4,549 matches
-
-i așa? Doar nu puteai să-l lași cu o femeie pe care nu o mai iubește! Ai contribuit și tu cu ceva la despărțirea asta, râse cu subînțeles Emilia. Lui Carmen nu-i conveni, dar își aminti de o răutate ce o făcu. Aproape că râse amintindu-și. — Ha, ha! Da, mi-am amintit de un episod. Nu a fost ceva ce să provoace suferință fizică dar una psihică a provocat. — Mă faci curioasă, Carmen! Povestește-mi să râdem amândouă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383749_a_385078]
-
suflețelul. — Spune-mi și mie la ce te gândești? Au pus amândouă la cale să-i trimită Deliei acea coroană pentru morți.iar cuvintele acelea pline de ură le-a adăugat Emilia. Carmen nu a mai vrut să participe la răutățile Emiliei în continuare dar, acesteia din urmă, i-a a fost de ajuns să cunoască adresa. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383749_a_385078]
-
trăsăturile cele mai caracteristice ale spiritului românesc. Dacă nu cumva cea mai caracteristică și mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat în calea tuturor răutăților”, din ea s-a plămădit în zicale molcoma filosofie româneasca a fatalității și resemnării („Ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, „Capul plecat nu-l taie sabia” etc.), cu ajutorul ei, în perioada medievală, creștinismul de pe aceste meleaguri a
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
lor cel rău, vor părăsi păcatul lor, iar pe viitor vor grâi bine despre aproapele; iară despre noi vor spune cu laudă că suntem mântuitorii și binefăcătorii lor. Patimă defăimării este o cursă a Satanei și o groapă plină de răutate și de pândituri. Căci diavolul pentru aceea ne-a împins la acest obicei rău, pentru că noi să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru, iar ca răspunderea noastră să o facă mai mare. Și defăimarea nu numai pentru aceea este
Duminică, Sfântul Ioan Scărarul. Ce NU ai voie să faci și ce înseamnă scara raiului [Corola-blog/BlogPost/94206_a_95498]
-
mâni, când în cultura românească sunt tot mai mulți intruși din 1990 încoace?! Ion Șugariu - un destin, un poet și un erou, de care niște nimenea-n drum azi își permit să își bată joc! Furtunile pot să distrugă monumente. Răutatea oamenilor, la fel, poate dinamita statui, busturi, opere comemorative. Dar nu și memoria veșnică! El, poetul-erou Ion Șugariu, a fost un viteaz cu dragoste de țară, neam și oameni! Iar tocmai lui, locotenentului Oștirii Române, poetul-erou, așa considerat de slovacii
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
și ce caut aici. Când ajung în fața blocului unde am crescut, îmi trece tot entuziasmul. Primul care mă salută îmi spune - ce faci bodyguardule, te-ai întors pe la noi, ăștia mai fraieri? „Te judecă tot felul de cunoștințe” Nu înțeleg răutatea asta din partea unor oameni lângă care am copilărit. Meseria mea nu e cea mai frumoasă și nu corespunde cu calificările mele. Dar nu cred că e numai vina mea că nu am găsit în România un loc de muncă din
Străini în Anglia, străini în România [Corola-blog/BlogPost/94244_a_95536]
-
judecat, privit că un trădător de țară. De ce? - pentru că mi-am dorit să traiesc decent dintr-o meserie oarecare într-o țară în care munca este plătită? Nu am pretenții să fiu respectat pentru că exist, dar mi se pare ciudată răutatea și încrâncenarea care există în România față de emigranți, n-o înțeleg.» Ioana V., Londra: «Emigranții care se întorc în România, în vizită sau de tot, sunt priviți de sus inițial. Oamenii sunt orgolioși, e ca și cum ei sunt nevestele și tu
Străini în Anglia, străini în România [Corola-blog/BlogPost/94244_a_95536]
-
Tău de domnie Dumnezeule e mai presus Decât omul astăzi știe Domnul meu din veci— Isus Toiagul Tău de cârmuire I-un toiag doar de dreptate Căci așezi în noi iubire Ca de ea— să avem parte Tu iubești neprihănirea Răutatea o urăști Și dărui mântuirea Multor ființe omenești Dumnezeule de aceea Dumnezeul Tău te-a uns Să fii Însuți orhideea Decât toate— mai presus Universul la picioare Iată Ție ți-a fost pus Oricine din lumea mare Să-ți dea
SCAUNUL TĂU DE DOMNIE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378152_a_379481]
-
