1,185 matches
-
singură. Nu‑mi găsesc rostul. Mă joc cu degetele. Degetele trosnesc. Înțeleg deodată că locul meu nu este acolo. Mă aflu într‑o gară pustie așteptând un tren deviat, care sigur nu va sosi. Liniștea se sparge brusc. Telefonul sună răgușit. Tresar. Ridic receptorul și iau nota telefonică transmisă de o funcționară morocănoasă, cu vocea găunoasă. Aceasta îmi comunică sec: „Mâine la ora 10 trebuie să fiți prezenți la Comitetul Județean de Partid pentru transmitere de sarcini privind siguranța principalelor obiective
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
și el. Instinctiv răsucesc cheia în broască, de parcă ar mai contact. De afară se aud strigăte, focuri de armă, zgomote, apoi deodată se face liniște. Mă aștept la ce este mai rău în timp ce difuzorul începe să cârâie și o vocea răgușită, venită parcă din fundul Pământului, ni se adresează într-o engleză primitivă. - Toată lumea să predea de bunăvoie telefoanele, bijuteriile, banii și cardurile! Nu umblați cu prostii, fiindcă veți fi împușcați! Vom controla toate cabinele și fiecare om! Puneți cardurile într-
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
femei. Pași sigur pe țocurile subțiri și înalte și -i întinse o mană sigură și foarte profesionala.Stransoarea ei fermă îl făcu să zâmbească din nou. Își spuse numele ,întreg și clar deși el îi ghici emoție în vocea ușor răgușita. Vocea lui i atinse ușor o coardă sufletului .Nu stia dacă vreodată mai reacționase așa în preajma unui barbat.Tot corpul îi era conștient de prezența lui.. Îi era bine și nu vroia să-i fie.Nu-si permitea să-i
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
se așeze în rând. Pe scările școlii apărea “Zmeul”, cum îl numeau cei mari pe profesorul de matematică, tovarășul Cristescu. Pe vremea aceea avea în jur de cincizeci de ani, era înalt și solid, cu obrajii roșii și cu vocea răgușită încât avea obiceiul să țipe. -Sunteți în front! ne spunea și în același timp, chema un guraliv de la distanță și în fața “frontului”, îi dădea o pereche de palme peste obrajii palizi de frică . Nini ne povestea adesea despre el cu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vrut să mă bată prima! se scuză nenorocitul în clipa când obrajii i se înroșeau sub palmele tovarășului Cristescu. -Dacă mai aud de tine a doua oară, te închid în pivnița școlii cu șobolanii! i-a spus cu vocea lui răgușită. -Nu, nu! se ruga grasul de el. Dacă acesta tremura, nici eu nu stăteam mai bine la gândul că dacă grasul ar fi acceptat să ne batem în poartă școlii în mod sigur aș fi fost în locul lui acum, cu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, ... Citește mai mult Firavă, ca o crăiasăNe-a părăsit blânda vară,Numai în suflet și-n casăA rămas caniculară.Urlet jalnic în cascadă,Tânguiri de vânt grăbitSe strecoară lent din stradă,Toamna iar ne-a înrobit.Zbucium crud de frunză
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
școală; Bunica își ține nepoțelu-n poală Și îi spune basmul și-i veghează gândul. Prin hornuri casele mai fumegă încet, În ochi le-au înflorit gingașe flori de gheață Și-s singure și reci în alb și pur balet. Cântă răgușit cocoșii-n dimineață, Ziua vine albă, în pași de menuet Și-un cântec se aude: un imn pentru viață. DRAGOSTE DE VIAȚĂ Nu pot să-mi pun tot gândul în paisprezece rânduri; E cel mai simplu lucru, dar cât de
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
de observație pentru că adevărata lui meditație are loc în încăperile umede ale dedesubtului teluric: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego), ce altceva decât singurătatea străfunzimilor, de unde vocile răgușite ale celor trecuți într-o altă stare de existență, așteaptă rânduirea spre celest. Apocalipsa apare ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el pășea deja în lumea aceea neînțeleasă de fiindurile telurice, trăind paralel cu
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
