1,269 matches
-
ordonat, întrucât era vorba despre un ritual. Numără astfel cu voce tare până la 62, după care își ridică piciorul, punându-l după ceafă. Bobby Teleferic răcni, îngrijorat. Astfel contorsionat, lui Michael îi scăpă privirea pe una dintre numeroasele reviste porno răvășite pe podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
său, făcându-l să amețească, cu tâmplele pulsându-i nebunește de teamă. Îngrijorat cum nu mai fusese de multă vreme, înaintă spre biroul soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și mai mult. Lucrurile de pe masă erau răvășite ca și cum cineva le răscolise cu furie, numai că acesta nu era încă cel mai rău lucru care îl aștepta. Bărbatul văzu, spre groaza lui, și obiectul de care se temea cel mai mult: biletul. În clipe durând secole îl ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de sărutul muzicii. Părea că întreaga Lume de Deasupra va parcurge universul cu o viteză necunoscută. Deodată, dinspre scenă izbucni un suflu de energie atât de puternic, încât toți cei ce stăteau în picioare se prăbușiră cu lacrimi în ochi, răvășind și în același timp decompunând geometria Arenei Norilor. Cerul se vărsă asemenea unei lacrimi titanice și explodă, iar uriașele valuri clătinară scena pe care Ioneștii tocmai își regăseau liniștea și atingeau mărirea finală. Triluri de păsări. Pereți prăbușinzi de cascade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oricum ascunsă în chiar dosul nimbului diamantului uluitor pe care îl ține în mâini. Nimic, nimic mai inuman decât acest tablou a ceva ce nici nu știu cum să denumesc... Mirosurile altor lumi, necunoscute oamenilor, continuă să facă ravagii în simțurile mele, răvășindu-mi spiritul. O navă spațială, așadar, nu pot greși. Cum de mi-a fost dat tocmai mie să trăiesc asemenea clipe, nicicum nu reușesc să înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea pentru a o putea face să cuprindă implicațiile acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-și scoată un pașaport. S-a Întors furios și prost dispus, plouat, certîndu-se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și-l mai și juliseră, iar miliția, cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
XVIII-lea, lâna englezească este vopsită mai ales în Flandra și în Provinciile Unite, iar comerțul cu produse britanice este în bună parte controlat de olandezi. Și totuși, în numai douăzeci de ani, între 1790 și 1810, în vreme ce continentul este răvășit de războaie, Londra preia puterea asupra lumii. încă o dată, în momentul în care o țară încearcă să se impună în fața alteia, piața va da câștig de cauză unui al treilea competitor. încă o dată, un conflict reglementează în forță o succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un minut. Dar nu găsi nimic care să-i slujească scopului. Începu să-și răvășească uneltele de pictură. Nu pricepea cum, dar nu găsea ce-i trebuia. Era înnebunit. În cele din urmă găsi ceea ce căuta, un cuțit mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt de triumf. Îl luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se prăbușească, iar planul părinților Întemeietori ai cetății se destramă În lupte interne. - Planul acela, dacă a existat vreodată așa ceva, s-a scris, precum răspunsurile Sibilei, pe frunze, pe care chiar și o adiere ușoară de vânt izbutea să le răvășească, replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că a fost ucis, n-am rezistat ispitei... Avea niște instrumente minunate, un compas și un fir cu plumb din aur masiv... străvechi... - Dar hârtiile lui, planurile construcției, unde sunt? - Nu știu... Când am intrat În odaia lui, totul era răvășit... și apoi priveliștea aceea cumplită... Dar nu era nimic, În afară de instrumente, Îți jur! Dante se simțea Înclinat să-l creadă. Asasinul neglijase obiectele de valoare, ca să ia o hârtie. Dar poate că hârtia aceea valora și mai mult. O comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la comandă, ridică și coboară