5,766 matches
-
Trec tot felul de oameni, după treburi. Într-o parte se vede, parțial, o dugheană amărâtă, cu firma scrisă mare și chinuit: LA HUZURUL TUTUROR. Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede-te-aș răsucindu-te pe jăratic, animala dracului! Că atâta m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste tat-su! Da' ține tu minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PÂRJOL: Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă și altcum decât venind aici cu sarsanaua după tain. Mi-ar fi în cinste să ne preumblăm din când în când împreună, dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
locuiesc la țară sau în orașele mai mici e să iasă pe stradă fără să se simtă parcă în pielea goală, despuiați de privirile tuturor țațelor neocupate. E imposibil ca, după ce faci 30 de metri pe o stradă, dacă te răsucești puțin, să nu dai de gâturi întinse, cine-i, fă, ăsta? Hait! Și totul pe un ton revoltat, de individ care are impresia că i se ascunde ceva esențial. În contextul ăsta, una dintre puținele soluții viabile mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pahare îmbrobonite, proaspăt spălate. Câteva încercări nereușite de a se așeza picior peste picior. N-are nici loc suficient pentru atare demers care se lasă doar cu niscai gâfâituri și o renunțare cinstită. Ciuvică se face că muncește. Mugur! Se răsucește Emil marțial la 90 de grade și nevralgia intercostală îl sâcâie din nou. Pipăie nervul rebel și repetă: Mugur, tu ai memorie, când am jucat noi cu Irlanda, în ’97 sau ’98? Divagațiile astea îl deranjează vizibil pe tânăr. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
gogoși cu marmeladă. „Pericol de electrocutare“, pe un stâlp. Cumpăr de la chioșc o revistă. În ea scrie că „să alfabetizezi înseamnă să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“. Și, în felul acesta, le permiți să-și lărgească ignoranța. Să răsucim pagina. Răsucim, întoarcem străzile ca pe niște pagini. Oraș de hârtie. Câmpina nu e altceva decât un suport pentru inscripții. Centrul e un cotor de carte. Putem citi umbreluțele de pe terasa unde ne aflăm. „La lac.“ Ce scrie pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
marmeladă. „Pericol de electrocutare“, pe un stâlp. Cumpăr de la chioșc o revistă. În ea scrie că „să alfabetizezi înseamnă să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“. Și, în felul acesta, le permiți să-și lărgească ignoranța. Să răsucim pagina. Răsucim, întoarcem străzile ca pe niște pagini. Oraș de hârtie. Câmpina nu e altceva decât un suport pentru inscripții. Centrul e un cotor de carte. Putem citi umbreluțele de pe terasa unde ne aflăm. „La lac.“ Ce scrie pe ele. Pe fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
agronomul. Se întâmplă ceva... Cred că o început războiul... Prea ședeau toate ca poamele coapte gata să cadă din copac... Când au intrat, agronomul ședea în fața aparatului de radio, cu o foaie de hârtie în mână, pe care o tot răsucea când pe o față când pe cealaltă... Bună ziua, domnule inginer, și cerem iertare că am dat așa buzna, dar... Bine ați venit. Dacă stau și mă gândesc bine, cred că vă așteptam. Uite în ce situație ne întâlnim. A început
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o porție de nechezol? (Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez pentru Margo, că nu e zi să nu-mi calce pragul. E de ajuns să răsucesc un buton și pornește banda magnetofonului de te miri când a avut timp să acumuleze atâtea știri! Prin ea am tot orașul la picioare. Apoi spuse: Ce-ai zice și de o țigară? Dacă e bună! Extra! Îi arătă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acelea purtătoare de spinii neliniștilor ei: ,,Poate o mămică să găsească un copil în flori?" Răducu nu mai aduse pe tapet probleme de acest gen. Avea acum o nouă pasiune, fotbalul și era foarte ocupat! Dar în sufletul Simonei se răsucea tot mai mult, ca un tirbușon, gândul ce-l frământa pe bietul ei copil, care simțea cu fiece zi nevoia de a avea în preajma lui un bărbat, pe tatăl său. Cum putuse ea să săvârșească un asemenea sacrilegiu? Se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în crispări, în izbirea dușmănoasă a portbagajului mașinii... Era răvășit. ,,Oare unde fusese o zi întreagă, în duminica aceea? E posibil s-o fi petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți ca un vârf de lance ce i se răsuci dureros în suflet, fără a-i aduce răspunsul căutat. Toată duminica sporovăise cu Natalia, ajungând în finalul discuției la concluzia: Divorțez! Tu ești nebună!? Sunt! Nu pot suporta gândul că soțul meu m-a înșelat, mi-a zdruncinat încrederea, găsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei ajunsese repede și la farmacie. Colegele o tratară cu înțelegere. Îi evitau privirea din care lipseau doar lacrimile și o înconjurau cu grijă colegială. Acum, în seara aceasta, se gândi, se tot gândi și parcă noua veste i se răsuci din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ne-a învățat și câteva litere... Nu mai spune!? Toți copiii știu să scrie cuvintele mamă și... tată! Copilul făcu o pauză între pronunțarea celor două cuvinte și Simona simți din nou același și același cui înroșit, care i se răsucise de atâtea ori în inima ei greu încercată, dar transferă cu abilitate discuția pe alte planuri: Foarte frumos, înseamnă că în curând vei citi multe cărți, vei ajunge un învățat!... Era fericită și în același timp nefericită! Era