2,766 matches
-
olăcarilor, amenințând serviciul poștal cu dezorganizarea. Această situație a silit pe unii domni fanarioți să înfăptuiască o serie de reforme sociale, economice și administrative. Constantin Mavrocordat, domn al Moldovei în patru rânduri și al Țării Românești în șase rânduri, în răstimpul dintre 1730-1769, a încercat modernizarea administrației, a realizat o reformă a justiției, una fiscală etc. Cea mai importantă a fost abolirea șerbiei, dar tot atât de însemnată a fost trecerea în sarcina statului, în anul 1741, a cheltuielilor de întreținere a serviciului
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
împrumut tăinuit și chiar plagiat, care i-au fost aduse lui Nae Ionescu încă din timpul vieții. Veridicitatea, strategia și mobilurile lor sunt unele dintre subiectele de interogație ale acestei cărți. Cartea a fost scrisă într-un timp record. Exact răstimpul necesar recitirii operelor lui Nae Ionescu și a celorlalte texte citate în paginile ei. Fără îndoială, ea ar fi meritat ceva mai mult răgaz, mai multă reflecție și poate chiar mai multe pagini. Motivul pentru care ne-am mărginit la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mea, pentru că aveam certitudinea, în acel moment, că s-a încheiat. Dar n-a fost să fie așa și asta-mi aduce aminte de vorba cuiva: „nu mor caii când vor câinii”. Vreau să vă spun că de atunci, în răstimpuri destul de dese, am făcut crize la fel de puternice, la care toți medicii au dat din umeri, pentru că eu sunt sănătoasă tun din punct de vedere medical; ba unii m-au catalogat chiar ipohondră. Doar prietena mea, dr. Brîndușa Vornicu, la care
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
el să fie îndeajuns de departe, astfel încît vîntul să nu-i poarte mirosul pînă la colonie. Privi, pentru ultima dată, împrejurimile. Nu se vedea mare lucru. Zorii erau încă departe, iar luna, ascunsă după nori, nu lumina decît în răstimpuri. Aici a fost casa lui. Nu avea să mai fie. Aici era familia lui adoptivă. Pleca acum s-o găsească pe cea adevărată. Lăsa amintirile, bune și rele, și se-ndrepta către viitor. Ești pregătit, Lupino? Era Arus. Șeful haitei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi facilitase înaintarea. Dar în scurt timp lucrurile se schimbaseră. O căldură copleșitoare se pogorîse peste pămînt și în căldura aceasta înainta Lupino. Zi și noapte, aerul era uscat și de nerespirat. Nici măcar o dată n-a plouat în tot acest răstimp; nici o zi de pauză, să fi putut respira în voie. Nici un singur minut... La început, alimentate de apa zăpezilor topite, plantele țîșniseră din pămînt și acoperiseră, curajoase, întinderile golașe; copacii crescuseră tinere frunze zglobii care se legănau, visătoare sau neastîmpărate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urlă. Iartă-mă. Își aude ecoul propriei sale voci, iar cele două cuvinte se repetă din ce în ce mai dilatat, cu încetinitorul. Vorbele i se rostogolesc din nou și din nou printre gândurile calme și puține care îi fac sinapsele să tresară în răstimpuri. Nu încearcă să le înțeleagă și să le dea sens. Le fredonează iar și iar. Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă. Până când cuvintele se golesc complet de înțeles și din ele rămâne doar o melodie fără cântec. Un refren minimalist
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vrăjile trupului meu. O să aștept atingerea buzelor lui pe sfâr curile mele tari ca piatra. O să aștept ca mâna lui să mi desfacă picioarele. O să aștept ca sexul lui să intre în mine și să mă răscolească. O să sângerez în răstimpuri. Și atunci o să-i primesc sămânța pe limba mea și o să-i înghit seva. O să mă uit la bărbatul meu atunci când el va dormi. O să-i văd fața în lumina lunii și o să mă apropii de el. O să stau lângă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
te-a înțeles,fiind o funcție mărginită.(Către Alin) Ce-i mai trist e faptul că Americanu ne-a dat mie și lui Costel preaviz.Inchiriază vila... Dorin:” Femeia este indicele,care ne arată cât ne-am umanizat în ultimul răstimp”. (N.S.Dumitru) ( Ciocnesc paharele.Costel vine cu bagajele.Bea și el.Cu toții oftează.) “Un automobil i-au dat Că a umplut cu el ograda... Marca ne-a edificat: Așa-i acum de zestre ...Lada”. (D.C. Mazilu) Doftoroaia Dl.Gogonel era
