1,075 matches
-
luminat Gîndul, ce mă știe plin îi de cuvinte Mîna, iar mă scrie cu luare-aminte Cerul, mi-e aproape l-am simțit mereu Cînd mă ține-n brațe bunul Dumnezeu El, îmi duce pasul de timp, obosit Să mai scriu rămasul ce l-am împlinit! Referință Bibliografică: de Noapte bună / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1234, Anul IV, 18 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE NOAPTE BUNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350525_a_351854]
-
cunoscuse cu alte ocazii în România. O privea cu multă simpatie și plăcere tot timpul drumului, zâmbindu-i. I-a dat câteva sute de lei când a oprit mașina la marginea orașului pentru a coborî fata și a-și lua rămas bun. Ea a refuzat. S-a rușinat și s-a simțit jignită, dar bărbatul i-a vorbit frumos și a convins-o să ia banii: - Tu fată, nu târfă! Bani, mâncare. Bani, tu frumoasă. Nu la sex. Eu respecte la
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
apți de muncă să urce de puntea de comandă.Trebuie să pregătim vasul pentru a rezista la o furtună anunțată.”). Dreptaciul: Mă duc să dau o mână de ajutor. Stângaciul: Poți să te duci. Ai dreptate. (Dreptaciul pleacă.). Scena 4. (Rămas singur Stângaciul își pune mâna stângă streașină la ochi și privește în depărtae. Se aud valurile oceanului). Stângaciul: Nu se vede nici-un țărm. Oceanul a început să se agite. Apa aceasta imensă este ca marea masă de oamnei. Ce duce
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
terensă-l instruiască.Mi-a zis că i-a fost tare greu la început... Odată a rămas agățat sub un pod,blocând traficul.Nu i-a fost ușor până când a învățat orașul și podurile pe sub care poate,ori nu,să treacă.Rămas singur cu „matahala” aceiade transportor a fost nevoit odată să se roage de un alt camionist să-iparcheze treilerul la rampa de încărcare.Acuma știe cât să treacă cu precizie peste celelalte liniiale șoselei pentru a putea lua curbelepe străzile orașelor
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
-n inimi albe gânduri stau La loc lăsat, îngândurat, De toți cei care au plecat În lume un noroc să poarte. Pierdut în zbor de visător Și dornic de iubire Un biet pahar se simte gol În valuri de citire. Rămasul bun de pâine rea Trecutului de gust îi poartă, Îndestulata nemurirea Cu gând curat paharul ceartă: Pahar nebun și plin de gânduri Ce verși într-una amintire? Nu ști a spune vorbe, versuri Or sunet cald despe iubire? Paharu'încet
RAMAS BUN LA PAHAR de SANDU BACIU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350918_a_352247]
-
am luat învățătură iar din fântână, apa lină. din lume-am adunat doar ură și relele de pe pământ, de la-nvățați-nțelepciunea, de la privighetoare, cânt. și uite așa trecut-au anii tot adunând și culegând nu sunt bogat și nici sărac, rămas-am doar un om de rând... duminică, 11 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: tot adunând și culegând / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 682, Anul II, 12 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate
TOT ADUNÂND ŞI CULEGÂND de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351004_a_352333]
-
de cafea (cafeaua pe care ai băut-o când înfloreau cireșii pe malul tristeții!) Am îmbrăcat rochia pe care mi-ai dăruit-o când adormiseră ploile în brațele tale, e sălbatică și nu-și dezlipește trena din tabloul îmbrățișării, singurul rămas nears în incendiul care va fi avut loc într-o postfață de gânduri... Pe jos este zi obișnuită, spre dreapta - aglomerație de linii frânte în arome trandafirii (nebunie adjudecată de flăcări) iar pe verticală magia țurțurilor de gheață în jocuri
POSTFAŢĂ DE GÂNDURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351089_a_352418]
-
PREMIATE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului un singur tacâm - inimi îngemănate pe ceașca de ceai Ana Urma Un poem cu o atmosferă intimistă, cantonat în universul domestic al celui rămas singur. Privirea este trimisă către tacîmul pus pentru o singură persoană, dar modelul de pe ceașcă adaugă o anume sfîșiere tăcută și misterioasă în tabloul care nu mai este doar o natură moartă. O liniște poate apăsătoare, poate plină de o
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
