2,812 matches
-
a scris în epocă la fel. Totodată, ele trebuie considerate nu Rătăciri ideologice, ci Rătăciri estetice, fiind cu desăvârșire lipsite de valoare literară. Mâine-poimâine și cântăreții care n-au voce vor pretinde că sunetele false pe care le scot reprezintă „rătăciri ideologice“. Noroiul greu al prozei Pe lista - lungă - a poeților „minimaliști“ mai poate fi adăugat un nume: Grigore Șoitu. Recentul său volum, Spam, apărut la selecta editură Brumar din Timișoara, cuprinde poeme intenționat prozaice, decupaje din realitatea ternă a vieții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
intră doar cei ce știu să bată și bați, și-ți deschizi, și bați, și-ți deschizi. Faci câțiva pași până la poartă, te întorci, apoi privești urmele satisfăcut că și la tine a venit cineva în vizită. Dincoace de cărămidă, rătăcire și decadență, o definire incertă în raport cu altă definire incertă, oscilații între nimic și nimic, dorință și regrete deopotrivă, sub un portret ilegitim de sfânt. Dincolo, intimitatea ca un privilegiu. Pui limite unde te lasă inima și când te lasă: Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea fredonând a dor. Singurătatea de bețiv argumenta rătăcirea, singurătatea trecea cu vederea decorul cracilor desfăcuți. Doctore, sunt depășite toate experimentele tale. Ok, să presupunem că ai dreptate. Ce-ar fi să vorbim despre vise? Ai fost adolescent, ai visat cu ochii deschiși, ți-ai modelat visele precum Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piatră să-mi sap fereastră? Dumnezeule, nu am de gând să-ți cer îngăduință pentru o desfacere ireversibilă, confortul de a fi nisip într-o clepsidră spartă nu-mi încape nici măcar curgerea între două intenții. Copile, până când să-ți îngădui rătăcirile? De vrei să exiști în afara lumii, leapăd-o din suflet! Ia un foarfece și decupează sângele arhivă de chipuri cioplite, inima cinematecă în oglinda retrovizoare. Petre, filmul despre un tramvai rupt de pe șine nu-ți justifică intenția de aripă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi decît feminină, cu o lumină dintr-o zare Într-alta a feminității, din apus la răsărit, căci Floare nu pomenea niciodată de strigoi, ci doar de strigi. Numai muierile erau În stare de tot felul de prefaceri și de rătăciri pe fața lumii noaptea ori pe scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de force al marelui papă, merită să ne întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta cumva, de câteva secole bune, în subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, încarnează mitul creștin însuși, structurat în trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se respectă scenariul gnostic până la capăt, atunci încă nu s-a făcut ultimul pas, radical: includerea Mariei Magdalena printre persoanele divine și transformarea Sfintei Treimi într-o Sfântă Tetradă. Cine știe până unde se va merge cu speculațiile, provocările și rătăcirile? Cert este că mileniul al III-lea va asista la o modificare de proporții a valorilor tradițional-creștine, în sensul unei repăgânizări profunde, plecând de la raportul de forță masculin-feminin și reutilizând fără complexe acel „fond secret” al memoriei creștine, refulat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7,14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); în același sens, „păcatul îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: - blasphemia, hulirea, luarea în deșert a lui Dumnezeu; - apate, „rătăcirea”, „înșelarea” (Evr. 3,13); - epithymia, „pofta egoistă, înclinația spre lucruri pernicioase” (Iacob 1,15); - anomia, „fărădelegea”; păcatul presupune transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); - adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scoasă în evidență și de interpretarea oferită în continuare. Omul ieșit din apele mării nu este altul decât Mesia, „păstrat de Cel de Sus de multă vreme și prin care va elibera toate creaturile” (XIII, 26). Dar mai întâi o rătăcire a minții va fi trimisă de Dumnezeu peste oameni: cetate va lupta contra cetate, împărăție contra împărăție, popor contra popor. La apariția Fiului lui Dumnezeu (numit chiar așa în text), vrăjmașii vor încheia un armistițiu de circumstanță și se vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale neinițiaților, ale „oamenilor materiali”, ale falșilor creștini. Ei nu cred decât în sacrificiul spiritual și în învierea sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, ci el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încotro vedeau cu ochii, era nebunie iubirea. Fiindcă iubirea te ține, te hrănește, te încălzește. Iubirea te leagă de toți și toate. Iubirea face pod de lumină până la Dumnezeu și odată ce poți pleca în inima LUI, celelalte plecări sunt doar rătăcire. Vitraliul ...Copilul se trezi brusc, zgâlțâit de umăr și chemat pe nume. În șoaptă. În același timp, o mână-i astupa gura, să nu strige. Deschise îngrozit ochii și-i mai veni inima la loc, când, în lumina lunii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în familie și societate... Oricum, tu ești un partener de discuție mult mai bine ancorat în realitate decât maică-ta! Dar ea e mama voastră și trebuie s-o respectăm așa cum este! Să sperăm că fu vorba doar de o rătăcire pasageră... Nu-i mai puțin adevărat că și eu am partea mea de vină, că în afară de bani, o soție mai are nevoie și de un dram de iubire, capitol la care eu am rămas dator... Meseria, bat-o vina! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