scaune, le adună laolaltă, răstoarnă apoi tot ce a clădit până atunci cu atâta grijă numai fiindcă‑l înjură unul că ar fi făcut ceva anapoda, întreabă cât durează până înveți să cânți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Orizont > Selectii > LACRIMA TOAMNEI Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lacrima toamnei Te caut, toamnă! Unde te-ai ascuns? Prin ce colț de suflet rătăcești? Ai lăcrimat ușor, mi-ai răvășit gândurile și nu mai știu dacă acest timp de dragoste plânge pentru noi doi ... Vântul ți-a șters lacrima, în care ai cules cer și pământ, duci departe visul meu, dincolo de copaci, undeva, unde liniștea ta îmi vorbește numai mie
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc, ce nesimțire, Și-n pădurile de brazi. Plai oltean din vremi trecute Cu recolte și păduri Ai ajuns pe neștiute Să fi i răvășit de furi. DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
pădure toamnă-mpreun-am fost mai știi când veverițe-și căutau adăpost? Ai pătruns încet la mine-n suflet vrăjind cuvânt, gânduri și umblet, speranțe mi-ai dat și într-o seară ai plecat cu toate... pentru-a câta oară? Mi-ai răvășit gânduri și vise și le-ai amestecat cu frunzele ucise de sărutul brumei înșelător, uitând că sunt un simplu muritor... Ai zburat toamnă printre ulmi cu alai de frunze și ceată pe culmi, mi-ai lăsat sufletul în ruginiu îmbrăcat
CU TINE TOAMNĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364579_a_365908]
-
stradă de câtva timp. I se părea că e mai frumoasă decât o știa și era elegant îmbrăcată. Privirea i s-a îngustat sub sprâncenele încruntate și amintirile i s-au derulat cu repeziciune pe fondul zbuciumului sufletesc ce-l răvășea. „Te-ai înțolit, f...i morții mă-tii! Pentru cine te-mbraci mișto? Ai tu pe cineva. L-oi fi avut de când erai cu mine... Ah, f...i gâtu’ mă-tii, ți-l tăiam în drum dacă te prindeam! Te-
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
de zbor în rotire și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului mișcându-le prelung... Un țipăt de sfârșit cât un sunet curat și armonios, înțeles ca un apel la trezire și iluminare duioasă și profundă a unui suflet răvășit de necunoscut și nelămurit la aproape tot ce se petrecea lângă el... Lucrurile mici și uitate de lângă noi în copilărie, în școală sau aiurea cărora nu le dăm importanța cuvenită la timpul și locul lor capătă, odată cu trecerea anilor, valoare
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
În cinci minute mă aflam într-o cameră a gării din Episcopia Bihor. Cu bagaje cu tot. Apoi au venit vameșii! „Ia să vedem nepoate, ce ai matale prin valize?”. Am deschis și i-am lăsat să se uite. Au răvășit totul! Au căutat peste tot, inclusiv prin pachetul de țigări. Portmoneu, bani, hârtii, adrese (pe care și le-au notat!). Unul dintre ei mi se părea că face pe șefu'. Probabil că era de la „secret service”. După vreo două ore
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
unghiurile, cu condescendență, indiferență sau dezaprobare. Îți trebuie curaj și îndrăzneală de a risca, pentru că...nu poți prevedea cum vor primi cititorii truda muncii tale. Asemenea arheologilor pătimași și îndrăgostiți de meseria lor, Floarea Cărbune a adunat cu migală cioburi răvășite prin colțuri de memorie, răscolind și alungând colbul de pe filele amintirilor mai mult sau mai puțin îndepărtate. A căutat și a lustruit, cu migala bijutierului, palide gânduri cât și emoții sufletești acoperite de zgura timpului sau refulate în subconștient, pe
LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363896_a_365225]
-
Preotul își ridică privirile pentru câteva clipe. În hainele noastre vărgate, arătam ca niște ciudați. Vrând, nevrând mi-am plecat privirile. Capul îmi atârna gol, fără conținut, gata să se rostogolească pe lespedea bisericii. Treptat gândurile se aruncară asupra mea răvășindu-mă. Glasurile slujbașilor bisericii dispăreau pe măsură ce gândurile mă cotropeau.Îmi aminteam aproape de fiecare dată cum ajunsesem să fiu judecat pentru ceva ce numai eu știam cum se întâmplase. Dar nu m-a crezut nimeni. M-am revăzut în barul întunecat