a încredințat unui om cu suflet bun, tata făcuse armata cu el. I-a plătit o sumă însemnată de bani ca să aibă grijă de câine, i-a spus sa-l strige cu alt nume și apoi a mângâiat câinele de rămas bun și a plecat cu lacrimi în ochi, mai ales când a citit în ochii lui că a înțeles totul și a rămas încremenit în durere. Câinele a fost legat în lanț ca să nu fugă. Nu cunoscuse lanțul, nu cunoștea
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
și ne conduc în liniștea supremă din ceruri. Acum, acolo Sus, a ajuns și MICHAEL JACKSON.Dumnezeu îl săruta pe frunte și îi vindeca rănile care i-au măcinat inima. Regele muzicii pop regretă că nu și-a putut lua rămas bun de la noi. Ne transmite să nu vărsam lacrimi ,ci să ne ridicăm mereu privirea înspre cer. Ori de câte ori vom vedea curcubee, sunt semne că marele pop star va susține megaconcerte în cinstea bunului Dumnezeu și a prietenilor de pe Pământ. Ori de câte ori
” MICHAEL JACKSON NU A MURIT ! ” de MIHAI MARIN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345645_a_346974]
-
-ar fi să fii cu mine / să pot din nou să te iubesc.” Dar câte frământări și gânduri nu străjuiesc neclintite cugetul poetului pe parcursul succesiunii de creații lirice care te captivează și în același timp te transpun în lumea celui rămas, atunci când conștientizează lipsa celei dragi și “strigă” cu disperare: “Te-am pierdut”: “Am pierdut strălucirea soarelui! / Iar liniștea ce-mplinise cu greu, / în inima-mi plânsă și tristă, / un vis de o viață de om / a-nceput să-și destrame
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
Pe umeri cu mantii de-aprinse stele Din vraja clipei rupi și-apoi visezi Făpturi suave-n cânt de menestrele. De te prefaci luceafăr printre zâne Și sângerânde lacrime-și fac masul Pe-obrazul lor, lucirile-ți păgâne Brăzdează-adânc în suflete rămasul. Și-apoi, când stai în colț de Univers De te reverși spre lumea mea tăcere Cu frumuseți de gând sfințite-n vers Fii clipa mea - odihnă - mângăiere. Pe cerul meu de treci în drumu-ți lin Balsam de stih să lași
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
purtăm sclipiri diamantine Și-un crez zidit în lacrima credinței Mai ard tăceri în palma suferinței Ascunse-n taine, înrobind destine. Dar păsările-și fac în noi popasul Smulgând atâtea neștiute-amaruri Sfințindu-ne cu nesfârșite haruri Și împăcând speranța cu rămasul. (8) Ion VANGHELE: TU ȘI EU... E SUFERINȚA GATA Tu și eu ... E suferința gata Trăim mereu ca-ntr-un avort de zi Cândva, poate tăceri vor pomeni Cuminți și tandre, cum ne fuse soarta. Hai să dormim acum încă
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
zi. Dar nu am plecat fără să aducem în gând cuvinte de mulțumire și de admirație americanilor pentru felul cum își primesc vizitatorii și cum știu să își pună în lumina toate valorile lor. Ultimul cuvânt a fost cel de rămas bun de la minunile naturii. Marele Canion a trecut undeva în topul celor mai frumoase vacante ale mele. Dar dacă lumea este o carte, cine nu călătorește citește doar o pagină din acea minunată carte, spunea Sfanțul Augustin prin anii 370
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
Capitolul III / 5 ACȚIUNI ȘI REACȚIUNI Anca a ieșit din spital cu fața îmbujorată încă și se abținea cu greu să nu râdă. Dar zâmbea. Și zâmbea frumos! Uimirea întipărită pe chipul doctorului Dobrescu în acel moment de rămas bun, nu-i dădea pace. "Stătea ca un copil care a văzut, pentru o clipă, zâna preferată! Mi-a răspuns? Nu, nu a zis la revedere... Ha, ha! Nu se aștepta la gestul meu. Dar, nici eu nu am gândit
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
fost detașat la Arad, unde a lucrat la Combinatul Chimic din municipiu. Familia îi rămăsese la Oradea. Cu o lună înainte de accident el și-a luat concediu și a plecat acasă la cunoscuți și la frați pentru a-și lua rămas bun de la cei dragi. În dimineața zilei de 29 ianuarie, 1976, o dimineață cu zăpadă, după ce se rugase timp de o oră, Gabor aude din nou vocea: „Vezi că a sosit nenorocirea”. Aceste cuvinte l-au facut să se grăbească
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
când a simțit că toată fața-i arde, a prins geanta de pe cuier aproape în fugă și a plecat grăbită de parcă o fugărea cineva. Ajunsă la ușă și observând că încăperea-i încă goală, i-a făcut semn prietenesc de rămas bun, zâmbindu-i ca de obicei. El n-a apucat să deschidă gura și părea că nici nu știe ce să spună... * "Ce să spun, toată lumea-mi poartă de grijă, vezi Doamne! A venit chiar și rândul lui Cezar. Cu
