KorAP: Find »[drukola/base=răsuflare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...99 >

2,464 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

-mă de zid. De undeva, de deasupra mea, unde nu ajung cu privirea, un om începe să plângă. Începe să plouă mai tare. Bărbatul stă în fereastră, cu amândouă mâinile pe pervaz. Suspină mai tare. I se simte berea din răsuflare. Nu am cum să fug. Nu am cum să mă ridic în picioare. Ținându-mă strâns cu mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de temelia casei, ascuns. Și, dintr-odată, iute cât ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și umedă. Sub plapumă, cu ochii închiși, am atins-o cu limba acolo. Cu degetele umede i-am răsfrânt marginile moi și roz și am lins-o mai adânc. Valul de aer ieșea din mine și pătrundea înapoi. La fiecare răsuflare, când aerul îmi umplea plămânii, imi afundam gura în trupul său. Pentru prima oară Katrin dormise toată noaptea fără să plângă. Am urcat cu gura până la buricul Ginei. Am urcat până la sânii ei. Cu un deget umed în gura ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a ciupit cu penseta încinsă. E mai rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să mă mai întorc de unde plecasem, zice, la viața de dinainte de a te cunoaște. Își sterge și-și tot șterge pe fustă mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și dă înapoi, intrînd de-a binelea în șanț. Parcurge așa, înapoi, vreo cincizeci de metri, oprește, își trage răsuflarea, bagă în viteză, accelerează, forțează, încleștîndu-și mîinile pe volan; cursa mai trage un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind înainte îngroziți de gîndul că ar putea rămîne troieniți în plin cîmp, pe șosea. La fiecare mișcare laterală a mașinii, sub presiunea vîntului în coastă, li se taie răsuflarea, gîndind cum ar putea să se salveze, în ce parte să se arunce, pentru a nu fi striviți dacă se răstoarnă. La următorul val mai mare, care blochează drumul, cursa înțepenește o clipă, apoi, în timp ce botul și roțile din față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zvîcnitură, genunchiul sus, talpa, călcîiele, trupul zvîcnit, brațul întins, dreptul îndoit, pumnul strîns pe pahar ca pe mănunchiul cuțitului sub haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl întinde puțin și, cu ciudă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după ce a hrănit-o cu carne de la o jumătate de pui, strîngînd-o la piept, îngrozită de gîndul că omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dealtfel, sînt atîtea de făcut pînă mîine seară... Tu de ce nu-ți iei niște libere? Dacă-mi iau libere, nu mai iau bani. Și mie nu-mi aduce nimeni pachețelul cu mîncare acasă. De la capătul celălalt al firului Mihai aude răsuflarea apăsată a fetei și și-o închipuie bosumflată. În fond, ce am cu ea ?!" Înțelegi? surîde Mihai, vrînd s-o dreagă eu sînt bătrîn de-acum, trebuie să-mi port singur de grijă, nu mai sînt copil. A, știu, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reușea să adoarmă decît foarte tîrziu. "Mi-e teamă Radule, mi-i așa de teamă! Dacă-i malign, înseamnă că se termină totul acum, la nici treizeci și cinci de ani..." Duce instinctiv mîna la umărul stîng, avînd impresia că simte acolo răsuflarea fierbinte a Aurei. "Să nu-ți faci complicații inutile, ori meschine" i-a scăpat de sub control o părere Aurei, atunci cînd a aflat că-i bolnavă, dar el s-a făcut că nu aude, în timp ce soția a schimbat repede vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de sub care răzbat încercările de țipăt transformate de sîsîitul femeii în gemete ascuțite. Cînd potopul a încetat, fata ajungînd ghemuită sub niște lăzi, unde nu mai poate fi lovită, Sultana se oprește, așază muierește mîinile în șolduri și-și trage răsuflarea: Ascultă, putoareo! Unde te trezești aici?! Am acceptat să ajuți la treabă, nu să mi te-ntinzi cu bărbatu-miu. Ia zi-i, ești bolnavă? De ce? Ca să știu, să-l tratez, că am doi copii... Fata stă chircită, băgată toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în interior, strigînd: Vin! Vin!! Vin!!! Ușa e trîntită de vînt în urma sa. Lumea s-a ridicat în picioare. El întinde mîna și arată: Vin! Se aud cum vin. Intîi amfibii, apoi tancuri, apoi crucișătoare, portavioane... Se oprește, își trage răsuflarea, întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Atunci, îmi dai o perdea și mergem la digul iazului, poate scoatem un pește. Iazul e secat complet, pentru curățare și alte lucrări. Potoliți, copiii tac și-l ascultă pe tatăl lor, dar cînd acesta se oprește să-și tragă răsuflarea, unul exclamă un "Pá-pa", urmat imediat de plînsul nervos al celuilalt. Mircea Emil se desprinde cu greu de bar, vrînd să se întoarcă la scaunele lui, dar ochii plînși ai copiilor trezesc în el sentimentul ciudat al milei, urmat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil la niște unități, în deal. O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit! îi șoptește Mihai cu drag, luîndu-i mîna să i-o sărute. *** Ostenită, mîna lui Mihai se oprește pe fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă un nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și răsuflarea în moliciunea trupului cred c-am fost oribilă. Dacă ripostezi cu citate din Blaga, după cîte îmi dau seama, murmură Mihai, începînd iarăși să-i răsfire părul va trebui să-ți amintesc un vers al lui Esenin: În dragoste cuvîntul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amintire legată de ea e dureroasă: era studentă, și eu, care probabil c-o deranjasem de la învățat, stăteam la colț și scînceam. Dacă nu taci, te duc înapoi la copii!" îmi zicea mereu. Doina tace, atît cît să-și tragă răsuflarea. De multe ori, noaptea, eram mare de acum mă trezeam și începeam să plîng. Eram terorizată de amenințarea asta: "Te duc înapoi la copii!" Într-un tratat de psihanaliză am văzut fotografia unui tablou cu un copil plîngînd afară, lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că și-a lui, la început, era numai miere, numai credință, numai devotament... Înclin să cred că unele femei au un instinct aparte, care le înfrățește cu Dracul pînă trec puntea de la Starea Civilă... Mihai se oprește să-și tragă răsuflarea. ÎI vede pe Săteanu cum stă perplex, cu ochii măriți, ficși, îndreptați spre fereastră, așa că se simte nevoit să-și îmbuneze vorbele, să o întoarcă pe fața frumoasă, altfel i-e teamă că Săteanu l-ar putea bănui de rea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să știe! Mai bine îi spuneam adevărul procurorului cînd mi-a adus copia legalizată a paginii din condica de intrăi; a fost coleg cu Theo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

