2,050 matches
-
trebui să ne răspundă chiar purtătorii coarnelor, dacă doamna Dora are dificultăți. (Philip se ridică în tandem și se așază cumva în fața Dorei. Sinele Mare face un pas în față.) Sinele Mare: Nu avem nimic de declarat, domnule judecător. (Dora răsuflă ușurată.) Pe noi nu ne mai afectează nimic. De aceea ne-au ieșit imediat coarnele. Noi ne manifestăm doar somatic, mai apoi fizic, psihicul nostru nu mai poate fi afectat. Coarnele au survenit pentru că am somatizat imediat, în loc să ne enervăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dificultate. Patru. Cinci. Începui să presupun - să sper? - că nu va ridica nimeni receptorul. Șase, șapte. Se va cupla oare un robot? Opt. Nouă. Ce aș prefera? Să răspundă cineva cu respirația tăiată? Zece. Unsprezece. Deveneam necuviincios. Închisei telefonul și răsuflai, calm și dezamăgit. Părăsind definitiv apartamentul, băgai de seamă că memoria mea reținuse muzica celor zece note pe care tasta redial le provocase: cele zece note ale numărului necunoscut. Asta nu mi-ar permite să aflu numărul, însă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
zice Curistul simțindu-se dintr-odată mai fericit și parcă mai ușor cu cîteva kilograme, n-o să vă dezamăgim niciodată, de asta puteți fi sigur. Gata, ne-au căzut în laț Delfinașule, a ieșit mai bine decît mi-am imaginat, răsuflă Roja ușurat, ridicîndu-se de la locul său, privind la cele două cupluri proaspete care la celălalt capăt al coridorului nu mai contenesc să schimbe ocheade, fîșfîșfîș, tacatacataca, Delfinașule, nici s-o fi pus la cale în cele mai mici detalii nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ești cu ochii în patru să nu dai peste ceva aruncat pe jos, să te împiedici și să cazi în nas, începu să recapituleze. Apropie ușa cu mare grijă și o închise fără să facă nici cel mai mic zgomot. Răsuflă ușurat și, cînd în sfîrșit începu să respire normal, simți aerul îmbîcsit, putoarea din jur făcută de mirosurile amestecate de mîncare, băutură, parfumuri, rufe murdare și igrasie care veneau de peste tot, din baie, bucătărie, sufragerie, pereți, aerisiri și conducte. Cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spune Gulie, pregătită scula? se aude și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri într-o pasă proastă, Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am gîndit? îl ia pe domnul Președinte gura pe dinainte. Ce-ar fi să stați voi cu ochii pe el îndată ce apare? Ca să nu facă vreo prostie. Cît am așteptat să vorbesc cu cineva în care pot avea încredere totală! răsuflă în sfîrșit ușurat domnul Președinte, dar tot nu-i vine să creadă cînd Picioruș îl informează că Piticul și Scorpia sînt la doi pași de el puși sub supraveghere atentă, gata să li se facă vînt dintr-o clipă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ne-au închis șandramaua, dar după o săptămînă au fost nevoiți s-o deschidă iar, simțeam că sîntem ca o cooperativă particulară, asta a fost prima privatizare din România, biserica mea, Roja, să-ți intre bine în cap. Ce-a răsuflat după aceea a fost zero, vacs, nici n-a contat, nici ție și nici Curistului nu v-au ajuns chiar toate la urechi, căposule, dacă ați fi știut ce dezbăteam noi acolo, mucles, afară securiștii, țipam la ei, și se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai limpede află că o să vin de cîte ori o să fie nevoie ca falimentul să fie complet, dacă nu cumva asta o să se întîmple chiar în seara asta. în cazul ăsta o să poți să-ți iei adio de la mine, să răsufli ușurat în sfîrșit, pentru că n-o să mai avem plăcerea să ne mai întîlnim niciodată față în față. De fapt Bătrînul nu făcuse altceva decît să-i pună totul pe tavă, să-i deschidă ochii că nu se putea porni la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului. — Cheile! Unde le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce face. — Uite-le, răsuflă ușurat Dendé, era să mă scap pe mine, adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
haina, spulberîndu-i în față praful de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și strînse din pleoape pînă ce răbufneala trecu de tot și numai după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul șoferului. Din păcate nu găsi cheia în contact, așa că misiunea i se complica puțin. Începu să pipăie cu palma dedesubtul volanului pînă ce dădu cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sfaturi total opuse din partea părinților și bancherilor. Ia gîndește-te un pic. Cît de motivat mai poți să fii dacă singura finalitate este eliminarea datoriilor? Datoriile sînt, într-adevăr, o mare povară și, dacă nu le-ai mai avea, ai putea răsufla ușurat, dar nu pentru prea mult timp. De fapt, nu vei avea nimic, dar absolut nimic. Nu ești cu nimic mai bogat decît în clipa în care te-ai născut. A nu avea nimic pus deoparte nu este cu adevărat
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc individualizându-se organe interne încăpute în cavitățile strâmte ale mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate.“ În plus, este neinspirată ideea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din acel „totul“, dar ea îl refuză categoric. După doi ani, în care face noi încercări (infructuoase) să o convingă pe iubita lui să fie mai îngăduitoare, bărbatul o cere în căsătorie și ajunge la deznodământul ‹ dorit cu atâta pasiune. Răsuflăm și noi, cititorii, ușurați, pentru că ne dăm seama ce greu este să te gândești obsesiv doi ani la ceea ce cu puțină înțelegere din partea femeii s-ar fi obținut în zece minute. Necunoscuta avea ochii albaștri îi aduce în centrul atenției
