311 matches
-
de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n cale, / Că și eu mi-am răsădit / Ș-a mea parte-o veștejit; / Mândru mi l-am semănat / Și-a mea parte s-o uscat. / Norocule, de te-aș prinde, / Ți-aș da foc și te-aș aprinde: / Pe trei părți cu lemne verzi / Și pe-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unde oamenii nu vin, / Te bagă-n groapă pustie / Unde nime nu te știe, / Nu te știe să te cate, / Ești neagră singurătate, / Îți dă-n piept un car de lut, / Ca să nu mai vii mai mult. Pe mormânt îți răsădește: / Guri de leu și lăcrămioare, / Nu-ți dă nime zilișoare, / Lăcrămioare, trandafiri, / Înapoi să nu mai vii, / Înapoi daca-i veni, / Te-ai învăța a trăi, / Zilele-a nu-ți prăpădi. / Cât trăiești nu te hrănești / Și nu te mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
când se-ngână ziua cu noaptea" (seara) și "în puterea nopții" (miezul nopții).75 Viața satului arhaic se măsoară cu ajutorul unui calendar lunar-solar; astfel, pe lună nouă se seamănă plantele care cresc deasupra de pământ, iar pe lună veche se răsădeau plantele care rodesc în pământ, se intră în casă nouă, se văruiește sau se spală rufe. Dacă luna e "cu coarnele în jos" e "a ploaie", iar dacă este "cu coarnele în sus", prevestește secetă. Dacă soarele asfințește în nouri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a caselor (Muntenia) sau pe stâlpii funerari, rolul reprezentărilor lunare fiind de "însemne apotropaice" ale drumurilor, caselor și mormintelor, împotriva făpturilor malefice care bântuie lumea.184 Îndeletnicirile zilnice ale omului tradițional se desfășurau în funcție de alternanța lună nouă / lună veche: Copacii răsădiți la lună nouă au numai flori și n-au poame, da la lună plină sunt plini de poame"; "de samanat e bine să sameni, dacă luna s-a învechit, s-a pișcat"; "de vrai să ai flori frumoase, le sameni
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca dar al lui Dumnezeu care, prin întruparea Fiului Său, a făcut din lume „o zidire nouă”. Astfel, Biserica a devenit trup tainic al lui Hristos, iar creștinii sunt mădularele unite unele cu altele în Iisus Hristos. Sfânta Biserică a răsădit în sufletul creștinilor credința, fără de care nu este mântuire, după cum ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel: „Stați în credință, că fără credință nu este cu putință a plăcea lui Dumnezeu”. Cu această credință vie, poporul român a reușit să învingă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din tradițiunile trecutului, înlăturând inovațiunile improvizate și aventurile hazardoase"294. Opunându-se soluțiilor revoluționare liberale, Eminescu se declară adeptul evoluției organice și evidențiază pericolele unei dezvoltări care face abstracție de legile naturale: "A îmbătrâni în mod artificial un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri nu e progres, ci devastare", notează jurnalistul în caietele sale de însemnări 295. Sprijinindu-și afirmațiile pe argumente din domeniul naturii, jurnalistul consideră că evoluția lentă, graduală, este singura
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Deși, într-un loc, zice că ar trebui să ne "întoarcem parțial la trecut"; deși așteptarea ca formele noi să dea un rezultat bun o compară cu așteptarea ca în câteva ceasuri să avem o grădină bătrână din niște copăcei răsădiți fără rădăcină; deși formulează undeva lozinca ce ar trebui să urmăm în cuvintele: "Forme vechi, dar spirit pururea nou"; deși declară că acei care au introdus formele noi sunt străinii din Muntenia; totuși nu numai că, aiurea, declară că reîntoarcerea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai mare parte a sa, scris de pe poziții de fapt cosmopolite. El urmărește nu smulgerea unor buruieni ce dau să năpădească noul ci înăbușirea și strivirea însuși a noului (...) Literatura noastră în genere și cu atât mai mult mlădițele noului răsădite pe tărâmul ei, trebuie ajutate să crească iar nu călcate în picioare de unii critici «dați cu lac», care-și închipuie că sub egida luptei libere de opinii își pot permite orice. V-am împărtășit aceste gânduri ale mele, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc Iar la Bicaz lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aceste două țări, liderii autoritari, ale căror politici au ajutat la stimularea dezvoltării unei economiii de piață de succes, a industriei orientate către exporturi, la creșterea economică, și în general, la apariția unei clase de mijloc educate, prin aceasta au răsădit neintenționat germenii distrugerii acestui sistem. Astfel, chiar dacă economia capitalistă de piață și creșterea economică sînt favorabile democrației, pe termen lung s-ar putea dovedi mai puțin prielnice sau de-a dreptul nefavorabile pentru regimurile nedemocratice. Drept urmare, deznodămîntul unei evoluții de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de vie s-a cultivat mai întâi pe versanții munților Caucaz (vitis causica), apoi în Mesopotamia. Mai târziu, în mileniul al III-lea, începe să fie plantată în Egipt și folosită la fabricarea vinurilor funerare. Grecii, promotorii vinului în Europa, răsădesc vița de vie în Sicilia și Italia meridională, apoi, îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o narațiune în care zeitățile joacă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]