și limba mea gustă interiorul moale al profesorului. Poate că avea alura unui bărbat, dar îi simțeai trupul ca unul de femeie. Spatele îi era delicat și lipsit de rigiditatea specifică musculaturii masculine, chiar și în momentele de erecție. Iar răsuflarea - în clipa în care mă ridicase din genunchi, îndepărtându-mă de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
musculaturii masculine, chiar și în momentele de erecție. Iar răsuflarea - în clipa în care mă ridicase din genunchi, îndepărtându-mă de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

din țară. Zona muntoasă are peste 3.000 de piscuri abrupte, iar pe pante sunt crevase adânci peste care tronează stânci ascuțite cu tot felul de forme bizare. Pâraiele și cascadele spectaculoase de pe văile abrupte alcătuiesc un peisaj ce taie răsuflarea excursioniștilor și la propriu și la figurat. Principalele obiective turistice din multitudinea celor existente sunt: Satul Leului Galben, Satul Yaozi, Platoul Yuanjiajie, Valea Shadao, Pârâul Jinbian. Peisajele de la Suoxiyu, un alt obiectiv din Wulingyuan, se evidențiază atât prin crestele cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la țări internaționale, unde nu vor ajunge niciodată. „O, Italia, Germania, Canada, America, minunate călătorii cu avionul, minunate țări spre care tânjim!”, invocă Domnica Drumea, amintindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]