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
aramă. Se opri în dreptul unui teanc de cărți și identifică, pe lângă zeci de manuale școlare vechi dinainte de ‘90, și cărți ale unor scriitori canonici cu ar fi: Mihail Sadoveau, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Marin Preda, Camil Petrescu, Goethe, Schiller, etc. Răvăși al doilea teanc cu cărți și, cu stupoare, zări și câteva exemplare din romanul său. Murmură pentru sine purtându-și privirea de-a lungul caracterelor celor mai cunoscute litere Solomon Sfetnic - Goana după aer, pe reconfortantul fundal bleu-ciel. - Cât cereți
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
pradă i-ar fi oferit un front pe care să lupte pentru regăsire. Străbătu un hol lung, cu vreo zece încăperi. Penultima, pe dreapta, se afla camera cu numărul șapte. Deschise ușa. Înăuntru nu era nimeni. Unul dintre paturi era răvășit, semn că cineva ar putea fi prin preajmă. Pe noptieră, o vază cu flori proaspete, de pădure, și o carte deschisă, lăsată cu fața în jos. Alături, un ceas de damă și o cană de cafea cu urme de ruj
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
e un balsam de cuvinte bun de tămăduit răni vechi și noi, de trezit la viață și la creație de orice fel. Însă nu o dată, natura, în corespondență intimă cu sentimentele umane, se înăsprește, ploaia amenință, furtuna domină. Sufletul e răvășit. Dar pentru că structura intimă este pozitivă, poeta așteaptă cu încredere raza de soare să încălzească din nou și cerul să se însenineze: „Plouă și cerul se scurge spre noi/ Mă biciue aprig rafale de vânt/ Alunec pe iarbă-n sărut
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
destin . Ziua își apunea genele în gânduri străine, Când în unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în același pătrat ... Fără să ne clătinam frunțile răvășite În privirile albe, cu genele uzate de lacrimi . A încremenit între noi germinația pietrelor Când am împrăștiat amintirea rămasă ... La orizontul dintre bine și rău ,ascunsă În locul unde-am încrestat trecutul cu uitări. Sting văpaia ce-ngana oda iubirii Să
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
peste oasele vechilor locuitori ai Egiptului, la picioarele templelor dedicate lui Horus sau lui Ka, în Kom Ombo sau în Philae, o infinitate de rămășițe de ustensile: / fragmente de marmite, oale, / vase, toarte, capace sau căușe de străchini se întâlnesc răvășind nisipul. Sunt / reziduurile vechilor / așezări de familii cu corturi, abandonate la mijlocul secolului / nouăsprezece, familii care, gătind și dormind sub umbrare legate de coloane, erau / vegheate / de zei”. Cu o astfel de istorie în spate, nu e de mirare că-n
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
în planul sensibilităților estetice, poezia produce efecte profunde la nivelul trăirilor. Poetul privește neputincios, angoasat la secunda ce se vrea oprită din cădere. hai să murim în doi / eu pe o moarte /tu pe o moarte / călărind fiecare calul negru / răvășit de ploi / când nu se vor mai vedea copitele / am să întru în tine / tu ai să intri în mine / răsucind cutițele / în icoane pe care le-am sfințit de goi / unii vor râde /vor plânge alții / fără să știe
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
sugestia călinesciană a dimensiunii poematice a oricărui basm, cu atât mai mult a unuia încărcat de permanentă și stringentă filozofie folclorică. Departe de patrie, poetul se identifică în mare măsură cu protagonistul pe care, odată cu înaintarea în vârstă, dorul îl răvășește până la strigăt. Celebrul și, totodată, tulburătorul basm citit în urmă cu doisprezece lustri l-a urmărit pe rescriptor toată viața, după cum o afirmă într-o confesiune recentă plină de duioșie. Basmul ispirescian, singurul fără happy end din câte se știu
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]