1,548 matches
-
sticle cu apă în loc de vin, a unui bolovan în loc de mâncare și punera la gură a unui lacăt fiindcă a mințit (atenționare pentru copiii care au înțes foarte bine ce-i așteaptă când nu spun adevărul), lăudându-se că el a răpus Dragonul înfiorător) și nostima sa iubită Papagena (soprana Oana Șerban), o pereche minunată care au cântat, dansat foare frumos, au fost exuberanți. În finalul spectacolului, prin geniala idee a regizorului prof.univ.dr. Cristian Mihăilescu, scena este inundată de zece „papaghenuți” cu
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
bună. O viață suprimată. Un vânt călduț de vară bătea la poarta orașului. Nori răzleți acopereau cu nuanțe de gri și alb cerul albastru. La munte, vara se face simțită după a doua jumătate a lunii iunie. Începeau vacanțele. Puștimea, răpusă de oboseala sfârșitului de semestru și de an școlar, ardea de nerăbdare să zburde fără teama lecțiilor nefăcute. — Astăzi am luat nota zece la aritmetică și la desen. Am adus acasă desenul. Vezi, mama, uită-te aici! — Da, scumpa mea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
Azi ai acoperit pământul, Cu dalba-ți plapumă de nea, Sub care care o să doarmă grâul, Ce mâine pâinea ne va da. Nu vezi pe ramuri păsărele, Cu tine viscol ai adus. În Apusenii țării mele, Doi oameni moartea a răpus. Ce tristă ,rece și zăludă, Îmi pari acuma, iarnă rea, Căci soarta lor le fuse crudă, Când moartea viața le curma. Ei au plecat ca să salveze, O viață ce mai pâlpâia, Dar n-au putut să-aterizeze, Și-n codru moartea
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
scrisorile Doinei Cornea transmise de Ariadna Combes la Europa Liberă îmi luminau viața și îmi înflăcărau speranța. Apreciam curajul acestei asistente de la Filologie care era de neînvins de către securitatea comunistă. Fără Ariadna Combes, celebra dizidentă Doina Cornea ar fi fost răpusă de către securitatea comunistă într-un anonimat al crimei așa cum s-a întâmplat cu alți dizidenți. După revoluție, Doina Cornea a intrat într-un con de umbră nemeritat, puterea fiind preluată de fii și nepoții activiștilor de partid și ai securiștilor
FIICA DOINEI CORNEA A TRECUT LE CELE VEȘNICE.O DIZIDENTĂ UITATĂ PE NEDREPT, ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383312_a_384641]
-
noapte În pat de flori acum te vreau Reclădind clipe din șoapte În asta seară prinși în timp Trântiți pe maldărul de flori, Să ne ascundem prin Olimp Să ne găsim târziu,în zori, În seara asta plâng în piept Răpus de dorul vrăjitor, Tăcut pe tine te aștept Pe drumul către viitor, Și parcă nu a fost de-ajuns Din nou erupt în anotimp, Eram și-n inima pătruns De joacă noastră prin Olimp, Uite...bate miez de noapte, Rătăcirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trecem desculți pe un pod de lumină Tălpile noastre s-aprinse de mers Ducem în spate-o desaga de țină În partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Îngerul nostru ne apară drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginite, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blana lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul vieții, ploaie ce a căzut pe frunze de pelin... amaru-i sec, nu-i forță să mă-ndoaie când stau la umbra marelui măslin. Alerg să
SEVA VIȚELOR- DE- VIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382943_a_384272]
-
Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului CE-AR FI autor, Bertoni D Albert Ce-ar fi, sau oare cum i-ar spune Sentimentului,când eu te strig pe nume? Oricum ar fi, el nu mă va răpune Și nici că-mi pasă unde ești în lume Dacă ochii tăi mă vor privi mereu Veșnic voi rămâne un ateu... N-am să mă închin la niciun zeu Permanent voi fi același eu. Ce-ar fi oare-n mine
CE-AR FI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383020_a_384349]
-
ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginițe, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blană lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul vieții, ploaie ce a căzut pe frunze de pelin... amaru-i sec, nu-i forță să mă-ndoaie când stau la umbră marelui măslin. Alerg să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Trecem desculți pe un pod de lumină Tălpile noastre s-aprinse de mers Ducem în spate-o desagă de tină In partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Ingerul nostru ne apără drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de lumină ... Citește mai mult Trecem desculți pe un pod de luminăTălpile noastre s-aprinse de mersDucem în spate-o desagă de tinăIn partea celaltă a unui nevăzut univers.Truda răpune pe rând câte unulTotuși noi mergem spre malul cel sfântIngerul nostru ne apără drumulși nu-i prea departe de-acum de Cuvânt.Podu-i subțire și se clatină-ntrunaViscole mari ne pândesc din oceanE timpul să-nceapă în lume furtunaPirați ne privesc
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de insistențele acestor obraznice, se lăsă dusă cu ele. Oof! Când am ieșit din biroul directorului, parcă-mi căzuse un sloi de gheață pe șira spinării. Ce-mi închipuisem? Doar observasem și eu cum proceda tovul în toți acei ani
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
