550 matches
-
mai accentuate, deoarece aici se manifestă în comunități mai reduse. Blandiana e jenată. Ezită. Mă întreabă în șoaptă: "Ce facem?" Băcanu nu zice nimic. Până la urmă, îmi iau inima în dinți și le spun organizatorilor pe un ton politicos, dar răspicat: "Domnilor, dumneavoastră ne-ați invitat la o întîlnire care va începe joia viitoare. Azi e vineri. Dați-ne voie să decidem singuri unde vom sta în timpul liber. După aceea ne vom supune programului". Probabil, mi-am trădat iritarea, deși m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem și nici destulă putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce într-o uriașă revărsare de suferințe. Păstrăm încă șansa, pentru că mai sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
întreg corpul de sfătuitori, de consilieri pe care i-a avut, cu siguranță. În literatura noastră populară eroului preferat al maselor, indiferent că îl cheamă Făt-Frumos ori Harap Alb, după ce rezolvă magistral problema care-i aduce victoria, i se spune răspicat: De-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut; iar de-ai făcut-o după sfatul altora, bine ți-a priit. Aprecierea e cât nu se mai poate de clară. Personajul principal învinge în final, fiindcă are cap
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dar poate bine ar trebui să fie bine. Bonnie râse, iar fața ei Camay se înroși ca sucul de cireșe Kool-Aid. —Oau! Ia auzi la el! Duane mi-a zis că nu poți să vorbești, dar te aud clar și răspicat. —Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel, frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că n-ai să te superi dac-o să te-ntreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
te-ai hotărît să te porți urît, dă-mi coniacul, te rog. — Nu, am eu nevoie de el. El se ridică în picioare și zise: — Ai de gînd să vii, atunci? Ea își încrucișă brațele. El spuse pe un ton răspicat: — Dacă ai nevoie de trusa de prim ajutor, o s-o găsești în rucsac. Ea nu se clinti. — Te rog, vino cu mine, o rugă el umil. Ea nu se clinti. — Dacă bați suficient de tare în ușă, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui, după ce-l rugă cu cerul și pământul să nu spună la nimeni: sigur era vorba de un bilet pentru loteria de Anul Nou. Apoi se întoarseră la ale lor și nea Cercel începu să citească în felul lui foarte răspicat: — „Important!! - două semne de strigare - La administrația ziarului Universul, strada Brezoianu No. 11, se repară orice cea-soar-ni-ce, pendule, et-țe-te-ra, mai ieftin decât oriunde. Se ga-ran-tea-ză mersul regulat timp de un an și - fii atent - la caz contrar se repară din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică-sii, care le spunea tuturor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce aflase ea și de când? Începuse să fie un om cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate a cadrelor și îl întrebaseră de câte ori o văzuse pe Nooshin Ahmadi, condamnata din Abadan. Le spusese răspicat: „N-o cunosc!“, dar simțea cum i se încleștau fălcile. Un om cu probleme, la Teheran, e un om îngropat pân’ la brâu. Nu spusese o vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se vor porni împotriva ta, balaur bezmetic?... Duhoarea ta, care astăzi otrăvește pâinea și vinul, se va scurge în puțul uitării.” Text scris în 1980, când funcționa teribila cenzură, nu numai a scrisului, ci și a gândurilor. în Degeaba afirmă răspicat: „Moldova e una singură și pe toată întinderea ei domnește, cu drepturi vechi și depline, Limba Română. Degeaba vine câte cineva să ne spună că rușii ne sunt prieteni și că din prietenie au furat din România în lungii ani
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de viperă șoptind vecinilor de bancă următoarele: „Uitați-vă bine la el, că în curând nu l veți mai vedea la clasa noastră, că îl aranjez eu la tata!” Unul din cei ce auziseră amenințarea a și spus cu glas răspicat: - Tov. profesor, x a zis că vă aranjează la tăticul lui...”. Sigur că n-am dat importanță la început. Îmi vedeam de lecțiile mele, iarăși l-am mai ascultat după un timp răsplătindu-i „eforturile” cu aceeași notă. De data
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
În locul boabelor de grâu sunt cuvintele pe care le supune actului creator pentru a cizela și mai măiestrit valențele cuvintelor care înnobilează limba română literară. La pag. 61, în poemul „în moara mea” care dă și titlul volumului, autorul spune răspicat: „în moara mea se macină timpul secundă cu secundă iar eu sunt morarul cel neadormit. Torn în coș cuvinte și cuvinte și aștept cu răbdare să curgă făina cea caldă... Sunt măcinător de cuvinte și din pulberea lor zidesc cetate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-i drumul! Capitolul 24 Șoseaua Afula-Bet Shean, nordul Israelului, miercuri, 8.15 p.m. Ordinele lor erau foarte clare. Să intre, să cerceteze și să distrugă, să iasă. Și mai presus de toate, să nu fie prinși. Șeful operațiunii le spusese răspicat: nu va fi o misiune sinucigașă. Erau patru în mașină. Nu se mai întâlniseră până atunci și nu se adresau unii altora decât cu numele care li se dăduseră: Ziad, Daoud, Marwan și Salim. Ziad era șeful. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