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
s-a desprins s-a apropiat de mine: Lorelei. Zâmbetul ei familiar mi-a dat curaj. Era adevărat, ceva se terminase, dar un nou drum se deschidea înaintea mea. Și atunci, Lorelei și cu mine am rostit împreună nu un rămas bun, ci cuvinte pline de speranță: “Pe harfa răsturnată a ierburilor tale,vară, trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cîntec și tremurul mîinii care-l caută.” La mulți ani, Școala Centrală de Fete! Corina Diamanta Lupu București 15
DEMOAZELĂ LA ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354803_a_356132]
-
fel numai noaptea cad stele din cer ziua stau bine înfipte pe boltă fiindcă nu-i așa lumina dă viață lumina nu ucide și florile se întorc după soare mai ales când se stinge în purpură ca un fel de rămas bun ori semn de mulțumire apoi toată noaptea stau în rugăciune și plâng cu rouă înmiresmată și de aceea soarele apare dimineața mult mai generos și le șterge lacrimile era un prooroc aștepta un semn ca să-și ridice trupul și
PROOROCUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354849_a_356178]
-
putea da din coate, lupta de unul singur pentru familie, pentru Țară și pentru Dreptate. Dacă Eu pot și tu poți! așa i-a vorbit Iisus, de la egal la egal, ca între cărăuși. Apoi, l-a bătut pe umăr în loc de rămas bun. S-a ridicat ca un abur, s-a dus cu tot cu povara păcatului spus . Aici îmi vine în minte poezia Vedenia a lui Marin Sorescu din volumul La Lilieci , un magistral tablou de viață sătească în care țărăncile, la istorisirea
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
că e prea târziu să schimb soarta. Da, da, la sediul central. Am să vin acolo la prima oră. Mulțumesc, te salut! * După o liniște apăsătoare, în care se auzeau până și respirațiile celor din încăpere, polițiștii s‑au retras. Rămas singur, Gabriel a înghițit în sec, a privit rătăcit colile de hârtie fără să le vadă și s‑a așezat încet pe scaun, lipsit de vlagă, palid și nehotărât. A ridicat pixul între două degete care‑i tremurau puternic. A
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
este bine? - Da, este foarte bine... - Mda... Te las... Petrecere frumoasă, Anca! - Mulțumesc! Sănătate și salutări doamnei Nuți, soacra mea dragă! - Da, da, mulțumesc. La revedere! Zgomotul telefonului trântit în furcă a făcut ca Anca să renunțe a-și lua rămas bun. A rămas mai multe minute cu receptorul în mână, gânditoare. Am vorbit rar cu omul ăsta la telefon, dar niciodată nu a fost atât de reținut. Obișnuia să glumească și să povestească despre ei... Și nu a întrebat niciodată
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
de oameni fără însă să le fie străin Ți-aș putea vorbi de suferință, de așteptare , de vis, de iluzie, de spaimă Ți-aș putea vorbi despre punți care despart tărâmuri însorite Ți-aș putea vorbi despre iubire un cuvant rămas ție ca și atâtor alti oameni necunoscut Ți-aș vorbi râzând ca să-ti pară iubirea ceva vesel Aș putea să presar un oftat și câteva lacrimi ca să-i simți sarea și piperul Aș putea dacă aș vrea să te fac
POATE ÎNTR-O ZI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355612_a_356941]
-
de foc mă va lumina să pot înțelege ce se întâmplă cu mine? Nu m-am speriat. De câte ori privisem în jur și nu văzusem? De câte ori ascultasem și nu auzisem? Acum urechile mele ascultau și auzeau, ochii mei priveau si vedeau... Rămas nemișcat, cu tâmplele-n palmele ce nu receptau pulsul, am auzit cum se ridică seva, prin vase-mpletite, până la ultimul ram și am observat, uimit de constatarea neașteptată, creșterea uniformă, continuă, a pomilor și plantelor de tot felul. Pulsa viață în jurul
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355688_a_357017]
-
tac într-un cuvânt. UITAT-AM... uitat-am azi de cele sfinte și cerul nu mai da folos, uitat-am rostul Tău Părinte, nimic nu ne mai da prisos. Uitat-am ce e în Biserici, cătăm cu ochii la lumini, rămas-am doar niște neferici cu inima îngropată spini. Nu ne mai poartă gându-n ruga, Cămară Ta nu o mai știm, astăzi suntem mereu pe fugă, de mult uitarăm buni să fim. Ne plac înalte catedrale și aurul dintransele, uităm
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]