totuși, în suflet, mă străpunge dorul, înfiorător. „Sculați gazde, la colind, că nu-i vremea de dormit! Linu-i lin, și iară lin! Vântu-afară bate lin, ...frunza verde de Mălin!” Încerc cu colinda, s-alung nostalgia... Cânt în cor cu mine, răgușit, ușor, și-n închipuire, îmi apare Ieslea, Iosif cu Maria și cu Pruncul lor. Grajdul luminat, abia, de o lampă, face să se vadă, paiele de fân, peste care stau, ațipiți − ca-n stampă! −, mielușei, oițe, măgărușul brun... Dincolo de ușă
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
cazul în care unei persoane i se face rău, „paramedicii” nu pot interveni în timp util! „Cum zice asta ma, că e de 20 de ani in Spania, daca nu știe nici macar atâta lucru?” - se auzi o voce furioasă și răgușita în spatele meu. „Spaniolii au au dreptate! Orice spaniol, organizator de astfel de spectacole semnificative, ar fi ținut cont de aceste legi!” - cădeam și eu de acord, dar din ce in ce mai agitat, împreună cu sala. ...Dar cei care au organizat acest spectacol, erau români
PARTIDELE, PANA SI DE ZIUA NOASTRA NATIONALA... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357988_a_359317]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PIANUL VECHI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 523 din 06 iunie 2012 Toate Articolele Autorului pianul vechi Pianul vechi cu coarde prăfuite purta în el al munților suspin și coardele-i vocale răgușite cântau iubiri trecute-n timp hain. Cu degetele-mi arse de iubire sau neiubire, iată, nu mai știu, trec mâna-mi peste clape-n amorțire să sune iarăși cântecul târziu Cântasem amorțit pe o terasă, la poarta-nchisă fără remușcări
PIANUL VECHI de LEONID IACOB în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358188_a_359517]
-
Avea de gând la întoarcere să treacă pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile pepenilor, se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
estemele lui Gim Discursul bun de pus în ramă, Că pentru asta îl iubim! Să-ți dea Protopopescu-n cap C-un text tradus din Georges Poulet Și toate astea să nu le Consideri bre, un handicap! Să-ți spună Geo răgușit: Mister! Acesta-i adevărul A început să-mi crească părul Și p-ormă, nu s-a mai oprit! Pe Jingulescu traducând Pentru Shakespeare la ora mesii S-auzi de crimele lui Jessie: Ce i-a trecut și ăsteia prin gând
ŢIN SĂRĂCIA-N FRÂU DE ZESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358853_a_360182]
-
trupului uman în unduirea fantasmelor orduriere și au mișcat voit simțurile însă au trezit mâniile celor închiși în cercul obscur și viciat a ceea ce doreau să rămână neexprimat și nesesizat, doar realizat în ascunzișul pereților camerelor ascunse, cu sunete mugite, răgușite și înecate în lichidul ademenitor al fructului lui Bachus. Creatorul de artă superrealistă este un dezvelitor, un luminator al ascunsului tăinuit de semeni, ce se doresc neștiuți în vicii, al iubirii, un purificator al interzisului ordurier și un perpetuator al
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
chinuri, un fel de intuiție personală ce o găsim numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia. Referință Bibliografică: Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24
PÂNTEC CU LASER PRIVIT DINTR-O PARTE. FEELING de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358920_a_360249]
-
din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Redentore! Ploua oblic peste laguna Leul înaripat adulmeca Umbră bătrânului turn. Pe sub cupole lumină cade Timidă și-nflorată Ca o scumpă țesătura orientala Pierdută fâlfâie aripa nopții Pe sub arcadele vechiului pallazzo Bronzul vorbește răgușit Despre o veche poveste Chiar și acum poți zări Siluete negre pe poduri Șoapte fierbinți de matase Ori suspine adânci de metal ruginit Ploua oblic peste laguna Tortele nopții nu s-au stins încă Printre coloanele roze Umbrele nedeslușite ale
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
privire.Sau cu un cuvânt. Sau cu o atingere.Simti o palmă ușor aspră și caldă care îți cuprinde obrazul și îi simți degetul gros conturandu-ti formă buzelor.Atat.Si 1265 de volți îți scurtcircuitează existenta.Vocea lui ușor răgușita ,joasă incredibil de masculină îți vibrează inima...și sub privirea lui cercetătoare și infraroșie toți fluturașii din stomac ți-au luat-o razna.Dupa ce el a plecat ,te pipai și te intrebi cum nu te-ai dezintegrat sub atâta