fericită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stil personal. Dar a venit și ziua În care am hotărât că trebuie să Încerc. Pentru asta a fost nevoie de multă lectură, zbucium, și asceză, În sensul cel mai adevărat!” Susțin instituțiile de cultură scriitorii? „Oh! O Întrebare ce răsucește un cuțit În rană. Părerea mea este că dezinteresul pentru cei ce trudesc pe altarul cuvântului nu cunoaște limite. De ajutor bănesc nici nu poate fi vorba! Dar pot adăuga, din toate timpurile s-au format cercuri, grupuri, grupulețe care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Cum, cum l-ai salutat? Copiii stăteau toți, cuprinși de frică, ascunzându-se unii după alții. Învățătorul se năpusti ca un turbat asupra copilei lovind-o peste față. Ea începuse a plânge și el se opri. Apoi începu să-i răsucească urechiușele care, în scurt timp, se făcuseră roșii ca cireșele. Copila îndura, icnea de durere, era gata să înceapă din nou a plânge, dar parcă ceva sau cineva o oprea. Învățătorul îi apuca cu degetele lui pielea de sub bărbie și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu dispreț la ea. În minte îi apare chipul celui de care s-a îndrăgostit, părul, mâinile, ochii, îi aude vocea: "Va trece, ai să vezi că va trece". Ea știe că nu o să-i treacă niciodată cu adevărat. Se răsucește, deschide poșeta, dar nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l acaparează mai mult. “Deocamdată, zise apăsat, sunt la studiul formei. Conținutul Îl las pe mai târziu, când voi fi mai... pregătit!” adăugă cu seninătate, privindu-mă, parcă, cu multă Îngăduință, ca și cum ar fi deținut un mare secret. Apoi se răsuci brusc, mă Înțepă cu privirea și spuse misterios: Sunt și cuvinte care... dor, preciză el apăsat. Cuvinte periculoase, cum le numesc eu. Aici, că tot m-ați Întrebat, intră În egală măsură, pe lângă formă, și Înțelesul lor. Păi i-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avea puls. Și Încercă să-l ridice pe targă de unul singur, cum o făcuse În atâtea dăți. Dar acesta, cu un trup scheletic, aproape lemnos, alunecă moale printre brațele doctorului, cu capul atârnându-i peste piept și cu picioarele răsucite sub el. Reușiră să-l urce pe targă și, de acolo, Îl transportară În mare grabă la ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de fiecare braț perfuzii lungi, ca niște sfori venite de sus și susținute de o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi se par de-a dreptul imbecili. Mă delectez atunci pe seama lor (sunt o fire ludică) inventând, cu o bucurie sadică, exagerată, diferite porecle inspirate de universul animalier. Vecinul de lângă mine - domnul Stratan, e “Gârneață” pentru că mâna stângă Îi este răsucită și se uită Încrucișat (bietul de el are În apartament o mamă foarte bătrână, de de ani, care se trezește În toiul nopții și cântă fragmente de muzică religioasă, exasperându-i pe toți din casă). Domnul de la doi, slab, suspect
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit de palmele cam prea mari pentru statura sa, din care pricină și le tot Îndesa discret În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine, și cu brațele desfăcute ca niște aripi mari, Întinse dureros spre ancora liniștei depline. Treptat, Într-o curgere ușoară și somnolentă, Încep să se șteargă lent toate contururile din jur. O clipă doar, ca prin vis, gândul Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
explica În ce fel un om atât de rațional, bun tactician și fin cunoscător al psihologiei umane poate fi, dintr-o dată, un individ atât de influențabil și de necugetat! Nu cumva fusese ajuns de blestemul lui Napoleon I, care se răsucea În mormânt, pătruns de ciudă și de ură că internaționaliștii aceștia i-au dărâmat, „În numele frăției” coloana Vendome, Înălțată În cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori și Valeriu ăsta! Mi s-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
multele gânduri care-l urmăreau precum o umbră. În cadența pașilor, îi reveneau fragmente din discuția cu George, le asocia cu alte elemente aflate cu diverse prilejuri și, când a ajunse acasă, pentru a fi numai el cu gândurile sale, răsuci cheia de la yală de două ori. Inginerul Alexandru Georgescu lipsise câteva zile din șantier. Împreună cu doi maiștri, făcuse un drum la Buzău în vederea achiziționării unei cantități însemnate de oțel-beton de diferite dimensiuni, absolut necesar pentru consolidarea viitoarei clădiri a judecătoriei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
viața oamenilor și că acestea trebuiau trăite din plin. Când începu dansul, mirii fură primii în arenă, plutind pe valurile unui vals celebru. Erau fericiți! Starea lor de beatitudine se răspândi în chip benefic și asupra nuntașilor. Olga însă își răsuci scaunul în felurite chipuri, semn că întreaga ei ființă era cuprinsă de neliniști. Nu avu tăria să suporte scena plină de fericire a celor doi, i se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în pat și rămase cu privirea în tavan. Așteptă. În mai puțin de jumătate de oră totul avea să se termine, iar planul său se va dovedi a fi planul unei crime perfecte. La ușa de vizavi se auzi cheia răsucindu-se în broască. El trebuie să fie. Știa sigur că în fiecare weekend venea într-un hotel de mâna a doua ca să scrie, iar recepționerul îi confirmase că rezervarea fusese făcută pe numele atât de cunoscut de acum. Străbătu holul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]