3,048 matches
-
după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta pe deplin. Și nici nu avea cum s-o facă, de vreme ce exista altceva în sufletul său, care, înrobindu-l, să-l domine. Însă nu se poate spune că nu-și pusese niciodată problema
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care a reușit sămi tulbure liniștea peste așteptări. Porunceam gândurilor să se Întoarcă liniștite În matca cu ape limpezi până nu demult... Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos... Îndeletnicindu-mă cu lucruri mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui, mi-am pregătit o listă minuțioasă și am plecat la piață. Știam prea bine că sunt simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea ta ceva nedefinit... ceva care mă Încântă și-mi răscolește sufletul. „Și eu care m-am străduit să fiu cât mai „neutră”! Da... Voiam să-ți citesc poemul pe care l-am scris stând pe băncuța de lemn din fața casei. Ți-am povestit, nu de multă vreme, de bolta cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lighean cu apă rece apoi am folosit o cremă de levănțică pentru masaj. După câteva ore de odihnă, eram pregătită s-o iau de la capăt. „Cu ce mă Îmbrac?” Mereu a fost o problemă găsirea celor mai adecvate ținute. Am răscolit garderoba și am scos mai multe cămăși, sacouri, fuste. Totul depindea și de vremea anunțată pentru ziua ce urma să vină. După ce mi-am băut cafeaua, am deschis televizorul pentru a afla vești despre vreme. Se anunța un cer ușor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
putut să fie transmise aceste emoții, aceste bogății interioare, dacă n-ar fi existat Cuvântul! Acest miracol a făcut posibilă aducerea la lumină a sentimentelor și-a făcut posibilă dăruirea, comunicarea cu universul frumuseții celuilalt. Scrierea are rolul de a răscoli limbajul, de a da formă și viață cuvintelor, Îmbrăcându-le În culorile mirifice ale tuturor anotimpurilor. Cuvintele, aceste bogății neprețuite, aceste sărbători ale sufletului, așteaptă În porturile imaginarului vânturi prielnice, care să le poarte spre țărmurile Însorite a celor aleși
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială și suferință. „Unde sunteți!? unde sunteți?! În fiecare zi aștept un semn de la voi. De-ați ști ce dor cumplit mă cuprinde, cum Îmi vine să răscolesc pământul cu unghiile până la sângerare”. Îndelung și zadarnic am tot așteptat un semn. M-a adus la realitate durerea de mijloc care era tot mai deranjantă, așa că am revenit În cameră și am stat o oră Întinsă În pat, răsfoind
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu preferat; fenomenul care îmi răscolește în suflet și-mi trezește cele mai frumoase și plăcute amintiri și trăiri. Îmi place să ascult zgomotul ploii. Acest zgomot liniștește toate celalte zgomote din sufletul meu. Îmi place mult această stare de liniște! Îmi place când plouă ziua
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-l pe staroste că se dumerise cum devine cazul. - Am înțeles, spuse el, dar bulibașa era convins că acesta era departe de a pricepe legile lor. În sinea sa avocatul gândi: țiganii sunt ca un cântec misterios, îl asculți, te răscolește, dar nu-l poți pătrunde până în miezul lui. - Multe și întortocheate sunt căile Domnului, nu-i așa?, reflectă cu glas tare starostele. - Bulibașă, aș mai avea o întrebare. De mai multă vreme voiam să mă lămuresc, așa, pentru mine, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e la noi în șatră. Nici nu știu dacă există. Am fost întrebați despre el și de oamenii stăpânirii. Avocatul făcu ochii mari: despre faptul că familia Georgescu alertase și organele Ministerului de interne, aceștia uitaseră să-i spună. - Au răscolit mai multe șatre, cine știe pe unde se află acum!? Dumneata ai pomenit de o șatră a lui Iorgu. Care Iorgu? Știu eu? O fi, n-o fi, și bulibașa se uită în sus, Dumnezeu știe! - Acum că tot veni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dunele de pene, se cocoloșiră cum putură mai bine, dar nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate o dată cu noaptea care trecuse, nimeni nu mai pomeni despre fata lui Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe aceste locuri, când tocmai se pregătea cu ai lui să se instaleze la marginea satului Coroi, află și el vestea care îl puse în derută. Ce-or fi având cu noi? se întrebă el. Ca și ceilalți bulibași, era răscolit de întrebări fără răspuns. Ce și cine făptuise acel ceva, motiv pentru care stăpânirea făcea atâta zarvă și le călca pe urmă oriunde voiau să se aciueze!? Dacă se căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