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pe care o reprezintă cântărirea acțiunilor celor pe care-i întâlnești. E momentul în care înțelegi ce-i determină, care le sunt resorturile; clipa în care nu-i mai încarci cu povara tuturor actelor ce vin de dincolo de ei. E răstimpul în care nu mai vezi în ceilalți categoriile din care par a face parte, nu-i mai forțezi să intre în cadrele înțelegeri tale, ci începi să găsești persoane. Din păcate nu durează decât puțin această smulgere din fluxul lumii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vor apărea apoi în primele filme, nu întâmplător numite tocmai Ťmotion picturesť (imagini în mișcare). Impulsul documentar a rămas esențial, însă forța publicității și a propagandei s-au dovedit a fi suficient de puternice pentru a pune în umbră, la răstimpuri, Ťdovada vieť văzută de cineva." Autorul știe ce spune: atât mama, cât și tatăl lui Andrei Codrescu avuseseră câte un studio foto în orașul transilvănean din care, peste ani, fiul s-a pus el însuși în mișcare, reușind să traverseze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
printr-un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam măcar, că în acel răstimp dezolant fără seamăn viețuiau undeva personalități cu zece-cincisprezece ani mai în vîrstă decît mine, hărăzite a se afirma cu strălucire, a umple "golul istoric". Exponenții Cercului literar de la Sibiu, cei ai școlii de la Târgoviște, dar și alții, aflați în floarea
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
nu se înseamnă așa. Mirosul cărții, în anticariatul care o reciclează, sau doar o expune - unele cărți vechi le vor trezi, altor generații, amintirile bibliografiilor din școală, pe altele nimeni n-o să le mai citească, doar le va admira, la răstimpuri, anul înscris, frumos, pe copertă - se face din toate semnele adăugate, care-i schimbă parfumul impersonal, din balotul dus la librărie. Nu știu dacă vreuna din cărțile acestea, aduse din colecții, din biblioteci, din subsoluri, ținute afară, pe niște trepte
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
în interiorul clanului, să ilustreze salturile sociale și culturale, cu tot mai frecventele schimbări de modă și obiceiuri, mai anevoie de mentalitate, cum insinuează titlul romanului. Pentru concentrarea, cu momente de autentică virtuozitate, a multitudinii de fapte disparate acumulate în lungul răstimp al tramei, autoarea a recurs la o întreagă baterie de procedee și artificii. A renunțat la separarea riguroasă a materiei după criteriul cronologic, astfel încît, într-un capitol consacrat anumitor personaje și unui anumit interval se face saltul printr-o
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
adorm. Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și viscolul de-afară, care sufla din când în când cu glas de pustiire, pe lângă ferestre. De undeva, din întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri rare. Și mă gândeam la întâmplarea neașteptată care m-a adus, în noaptea Anului Nou, în casa asta de bulgar. Dacă nu săream din tren, aș fi fost acum departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
principiilor junimiste, începînd de prin 1877-1880, formula "autor național" intră în declin, deoarece critica, precum și opinia publică, admit că nu orice scriere care exaltă sentimentul național românesc are, implicit, valoare literară. Aproape două decenii criticii nu o mai folosesc. Este răstimpul în care se impune numele lui Mihai Eminescu. Voi detalia, pe cît permite cadrul de față, circumstanțele. Între 1867 și 1869, renumele lui Eminescu a avut o circulație strict regională, adică bucovineană și ardeleană, înlesnită de colaborarea la "Familia" - revistă
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
și vulgaritate. De aceea țin să spun din capul locului că acest jurnal intim nu e destinat publicității nu numai în timpul vieții mele, dar nici după moartea mea înainte de a trece cel puțin treizeci de ani. După ce va trece asemenea răstimp, socotit firește de la săvîrșirea mea din viață, și dacă ar putea prezenta vreun interes pentru lumea de atunci, s-ar putea eventual publica subt auspiciile Academiei sau S.S.R. Atunci cred că cei mai mulți dintre cei ce vor figura aici nu vor
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
iarăși, cum de-și permite, ticălosul,/ și melița și nu mai tăcea din gură.// Iar el stătea liniștit și-și ascuțea ferăstrăul/ și nu catadicsea să scoată o vorbă./ Zâmbea din când în când, cum și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