liber că politica a pătruns până în vârful peniței și face ravagii printre cuvinte, partituri, monumente, picturi, sculpturi, scene, pelicule? Ce ai putea să speri când observi că arta s-a îmbâcsit de frivolitate, concupiscență, diletantism, prost-gust, când constați că egocentrismul, răutatea și invidia degradează și dezbină artiști și asociații culturale? Cu toate acestea, în cursul verii care tocmai ne-a părăsit, cu ocazia participării la trei evenimente culturale desfășurate în orașe mai mici din țară, am descoperit și câteva motive de
FRUMOŞII NEBUNI AI MICILOR ORAŞE ( ION BUDAI DELEANU GEOAGIU-BĂI, DOR DE DOR LEHLIU-GARĂ, ZIUA LIMBII ROMÂNE RÂMNICU-VÂLCEA) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378233_a_379562]
-
om bun tu cauți, trebuie să umbli ca Diogene-n plină zi, Cu lumânarea aprinsă ca văpaie Și doar atunci îl poți găsi. Dorit-ai când creat-ai omul, Ca după chipu-ți să-l aseameni, Acum în lume-i multă răutate și prostie, Vino, să vezi ce-a mai rămas din oameni! Nevastă frumoasă și bogată Visai așa demult, odată Dar ai luat exact pe dos, Babă urâtă, făr’-un os de ros. De intri-n gura unor bârfitoare Nu te
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
lor să fie. Omului invidios Invidia e boală grea. De te pătrunde prea adânc, Nu vei scăpa în veci de ea, Nici când ajunge-vei-n pământ. Omului rău Ce țel avut-ai tu în viață, De ai făcut doar răutăți? Viața-i delicată ca o ață, Cum ai ajuns să ți-o trăiești! Dac-ai avut iubiți cu carul, Tu ai crezut, în sat, că ești vedetă, Acum ai terminat și capitala, tot localul Precis vei deveni atletă. Din epoci
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
nici primul om din stat. Te calcă în picioare omul de nivelul cel mai jos Care acum se crede, că-i cel mai mare “boss”. Omului prefăcut și rău Ești om rău, dar totdeauna te prefaci că tu ești bun, Răutăți de faci întruna, Pe cine înșeli acum? Omul cinstit și bun este considerat astăzi, că este mare prost. Cel ticălos e-apreciat și promovat. Munca și inteligența ajuns-a fără rost! Ca să aibă înscriși la facultate Pe locurile de la stat
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
la viață. Îmi aduc aminte discuția avută cu Tine, Știu că dacă nu întorceam capul, nu aveam să Te cunosc acum. Am înțeles atunci, drumul pașilor neopriți și viața dincolo de moarte. Nu am lăsat ura să-mi stăpânească sufletul și răutatea să descătușeze suferința sorții prin care am trecut. Viața e un munte pe care urcăm, pe drumul Tău sau pe cărările neștiute, printre oameni aparent buni, ascunși în spatele măștilor care ascund sărutul păcatului. Sunt conștient că port pe umeri spre
SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378280_a_379609]
-
la viață. Îmi aduc aminte discuția avută cu Tine, Știu că dacă nu întorceam capul, nu aveam să Te cunosc acum. Am înțeles atunci, drumul pașilor neopriți și viața dincolo de moarte. Nu am lăsat ura să-mi stăpânească sufletul și răutatea să descătușeze suferința sorții prin care am trecut. Viața e un munte pe care urcăm, pe drumul Tău sau pe cărările neștiute, printre oameni aparent buni, ascunși în spatele măștilor care ascund sărutul păcatului. Sunt conștient că port pe umeri spre
SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378287_a_379616]
-
M-am rătăcit, Agnetă, și de viață și de tine, am spart mânăstirea să fur bani, să fim împreună și iată că nu suntem...Am rătăcit în căutarea unui culcuș mai cald să ne statornicim viața și-am dat de răutatea și de zgârcenia oamenilor; să știi, dragă, că nu te-am uitat, numai că timpul a trecut așa de repede și de-abia acum îți pot da vești mai îmbucurătoare despre mine. Mi-e dor de ochii tăi ăia marii
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
te lupți ca să cedeze ?! Căci amândouă sunt de trebuință. Una din ele dorul mi-l reglează Iar cealălaltă gânduri, năzuință. Nu poți să-mpaci pe una fără alta Dreptățile se colecteză-n suflet. Și uite-așa curând tu vei afla De răutăți ce-acuma sun-a muget. Când una se încumetă să rabde Iubirile acuma de prisos. Cealaltă disperată se va arde Cu sentimentul ăsta tare păcătos. E-atât de greu și dureros să stai Între o minte și o inimă luptând
ÎNTRE MINTE ȘI INIMĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378321_a_379650]
-
te lupți ca să cedeze ?! Căci amândouă sunt de trebuință. Una din ele dorul mi-l reglează Iar cealălaltă gânduri, năzuință. Nu poți să-mpaci pe una fără alta Dreptățile se colecteză-n suflet. Și uite-așa curând tu vei afla De răutăți ce-acuma sun-a muget. Când una se încumetă să rabde Iubirile acuma de prisos. Cealaltă disperată se va arde Cu sentimentul ăsta tare păcătos. E-atât de greu și dureros să stai Între o minte și o inimă luptând