o etichetă (ea cu mari gânduri..), un face-plazir zic, un..nu mi-aș fi închipuit că ea ajunge la mâna unui din asta.. Mai că se și dă el nu știu cine, de parcă ar avea pe toți la picioare, hmm cât orgoliu răpus după deconspirare..Dar, M. cu toate ca tăcea atunci cand vorbeam cu ăla la telefon, ea nu-i sub nivelul lui, ba dimpotrivă, s-a lăsat voluntar...și, nu știu de ce...dar el - vezi Doamne - că din cauza geloziei, culmea că trișorii sunt cei
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Între cer și pământ mai caut răspuns, O toamnă în care dureri am cules Iar tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
italian al sonetului, răsădit în românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul meu belșug!/ Învață-mă să fiu! Sonetul pare// Steaua pereche din înstelatul
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
pe care și-a propus s-o câștige cu orice preț. “Nu mă sperii de durere, de mic copil am aflat ce înseamnă să suferi, asta din cauza sănătății precare, dar și din cauza experiențelor de viață care au încercat să mă răpună. Iubesc munca mea, iubesc oamenii, iar acest lucru mă face să nu renunț acum la viața pentru nimic în lume. Voi lupta, nu mă voi lăsa bătut niciodată și, cu ajutorul vostru, voi trece cu bine și peste acest obstacol. În
Unul dintre cei mai mari pictori din România, diagnosticat cu cancer de piele. Are nevoie de ajutorul nostru! [Corola-blog/BlogPost/93013_a_94305]
-
A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN / FIINDCĂ FĂCEA PREA MULTĂ UMBRĂ / Și-atuncea din pădurea sumbră / S-a auzit un glas păgân: O, voi ce-n soare cald trăiți / Și-ați răpus strămoșul vostru / SĂ NU VĂ STRICE VOUĂ ROSTUL / De ce sunteți așa grăbiți? În anii mulți cât el a fost / De-alungul ceasurilor grele / Sub paza crengilor rebele / MULȚI AU AFLAT UN ADĂPOST. MOȘNEAGUL (TRIBUNUL), stând pe culme drept, / A fost la
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
era preocupat de copii ,,abandonați” de părinți și tot prin noi, prin românii de pretutindeni lupta ca să facem ceva pentru acești copii, aceasta fiind tema ultimului simpozion: ,,Dor de Părinți” care a avut loc pe data de 17-19 octombrie 2014. Răpus de boala cu care se lupta deja de câteva luni, a condus și acest simpozion cu brio, sprijinit la fiecare clipă de echipa lui, aceeași echipă cu care a realizat marele Festival ,,Callatis” de la Mangalia, o echipă formată din adevarați
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
ascunse-n chip sărac. Din umbră va păzii îngerul nopții, Dar noi vom fi atunci demult plecați Ca să călătorim pe firul sorții Într-un un veșmânt de stele îmbrăcați. Că iată soarele clipei se frânge Și curg iluziile pe la uși Răpuși de amintiri cu toți vom plânge Și vom cutreiera în ceruri duși. A fost iubirea în grădini o floare Și-a ofilit în trupul de pământ Bătrânul timp a răstignit-o-n soare, Iar noi în haina morții ca pe-
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
Albert, publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. CE-AR FI autor, Bertoni D Albert Ce-ar fi, sau oare cum i-ar spune Sentimentului,când eu te strig pe nume? Oricum ar fi, el nu mă va răpune Și nici că-mi pasă unde ești în lume Dacă ochii tăi mă vor privi mereu Veșnic voi rămâne un ateu... N-am să mă închin la niciun zeu Permanent voi fi același eu. Ce-ar fi oare-n mine
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Atât de lungă și de- apăsătoare. Atunci când taci, fiindcă n-ai chef de vorbă este ceva ,dar dacă taci atunci când vrei să strigi, este cu totul altceva. Și el simțea c-ar fi dorit să urle ,un urlet de fiară răpusă de o săgeată înfiptă direct în inimă.... Motoarele au început deja să se tureze. Trei sunete scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit, din întuneric. „ Și cam atât
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
2016 Toate Articolele Autorului Un vânt călduț de vară bătea la poarta orașului. Nori răzleți acopereau cu nuanțe de gri și alb cerul albastru. La munte, vara se face simțită după a doua jumătate a lunii iunie. Începeau vacanțele. Puștimea, răpusă de oboseala sfârșitului de semestru și de an școlar, ardea de nerăbdare să zburde fără teama lecțiilor nefăcute. Delia, ajutată de Ștefan cu care colabora, făcea investigații căutând să afle un fir care să ducă la descoperirea personajului care îi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
vorba despre o altă persoană. Câinele nu devine mai încrezător doar pentru că s-a schimbat ciomagul. Ai o legătură, nimic sigur. Ești liber. MAGISTRATUL. Uneori, victima este mai vinovată decât criminalul! Veninoasă, gura lumii zice că eu l-aș fi răpus pe Eremit. Din ordinul meu ar fi... Nimeni nu are habar de nimic. Numai colportori. Nici nu există victime. Doar învingători și învinși. Justiția este invenția celor slabi, cei puternici au perfecționat-o. Și-au însușit-o. Au făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
culmile insipidei sale arte portretistice, fie peste o femeie de o amabilitate rău prevestitoare („Buon giorno, signora. Io sono il Narratore”. „Felicissima di conoscervi. Vado a prepararvi il caffé”. „Non si disturbi, signora”...î, plictiseala te cuprinde și jalea te răpune. Dar nimeni nu-și alege secolul și cu atât mai puțin personajele. Astea sunt - cu ele povestim. Intrând în stabilimentul signorei Maxima, Metodiu și Iovănuț se uitară cu băgare de seamă în toate părțile. Episodul 152 îN CARE CETITORIUL O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]