consecință, filozofia e bună de pus la naftalină. Dar Vianu Mureșan știe foarte bine că nu așa stau lucrurile. Măcinarea jargonului e doar un ritual care exercită o vrajă asupra minții noastre numai în perioada adolescenței naive, adică în acel răstimp cînd credem că a fi obscur e totuna cu a fi profund. Dar apoi ne trezim, scuturîndu-ne de minciuna plăcută a muzicii conceptuale. De acum încolo, avem de ales: ori depunem armele și ne înveșmîntăm în mantia impersonală a jargonului
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
acestui volum, reprezentau perioada cea mai puțin cunoscută din viața familiei lui Noica. În plus, detaliilor istorice sau domestice legate de acest interval li se adaugă relatarea vizitelor pe care Alexandra avea să le facă tatătui ei la Cîmpulung, în răstimpul domiciliului forțat. În paginile cărții găsim cea mai detaliată descriere a casei de la Andronache, precum și redarea plastică a lipsurilor în care Wendy a fost silită să-și crească copii în anii de dictatură a proletariatului. "În acei ani, toți duceam
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
reperelor istorice. Moștenirea lui Paul Valéry, în planul cugetării asupra actului poetic, este incredibilă: celebrele Caiete, 261 la număr, însumează 26.600 de pagini, în ediția facsimilată, apărută în Franța, în 29 de volume. Este rodul unei cercetări obstinate, îndelungi, răstimp în care Paul Valéry nu a mai scris poezie, motiv, pentru unii, de a-l acuza de sterilitate. Dreaptă sau nu, acuza nu are cum știrbi uriașa anvergură a proiectului și, implicit, importanța problematicii. Prin altitudinea ideatică de la care și-
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
măsură suficient de mare ca să poți da un răspuns nedumeririlor de acest fel. Intervalul ales de autor (1680-1715) este acea perioadă, prin excelență convențională, pe care o au în minte francezii atunci cînd, vorbind de Epoca luminilor, se referă la răstimpul cînd critica pe care filozofii au făcut-o tradiției a atins apogeul. Dacă acum ni se cere să găsim două evenimente care, asemenea unor capete cronologice, pot delimita durata acestui răstimp, atunci putem spune că perioada dintre 1680 și 1715
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
atunci cînd, vorbind de Epoca luminilor, se referă la răstimpul cînd critica pe care filozofii au făcut-o tradiției a atins apogeul. Dacă acum ni se cere să găsim două evenimente care, asemenea unor capete cronologice, pot delimita durata acestui răstimp, atunci putem spune că perioada dintre 1680 și 1715 se întinde între anul în care trecerea unei comete prin dreptul Pămîntului a fost privită ca un semn divin al cărui mesaj a stîrnit aprinse dezbateri în epocă, și anul care
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
despre T. Teodorescu-Braniște: "Un om cumsecade. E mai rar decît un om de geniu"), diaristul dă poate astfel glas unei mefiențe congenitale, unei precauții față de un mediu în care îi e frică de decepții. E drept că e posibil ca răstimpul avut în vedere (1935-1945) să nu-i fi oferit personalitățile apte a-i produce o mare saitsfacție, dar nici cei în proximitatea cărora s-a aflat, nume de frunte ale culturii autohtone, nu-i inspiră îndeobște decît aprecieri distante, ironice
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Iată, întâi, faptele: unul dintre cei mai în vogă cronicari ai perioadei postceaușiste refuză subtil și înțelept să se supună modei și să-și livreze recenziile la pachet, sub forma unei cărți nou-nouțe (iar aceasta nu fără a publica, în răstimp, câteva opuri). Cu egală seninătate, dedică un studiu consistent unei reviste interbelice, parcurgând minuțios număr de număr, detașând perioadele strălucite de cele pur și simplu survivante, izolând numele grele de colaboratorii ocazionali, adnotând geografic lista publicațiilor străine cu care avangardiștii
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
năzărea, străină de trecerea noastră prin ea. Ușa nu avea cheie și oricine putea veni aici, să intre în casa noastră, întrerupându-ne timpul de iubire și solitară înțelegere. Dar n-am văzut nicicând pe cineva trecând prin fața casei. La răstimpuri, dacă lumina clară a orizontului o îngăduia, reușeam să deslușim câte un vas de război al marinei americane. Pământul nu mai avea nimic de oferit, dar marea părea să i se supună. Casa se susținea pe piloni îngropați în nisip
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]