medicament ca pe unul la modă. Nu ne-am dori cu toții să scăpăm de anxietate, să muncim mai echilibrat, să fim mai productivi și să obținem mai mult succes? Companiile producătoare de produse farmaceutice ne aud dorințele foarte clar și răspicat. Asigurarea unei mai bune performanțe prin biochimie va reprezenta o industrie de mai multe miliarde de dolari în lumea plină de stress, competițională și haotică de mâine. Un CEO instruit la cele mai valoroase universități și foarte inteligent, al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
grilajul după care se aflau femeile. - Regină Gundeperga, ai un nume pe care vrei să-l propui încât regatul să nu aibă de suferit rele mai mari decât cele de care deja are parte? Din locul respectiv a răsunat glasul răspicat, limpede și sigur al Gundepergăi: - Cer să se ia în considerație candidatura lui Rotari, duce de Brescia. După o tăcere soră cu stupoarea, au urmat șușoteli și priviri, și, în cele din urmă, o mare tulburare. M-am postat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a bătut joc de mine! Patul nu e nici măcar desfăcut! Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă. Un bilet pe care fiul lui i l-ar fi putut lăsa. Aflată pe drum, Marie schimbă brusc direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două cupe În mînă, exprimîndu-și ipocrit regretul pentreu Închiderea accesului pe insulă, lucru extrem de neplăcut pentru afacerile familiei Le Bihan. - Dacă vă pot fi de folos cumva... Începu el, mieros. - Banii tăi put, PM, și tu Împreună cu ei, Îl Întrerupse răspicat și cu glas puternic Yvonne, refuzînd cupa și luînd pe toată lumea drept martor. Nu simțiți și voi duhoarea de putregai? - Scorpie bătrînă! Jignită de moarte, Gwen Îl Înșfăcă zdravăn pe PM de guler și Începu să-l scuture cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fenomenală ! Dacă m-ar vedea acum Paul, m-ar promova pe loc ! Mă apropii de birou și Îl privesc pe Doug Hamilton drept În ochi. — Iar atunci cînd deschide această cutie de suc, consumatorul Panther face o alegere care spune răspicat lumii Întregi cine este el. Același lucru Îl poate face acum Glen Oil. În clipa În care termin de vorbit, trîntesc doza cu putere În mijlocul biroului, bag degetul sub inel și, cu cel mai Încrezător zîmbet posibil, trag de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
adevăr. Eu am venit via Londra. - Și ea n‑a putut să contramandeze nu știu ce Întrunire de acasă, așa că ați zburat cu avioane separate. Și i‑ai adus toaletele de seară... Ravelstein nu mă admira pentru asemenea servicii. Mi‑o spunea răspicat. Imaginea lui despre menajul meu nu era deloc măgulitoare. Scriitorii nu pot fi soți buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și simplu, nu sunt În stare să conveargă, să focalizeze. Iar pe Vela o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-a lăsat pe mine să-i țin rândul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bazată pe jocul proporțiilor, care scotea în evidență faptul că era foarte subțire: priviți, trebuie să fiu extrem de slabă ca să pot purta acești pantaloni grotesc de largi! — Să nu mă puneți să port togă, altfel nu mă interesează, spuse Hugo răspicat. Când MM m-a întrebat dacă vreau să-l joc pe Oberon, i-am zis că da, numai să nu încerce careva să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult a Macbeth, făcui eu. —Numele piesei scoțiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lucruri de revăzut, după care vă stau la dispoziție. — Bine, vă înțelegem, zise Denise. Atunci ne întâlnim în foaier în cincisprezece minute? Sau aveți nevoie de mai mult timp? — Nu, e bine așa, zise MM, pe un ton puțin cam răspicat; spusese un sfert de oră și un sfert de oră răm’nea. Denise și Brian au luat-o spre ieșire, pe culoarul din centru, iar Hugo făcu o boltă elegantă și ateriză de pe scenă jos, lângă mine. Bem ceva, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
anului 1964, mai exact, până la 28 iulie 1964. Cu o săptămână Înaintea arestării, părintele avu un vis ce se va realiza Întocmai: un bărbat În negru a intrat În camera În care dormea părintele și i-a zis cu glas răspicat, apoi scrise cu litere mari, negre, pe perete, aproape de tavan, această sentință: „Când totul va fi gata de plecare, vei cădea”. Sfinția Sa se pregătea să fugă În Germania, peascuns. În cei 22 de ani și 6 luni de condamnare executată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească "unchiul"? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: "Eu sunt Felix!" Cu îndoiala în suflet, însă hotărât, tânărul se întoarse înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
degajă. Terchea-berchea, pornind să-l citească, alunecă într-o combinație vrăjită de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dovedesc, de la primele silabe, formula salvatoare ce oprește expulzarea noastră în stratosferă. Terchea-berchea rostește prima parte a formulei, cu o voce răspicată, concentrată și stăpînită: "Fac parte din cei douăzeci-treizeci de inși care conduc lumea Timizi neștiuți disperați De la posturile lor de comandă cu birourile răsturnate De pe fundul genții Diavolului printre role de scoci nori și chitanțe Ținând în echilibru fragil limba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]