SENOR ELIAS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359292_a_360621]
-
mișcă de câteva ori capul a nemulțumire, vezi Doamne, boierul ar arăta nespus de rău, iar ea este îngrijorată foc... nevoie mare, și se perpelea „amărâta”... cum o să-l salveze din ghiarele morții, ca să i se adreseze cu o voce răgușită, tremurându-i bărbia de atâta „grijă” ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
nu există... (țipă)... Zei! Oreste... (cade în genunchi). ORESTE: Electra, într-adevăr, Oreste nu are nici un chip. Și totuși sunt eu. ELECTRA (înălțându-se): Străine, vei plăti cu viața dacă nu ești Oreste. Vei plăti cu viața dacă ești Oreste. (Răgușită:) Pleacă, îți vând amintirea că pe o barcă albă... ORESTE: Electra, eu sunt însăși amintirea mea...” Blestemele Ifigenie și ale Electrei continuă până azi, prin reconversia vorbelor golite de sens ale ființei vide, transformate într-o altă procesiune a sunetelor
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
ciorbă de barabule și cu ce-or mai fi fost... Roată mesei făceau câțiva țânci, așezați pe scaune ori pe buturugi. Nu li se auzeau decât lingurile de lemn lovind blidele și plescăitul zgomotos... Arar, se putea desluși doar vocea răgușită a unei bătrâne care nu prididea s-aducă din fierturi la masă, rostind către înfometați un dulce alint: Horeți, că nu dau turcii! Dacă vrei să știi, toată picimea pusă la ospăț erau copii fugari din calea nemților, dar numai
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși, Matei? Vocea ușor răgușită a nevesti-sii se auzi dinspre bucătăria de vară, iar capul rotofei, cu părul strâns în coadă, al acesteia, se iți câteva clipe, prin ușa dată de perete. - Venii! răspunse el, mai mult pentru sine. Termină de curățat blana cățelului și
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
negru. Îl cuprinse cu amândouă brațele pe după mijloc, îl îmbrățișă strâns, protector și-și sprijini capul de pieptul lui. - Am încercat să te sun ... de mai multe ori ... da' cred că ți s-a închis telefonu', rosti ea, cu vocea răgușită și ușor gâtuită, de un plâns ce stătea gata să izbucnească. - Când s-a întâmplat? întrebă el, stăpânindu-și cu greu tremurul vocii. - Pe la trei ... a găsit-o Costel. S-a culcat după masa de prânz și nu s-a
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
un gest reflex, frâna de mână, trece schimbătorul de viteze pe liber, introduce cheia în contact și o rotește, în timp ce în gând rostește, cu toată evlavia de care este capabil, un „Dă Doamne să pornească!” Electromotorul huruie prelung, motorul tușește răgușit, mașina prinde a se legăna ușor, piciorul lui stâng calcă inconștient pedala de accelerație, de mai să iasă prin podea și ... în sfârșit ... „Dumnezeu nu doarme!...” Motorul prinde a vui asurzitor (din cauza țevii de eșapament sparte). Neculai e mulțumit. A
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
gura înveninată a Raliței, și de inconvenientul de a căuta oameni pe stradă sau prin vecini, care să-l ajute s-o pornească prin împingere. Apasă și eliberează alternativ accelerația, slobozind în liniștea dimineții, un vuiet sinusoidal, ca de sirenă răgușită, în timp ce din țeava de eșapament, ies nori alburii cu miros de benzină, ce difuzează cu rapiditate în aerul din jur. O ținu așa circa cinci minute, după care, cu siguranța celui care cunoaște bine damblalele lucrului pe care-l posedă
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
este soarta tuturor celor blestemați cu sensibiliatate și tărie, care nu-și trâmbițează amarul, găsindu-și refugiul în discreția favorizantă regenerării... „de ce nu ar fi timpul un cântec trist suspendat pe un lăstar cu boabe coapte și gust de viață răgușită” (ars poetica, Dorina Neculce ) Poemele Dorinei Neculce manifestă tendința de a-și apropia narațiunea prin exploatarea parataxei. Poeta descoperă alte perspective ale vieții pe care le filtrează estetic, transformându-le în artă: omul pare depersonalizat, e propria lui aparență, poartă
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]