paternitatea celor doi copii. De altfel, era și de așteptat. Nu se puteau lua hotărâri definitive într-un caz care părea mai mult decât complicat, chiar și pentru oamenii legii. Țiganii ascultară toată povestea impasibili, dând semne că li se răscoliseră sufletele, dar în cele din urmă conchiseră în forul lor intim, în mod tacit, că toată această poveste nu este a lor. Aveau o singură și nezdruncinată convingere: Că Vișinel este copilul șatrei! * Comandantul, animat de dorința de a simți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el trei ursitoare: una bună, una care urăște oamenii și alta care încearcă să le împace pe cele două. Noi am aflat acum că toate cele trei ursitoare și-au pus încă din scutecele copilului nostru, toate menirile. Lisandru se răscolea în muțenia sa, negăsindu și locul, și privea într-o parte de parcă ar fi vrut ca vorbele spuse de bulibașă să le ia vântul și să le ducă în cele pustiuri. Se trezi țintuit de ochii stăpânului care îi aruncă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o înțelegere, chiar dacă sentința era de acum un fapt împlinit. Voia ca între el și rromi să fie pace atâta cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
repezit, ca să nu mai spun că nu-i înțeleg multe cuvinte, pentru că le pronunță în limba rromă. - Și ce ai dori tu să fac? - Să hotărăști, spuse el, pe fața sa apărând întunecimi, care din noi este copilul vostru! Ina, răscolită de reacția categorică a lui Mihăiță, pentru moment, rămase fără replică. Își reveni însă, căutând să formuleze un răspuns purtător de duioșie maternă: - Puiul mamei, și el este al nostru. Tu trebuie să fii îngăduitor, să-l ajuți, să-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Rafira cât și Lisandru s-ar fi bucurat de acest eveniment, gândi Ina, cine știe însă pe unde se află ei acum!? Dacă ar fi rostit, în prezența lui Vișinel, cu glas tare acest gând, cu siguranță i-ar fi răscolit amintiri care nu trecuseră în umbra timpului. Au ținut să fie prezenți la această sărbătoare părinții Inei și ai lui Alex, și tanti Aglaia, o mătușă îndepărtată a Inei, nelipsită de la orice festin. Dacă de la o masă putea lipsi sarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i așa, scărpinatul ar fi un remediu sigur, mai grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de mapă, care mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre foi și caiete, răscolindu-le febril. Mi-a spus ca nu-i nimic, că mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În mrejele unui somn chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important să afle mai mult despre stupizenia aceea care i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din lume. Frumoasă ești, deșteaptă ești, încă nu ai vârsta care să te sperie că nu poți să te mai măriți. Ascult-o pe mama ta. Mâine dimineață, o dată cu primii zori, vei privi cu alți ochi întâmplarea care te-a răscolit atât. Nu vrei să-ți dau un calmant, să-ți fac un ceai? - Nu, mamă, n-am nevoie de nimic, mă duc să mă culc. Mă doare îngrozitor capul! În drumul spre pat, Olga mai avu timp să reflecteze: etapele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
totul să se termine. Ce să se termine? Cum să se termine ceva care nu poate fi cuprins în niște granițe? - Poate ai greșit și tu undeva, îi spuse mama ei, cu o oarecare reținere, de teamă să nu-i răscolească și mai mult sufletu-i îndeajuns de răvășit. - Se poate, mamă, se prea poate, și gândul îi alergă la acele clipe când voise să-l cucerească pe Alex cu farmecele ei feminine, dar continuă: de ce trebuia să mi se întâmple
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am promis nici unei domnișoare că o voi conduce la altar. Când Olga îl auzi pronunțând numele Inei cu atâta dezinvoltură, ochii ei dobândiră culorile nopții. Chiar Alex îi apăru într-o ceață din care cu greu îi putea desluși chipul. Răscolită de acest neașteptat moment, Olga abia putu să mai adauge: - Să aveți casă de piatră! și începu să coboare în fugă ultimele trepte. Alex, intuind că Olga nu-și epuizase repertoriul ironiilor, o urmări câteva clipe trimițându-i în cale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
încărcați cu lumini solare. În cele din urmă, la îndemnul mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]