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar peste câteva luni a primit o scrisoare de la prietenul său, care-i scria că în acea zi, la doi metri de casă, descoperise niște urme de schiuri, așa-i deci ceața, înșelătoare și periculoasă. Pe-atunci vocea tatei era răgușită de-atâta fumat și nopți pierdute, dar ceața i-o învăluise, făcând-o să pară aproape catifelată, de parcă nici n-ar fi fost vocea lui, și eu îl țineam de mână și mergeam și mă gândeam că precis ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
irlandeză, mi-am împachetat lucrurile și am scris numărul de telefon pe peretele bucătăriei. A răspuns o voce de bărbat care a fost imediat de acord să-mi facă legătura. — Știam că tu ești, a spus ea repede, cu șoapta răgușită în glasu-i parșiv. — Vino aici. Hai acasă, i-am răspuns eu pe același ton. Te vreau. Acum. — O, bărbatul meu. Ce e viața fără tine? — Ia un taxi. — Un taxi? Chiar acum. Da. — Pe curând. Da. Am făcut o tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
împuște pe cineva. A vrut să se întoarcă, dar a zărit albul căciulii. Departe, dincolo de ultima casă. Ochi cenușii arăta cu mâna spre munte: nu se vedea nimic. Din când în când, privea prin lunetă; o dădea și altora. Era răgușit, Donna Iulia se apropiase, îl auzea bine. „Dintr-acolo vor coborî!” a zis acesta, apoi s-a întors spre ea, salutând-o. Donna Iulia i-a spus că lupii vor veni sigur. Pentru că îi chema el. Bărbatul a râs. „Primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Ajunge cu tot circul ăsta! Cât credeți că o să vă mai suport scamatoriile? Cât o să mai scoateți panglici din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe tomberoanele Salubrității. Pe smogul orașului. Ai înnebunit! Lumea vrea să fie înșelată, de ce te opui? Femeii urâte îi face o deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fost ales? întrebă mai mult pentru el Angir. Nimeni nu mi-a spus nimic. Am fost anunțat în urmă cu două zile că voi primi prima misiune și atât. Cum să mă comport? Să strig de fericire? Și după ce voi răguși de atâta fericire, ce să fac? - Nu poți porni la drum cu ideea eșecului, continuă Poha ca și cum nu l-ar fi auzit. Eu am convingerea, că am ales pe cine trebuia. Haide, capul sus. Nici nu ai început și deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a fost proiectul tatălui meu. Și voi știți că pentru el și-a pierdut viața. — Voi deschide șantierul mâine, îi promise Manlius, cu glasul răgușit de emoție. După multe secole, lângă templu avea să fie descoperit un teatru mic, rafinat. Părea absurd, într-o zonă sacră, cum este astăzi complexul San Pietro. Însă, în locul obișnuitelor decorațiuni cu măști de teatru, se aflau dedicații votive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii Iar din aripile migratoare Vor face lectura creației Cuvintele urmăresc mersul cadențat Pe scările auzului Cei atenți devin uzurpatorii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prima mișcare: Hmm, se pare că nu sunt singurul refugiat. Râse, dar un râs fals, forțat, ochii îi erau ciudați, parcă și el observă că râse singur. Îl priveam în ochi și nu spuneam nimic. Shen. I se auzi glasul răgușit printre bătăile frunzelor. Angela. La rândul meu i-am răspuns. Frumos nume, zise neîncrezător. Apoi parcă mă privi altfel; parcă nici nu mă privi pe mine, ci ceva din mine. Se apropia cu pași mărunți și calculați, mai aproape, mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ducând la gura globului transparent de protecție ce-i înconjura capul. Individul traversă plutind spațiul de trei-patru metri până la „Bourul” și ciocăni la ușă. Cine-i? întrebă comandantul Felix S 23. — De la Cooperativa „Prestarea”. Am autorizație, se auzi o voce răgușită de dincolo de ușă. — Și ce vrei? zise Felix S 23. Nu doriți jaluzele? întrebă vocea. Roboții se uitară unii la alții. — Ce să dorim? făcu Getta 2. — Jaluzele, doamnă, săru-mâna, zise vocea. Ieftine și garantate. Doi poli la metru, tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedându-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. „Doamne mulțumescu-ți”, am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alta. Harry se duce la bucătărie, să le comunice servitorilor. Minnie izbucnește În lacrimi, acoperindu-și fața cu șorțul, Joan Anderson Își șterge și ochiul bun, și pe cel care lăcrimează cronic; Burgess pălește violent, Își drege glasul și spune, răgușit de emoție: — Vă rog să mă iertați, domnule, dar pot să vă cer o favoare? — Bineînțeles, Burgess, ce