își așază din nou mâna dreaptă în poziția frunte-barbă și privindu-mă drept în ochi, după modelul acela prăfuit al toreadorului care vrea să-și hipnotizeze taurul, zice: "Bineeeeeeeeeee!... Îi vom explica unchiului ce și cum. Dar ai avut o rătăcire incorectă. Te cam joci cu cele sfinte". Atunci am aflat pentru prima oară că există rătăciri corecte, dar și despre posibilitatea de a mă hârjoni cu sfinții... La capitolul sfinți eram imbatabil. Păcat că materia asta nu era predată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
modelul acela prăfuit al toreadorului care vrea să-și hipnotizeze taurul, zice: "Bineeeeeeeeeee!... Îi vom explica unchiului ce și cum. Dar ai avut o rătăcire incorectă. Te cam joci cu cele sfinte". Atunci am aflat pentru prima oară că există rătăciri corecte, dar și despre posibilitatea de a mă hârjoni cu sfinții... La capitolul sfinți eram imbatabil. Păcat că materia asta nu era predată la școală; aveam șanse mari să fiu și eu cel mai bun la ceva. Tata îmi predase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la ce m-am gândit, Doamne? N-ai putea reinventa lumea? N-ai putea s-o duci, din nou, la un punct zero? Cu o nouă Evă, cu un nou Adam, cu un nou Eden care ar putea învăța din rătăcirile primului proiect? Ne-ai mai oferi o șansă, nouă, dobitoacelor cugetătoare, bolnave de cancerul trufiei, urii, singurătății și decrepitudinii, o șansă întru alegerea unei alte căi. Și dacă la capătul acestei șanse vom fi la fel de ticăloși ca și acum, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că mă pierd în el, am putea rezolva orice s-ar ivi, orice problemă, foarte repede. Te asigur că nu s-a întâmplat nimic. Da, îmi amintesc prea bine acum. Avionul meu spre Anglia s-a prăbușit. Restul a fost rătăcire. Înainte de prăbușire: un Iulian mort, un Nasti confuz (de ce l-ai părăsit?) și un Adam liniștit. Acum un adevăr: totul e rațiune, totul e legături între elemente, gândirea și simțirea sunt astfel de legături, iar conștientizarea sinelui, vederea noastră conștientizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai aprig dorința de a fi stăpân pe ce-i al meu! Vreau să mor și să plec cât mai repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
problemele inerente credinței și moralei autoritarism ce este contrar Bibliei și ecumenismului -, nu pot să compenseze pierderea credibilității în creștinism. Astăzi, în secolul XXI, întrebarea despre continuarea itinerariului umanității în viitor se impune cu o urgență și mai mare. După rătăcirile și atrocitățile secolului XX, există încă instrucțiuni de drum, puncte de referință după care să ne putem orienta sau stâlpi de sprijin? Cum ne putem orienta într-o lume săracă în direcții? Cum mărturisesc și în Memoriile mele, toate experiențele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai ales prin modificările profunde ce urmau s-o însoțească: implementarea unor modele anarhice, total străine: "Ți-am povestit asemenea fapte, ca să știi și să ții minte, că va veni vremea și la noi să vezi și să auzi asemenea rătăciri. Ai noștri, cari sunt pe aici, se-ntorc în țară, aduc cu ei numai lucrurile cele rele, căci cele bune nu se lipesc de ei. O să auzi, poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și nu mai crede
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
constituie vocea adevărată a divinității, Șerboianu se lansa în acuze directe formulate împotriva Bisericii Ortodoxe, privind eroarea pe care aceasta o săvârșea în problematica arderii cadavrelor. El evidenția faptul că forurile ortodoxe nu utilizau aceeași unitate de măsură privind diverse rătăciri ale vremii față de spiritul creștin, pe unele dintre acestea chiar tolerându-le și încorporându-le în propriile obișnuințe. Erau astfel blamate tolerarea reclamelor pentru vrăjitori, fumatul sau alte obiceiuri cu adevărat păgâne: "înfigerea frigărilor arse în inima mortului, presupus strigoi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
materiale, iar pe de altă parte ignorarea crasă a Scripturilor 154. Cea de a unsprezecea parte a studiului dezvoltă tema focului după Sfintele Scripturi. Șerboianu arată limpede că înfățișarea cremațiunii drept o practică păgână nu își găsea susținerea în diversele rătăciri ale poporului evreu prezentate în Vechiul Testament: "Peste tot, deci, întâlnim focul nu ca pedeapsă, ci ca suprem omagiu de onoare și curățire, chiar atunci când popoarele-n rătăcirea lor adorau în locul lui Dumnezeu cel adevărat idolii, făuriți din piatră sau aramă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]