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
personaje, nediferențiate prin limbaj (toate vorbesc ca Dumitru Radu Popescu), se defăimează reciproc. Apoi, „versurile“ aproximativ șaptezeci de pagini, și ele prolixe, apoi din nou „teatru“ și așa mai departe. ...Apoi, în sfârșit, ultima pagină, 363, pe care o întoarcem răsuflând ușurați. Filozofie in versuri Volumul Poezii, erezii și taine (A.M. Press, București, 2006) al lui Nicolae Popescu cuprinde teorii năstrușnice versificate, unele inspirate de filmele SF: „Eu cred că Pământul / Nu e singura planetă / Locuită / De ființe raționale, // Eu cred
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
intrării poetului în Europa o constituie apariția ediției româno-turce a selecției de versuri din Domnule Copil...“ Și ne dă o veste bună: „Un lucru e cert: poezia lui Arthur Porumboiu e traductibilă, ca și a lui Bacovia sau Marin Sorescu.“ Răsuflăm ușurați, pentru că trăiam de multă vreme cu teama că opera porumboiană nu poate fi tradusă... În general, lectura cărții lui Ion Roșioru este de un haz nebun (dar și de o tristețe sfâșietoare). Celui care o comentează nu-i rămâne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră, precum bunica la rugăciune, pe marginea patului (mama îmi punea comprese pentru călduri ale sufletului), lângă mine, pe umărul drept, îmi vorbea despre o nuntă în cer (tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rândul! Să stea într-un loc și să fie mute... ca pietrele. Omenii veneau, se uitau, uneori puneau mâna pe ele, le admirau sunt colorate, sau ascuțite, sau netede, sau... ce formă frumoasă au... Întrebau de preț și plecau. Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea de 1 franc, pe care cădea apa (și era cam obositor pentru bietele de ele să le sune mereu apa-n cap!), erau fericite că nu se despărțiseră de suratele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu boabe mari de sudoare... atunci m-am gândit că nu numai pâinea adusă la altar e din darul Domnului și sudoarea omului, dar fiecare lucru pe care-l facem e așa... Stătea, cu vitraliul greu în mână, plângând și răsufla rar, tot mai rar... Apoi s-a lăsat jos, lin, ca o petală ușoară de trandafir, ea însăși trandafirie în lumina asfințitului... Trei zile mai târziu, tata i-a citit slujba și au înmormântat-o în piciorul altarului. Tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la mama Lui, fiindcă doar ea știe unde-L pot găsi. Acuma, dacă s-a întâmplat așa, sigur că vine. Doar a venit la mine când tot așa adormisem cum n-o să vină la mama Lui ?!" Și a tăcut. Obosise. Răsufla greu. A început iar să plângă. "Și ce-ți mai aduci aminte ?" am întrebat-o. Dacă vorbește, măcar nu mai plânge mi-am zis. A întors iar spre mine fața aceea de copil senină și frumoasă, scăldată în lacrimi : "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
faci bucurie Lui... El a început să vorbească tocmai când tu ieșiseși. Am înțeles când mi-ai făcut semn să te ajut, dar cum să plec de acolo ?! Și cei care erau cu el Îl ascultau nemișcați... parcă nici nu răsuflau, să nu piardă vreun cuvânt... Când s-a oprit să ia o gură de apă, i-ai spus să mă trimită să te ajut. Parcă-L aud : "Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ți-a trecut. Atâția ani nu ți s-a mai întâmplat și acuma, iar: tot așa, când cu moartea fratelui nostru. Cine-ar fi crezut!... Hai, trezește-te, deschide ochii, uite, bea un strop de apă, să-ți treacă... așa... răsuflă adânc... hai, deschide ochii... așa... liniștește-te... răsuflă adânc, uite, sunt eu, sora ta... am lăsat să ardă lampa, așa cum ai vrut, uită-te, e lumină..." O strângea la piept pe sora ei, care-și mai domolise suspinele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a mai întâmplat și acuma, iar: tot așa, când cu moartea fratelui nostru. Cine-ar fi crezut!... Hai, trezește-te, deschide ochii, uite, bea un strop de apă, să-ți treacă... așa... răsuflă adânc... hai, deschide ochii... așa... liniștește-te... răsuflă adânc, uite, sunt eu, sora ta... am lăsat să ardă lampa, așa cum ai vrut, uită-te, e lumină..." O strângea la piept pe sora ei, care-și mai domolise suspinele și-și venea în fire încet-încet... "Gata, gata... uite... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa mică cum era, și-a șters lacrimile, ne-a strâns pe toți în brațe și a stat, așa, lângă tata... Acuma, la sfârșit, a stat și lângă mine, îmi uda buzele și mă ținea de mână, mă luptam să răsuflu, îmi era greu, dar tare-mi era milă de ea... mi se părea că iau din viața ei, puțin câte puțin, cu fiecare răsuflare... îmi ținea bărbia și mă ruga să răsuflu, așa mi-o amintesc : se făcea noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și mă ținea de mână, mă luptam să răsuflu, îmi era greu, dar tare-mi era milă de ea... mi se părea că iau din viața ei, puțin câte puțin, cu fiecare răsuflare... îmi ținea bărbia și mă ruga să răsuflu, așa mi-o amintesc : se făcea noapte și ea se uita la mine, strigându-mă pe nume... pe urmă n-am mai văzut-o, deși mă căzneam să deschid ochii cât mai mari, s-o văd, dar tare se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]