e? — Îmi dați voie să-l bărbieresc pe domnu’ James, cum ar veni, pentru ultima dată? Cred că așa ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna râul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stați, se rățoi starostele și ceru slugilor să le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului, să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mîna-n nădragi și scoase sutele. O dată se însuflețiră balaoacheșii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar: - Hai, cuscre Ilie, cumpără praful de pureci "Lux", doi lei cornetu, neam de neamu mă-ti n-a scăpat de păduchi! Apropie-te, neamule, ia praful! Vindecă râia și gălbeaza! Omoară căpușa în găoacea ei?Nu te zgu", cumetre! Răgușea. Țăranii, neîncrezători. Le-ar fi trebuit praful străinului, că-i sugeau lighioanele, dar de unde să știe ei că e bun? În cele din urmă, caramangiul înșfăca pe câte unu! și-i punea în mină un cornet făcut la iuțeală de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare și să se așeze alături de istovitul curtezan, răgușit de-acum și vlăguit, Însă era clar că, pentru nou-veniți, acel fascinant dans amoros care avea loc la numai cîțiva metri de stîncile populate de sute de iguane marine, foci sau broaște-țestoase uriașe se prechimba cu adevărat Într-un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din umeri și se îndreptă spre bucătărie. Nucu Scarlat o opri cu un gest. ― Ceaiul îl preparați aici, doamnă! ― Adică ce-i în capul dumitale? Cum am să car aragazul în sufragerie? ― Modalitatea vă privește. ― Florence! glasul lui Șerbănică era răgușit, ai putea folosi fierbătorul electric. Îl găsești în sertar... Căruntul își privi ceasul. ― Vă dau două minute ca să vă întoarceți cu tot ce vă trebuie: apă, zahăr și celelalte. Un zâmbet rău strâmbă trăsăturile doamnei Miga. ― Vă e frică, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imobil, se putea vedea tot ce se petrecea pe stradă. Două automobile se opriseră în fața clădirii. Se deschiseră ușile, ocupanții coborâră. Atunci oamenii care așteptau pe trotuar înaintară, Acum, acum, să ne pregătim pentru ce e mai rău, urlă reporterul, răgușit de excitare, atunci oamenii aceia spuseră câteva cuvinte care n-au putut fi auzite și, fără alte gesturi sau comentarii, începură să descarce mașinile și să transporte înăuntrul clădirilor, la lumina zilei, ceea ce ieșise din ele la adăpostul unei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
masiv, cu mustăți lungi care se vărsau în mari favoriți creți, ușor încărunțiți, îmi inspira și încredere, și spaimă. Dar spaima era mai puțin agresivă decât curiozitatea. Avansam alunecând încet. — Cât e ceasul? Iată-mi și vocea, pentru prima dată. Răgușită la cât și înfundată la ceasul. De un’ să știu? E devreme! M-am sculat cu noabtea-n cab. Mata’ n-ai ceasornic? L-ai bierdut la cărți, ca baltonul și căciula, ai? Uite, ia baltonul de colo, voiam să-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era cu capul gol și vântul îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul corului format din cinci inși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alte vremuri, când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al doamnei General
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rupt...?, știi mata. Nu, că eu nu port prin casă. Adam ar vrea să izbucnească în rîs, dar se abține. Deci n-a găsit nici un obstacol? Nu. După aceea ați țipat, ați chemat vecinii? Da. Am răcnit că am și răgușit. Și el, el ce făcea? Striga: "ho nebuno, că nu te-am mîncat!" Procurorul a înțeles toată scena ca și cum ar fi fost martor. Se forțează să fie serios și îl cheamă pe violator. Pe ușă intră un tinerel, frumușel, subțirel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zgomot put? Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate dovedește că mai sunt vulnerabil, cu o imaginație încă voluptoasă... aud cuvintele răgușind în gura Poetului. — Doamna Hariga mai este la masă ? A fost întrebarea mea, trebuie admis. Nu-l văd decât pe cel din capul mesei, perfect treaz, necruțător, plictisit. Dar undeva la cealaltă masă lungă s-ar putea înălța chipul ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute Între ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de față Începuseră să se retragă, mulțimea ce trecea grăbită spre-casă traversînd platforma de ciment se rărise considerabil, iar cercul celor adunați În jurul mortului se subțiase, rămînÎnd doar cei cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]