DRUM ÎNTRE MINTE ŞI INIMĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378314_a_379643]
-
odată cu calul, semn că avea să urmeze ceva și mai tragic! Și lovea!... Și eu, neputincios, aveam soarta dobitocului, neputând opri suferința! Într-un târziu, disperat de soarta mea, l-am apucat de mână și i-am zis cu toată răutatea și puterea vocii: „Dă, mă, numai în mine și lasă animalul!” Omul s-a oprit, s-a dat mai în spate, speriat și el de ce va urma. - Dă-te la o parte, că-i catârul meu. Și-l omor dacă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
nască în aceeași zi odoare domnești. Doamnele ținuturilor Roșu și Galben, născură câte un fecior, în timp ce împărăteasa ținutului Albastru născu două fetițe. Mândrii nevoie mare, tații de feciori, prinseră a-l lua peste picior pe tatăl fetelor. Și azi o răutate, mâine alta, până ce prinseră a se război de-a binelea. Împăratul Albastru, supărat, își închise împărăția pentru vecinii săi, ridicând pe ambele părți, păduri înalte și dese, de netrecut. Astfel, se izolă de cei doi împărați, dar le tăie și
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
avuseseră parte de vizita celor doi misionari, Lucas și Nicolas, reveniți în localitate după o îndelungă misiune în alte sate. Dar cel rău, parcă pentru a nesocoti această zi minunată de Sabat, își năpusti toate forțele sale furibunde, spumegând de răutate, să prindă pe toți credincioșii adunați la templu, în frunte cu conducătorii lor, adică Lucas și Nicolas. Unii dintre credincioși aflați în templu, mai iuți de picior, reușiră să fugă, să se facă nevăzuți în desișul de lângă tufișurile care înconjurau
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
niște așa zise temple, un fel de case de rătăcire ale oamenilor. Acum, noi cei din senatul orașului Genova, îndrumați de cinstiții clerici ai episcopiei și de prea plini de încredere judecători, am hotărât ca acest om, valdenzul Lucas, capul răutăților eretice din ținut, să fie condamnat la moarte și spre rușine veșnică, pentru trădarea adevărurilor bisericii, pentru răspândirea ereziei! Să fie, deci, condamnat la moarte prin ardere pe rug! Audiența venită să vadă martirajul se porni pe aclamații îndelungi, înălțând
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
-și lungește franjurile dezordonate, pentru a acapara tot ce-ntâlnește în preajma ei, inclusiv, oamenii. Veselia și bunătatea sunt povești nemuritoare, umorul e-o peliculă SF cu marțieni, dar sunt normale atrocitățile oamenilor care se plimbă prin labirintul vieții, conduși de răutate și invidie, schimbând drumul drept și luminos al Domnului cu mersul pe poteci îndoielnice. O normalitate rătăcită în neant, se dispensează după niște zaruri aruncate de soartă, de noi, de cine mai știe, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CÂT EFORT - ÎN MOARTE - DE A FI FRUMOASĂ cât efort - în moarte - de a fi frumoasă când pădurea-și schimbă chinul în splendoare îți dă mărturie poiana stufoasă: n-a fost răutate - este - deci - Culoare! Crist duios s-apleacă - tot mai des șoptește: „frumos voi trăirăți - frumoși fiți în moarte meritați amurgul - sfântă sărbătoare - ...de cădeți în stele - nimeni nu mai moare...!” în genunchi copacii primesc de la ceruri binecuvântare cu aghesmi de
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
deodată toate deșertăciunile pier. Mă las cufundat în speranțe de vis Ca un vultur spre bolta albastră, Cu Tine de mână-s ca în paradis, Și sunt fericit că sosit-am acasă. În brațele Tale mă simt ocrotit De-atâtea răutăți, judecăți și orgolii Cu Tine de mână-s un om împlinit În urmă rămân ale lumii strădanii. Cu Tine de mână Isuse, Preabun, Sunt puternic în dragostea sfântă, Oamenii toți îmi vine să-i strâng, La pieptul Tău e mereu
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
afectivă, de confort spiritual, care s-a creat în sală: doamna Cristescu, prea îi iubiți pe toți cei prezenți, prea se iubesc unii pe alții pe-aici! Apoi, a punctat trist: e prea multă încrâncenare în țară, prea multă dușmănie, răutate, ură, între români, se împroașcă prea mult cu noroi în valori. A exemplificat cu atitudinea unor pigmei care au crezut că se vor înălța calomniind, împroșcând cu noroi faptele, viața pământeană a lui AP, chiar în acel noiembrie, când viața
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]