2,788 matches
-
desfășoară, în afară de partiturile „canonice” ale sincopatei navete trezie-somnie, și un carusel populat de figuri redevabile horror-ului. Nu este vorba, desigur, de efecte hollywodiene inspirate de un Stephen King, să zicem, uneori cu fantome parodiabile, ci de zvonurile neliniștitoare care răzbat din adâncurile ființei umane, atrasă fascinatoriu și speriată, simultan, de aplecarea peste ghizdurile sinelui. Luiza Textoris este o prizonieră a intermundiilor, dorind să își ia sub control partea necunoscută (dar și să afle de ce mama sa nu a dorit-o
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
și al vinovăției, destinul comun sfârșește în aceleași acorduri. Numai că, în final, exersate prin lungi căderi în interiorități. Proba este diferită pentru cei cărora le reușesc defulările (familia) și pentru cei stigmatizați - mezinul scriitor și iubita, prea visători să răzbată în lumea reală, prea realiști să trăiască total în imaginar. Captivi într-o iubire la care niciunul nu poate să renunțe, preferând să împartă, indeciși, ostracizările. Romanul se încheie printr-un joc metatextual, în care recunoaștem celebra expresie mallarmeană ce
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
odată, paradoxal, compensator, spre antipodul său, cînd își hotărăște o ședere în cuprinsurile Hyperboreene. Atare săgetări către o fatidică alteritate îi reținuseraă atenția unui spirit curios de esoterice inițieri, ca moldoveanul Vasile Lovinescu, el simțea fondul nostru mitologic ispitit să răzbată dincolo de o matcă limitativ, ingrat raționalistă, opusă pendulărilor ce ne racordează astral universului. Mi-a plăcut să recunosc astfel de intuiții și în demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
să pricepi! Și-a ridicat deodată pușcociul, a cărui țeavă se afla la doar o palmă de fruntea mea, iar după aceea am simțit cum îmi zboară capul, apoi am văzut o flacără, am auzit o explozie care părea că răzbate de foarte departe și-am adulmecat mireasmă de praf de pușcă plutind prin aer... Poarta noastră era descuiată, iar printre crăpăturile ei se vedeau oameni câtă frunză și iarbă - să fi știut oare că urmează să mă întorc? M-am
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
unde numărul minților care gîndesc echt deutsch („autentic german”), grație unui timbru de profunzime metafizică, începe să crească. Din categoria recalcitranților metafizici cărora le repugnă apucăturile unei gîndiri docile se numără și Sloterdijk. Deși stofa filosofului din Karlsruhe nu-i răzbate în înfățișare - după chip ești înclinat a-l lua drept un băcan lățos, prăbușit în comodități de pritaneu modern, care cu greu se smulge duminica spre a juca o partidă de petancă cu alsacienii de peste Rin, și asta numai dacă
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
în vârstă astăzi de 58 de ani, care trăiește pe muntele Lozère din masivul Cévennes. Cartea e închinată calului sau, mai bine spus, culturii hipice. Întreg atașamentul omului față de ființa fidelă și blândă, deși nu foarte inteligentă, care este calul răzbate din paginile dicționarului, dincolo de miile de informații referitoare la un animal cu multiple roluri în viața omului, încă din cele mai vechi timpuri. Bergson, redivivus Cine s-ar fi așteptat ca, după trei sferturi de secol de uitare aproape completă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
de perete. Pornesc înspre fundul curții spitalului pe o alee șerpuind pe lângă urgențe, cămine, iar mai apoi un lanț de clădiri la capătul căruia se află maternitatea: locul unde se naște viața. La doar câțiva pași mai încolo, dinăuntrul morgii răzbat luminițe pâlpâind sporadic prin ninsoare, într-un dans fascinant. În încăperea în care intru se află un pat de fier, iar pe pat e un trup acoperit cu un cearșaf alb, pătat de sânge, la căpătâiul căruia ard câteva lumânări
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la un mo ment dat în câmp și, cum ter minasem euge niile, ne-am aprins câte o țigară, uitându-ne tăcuți în întuneric, prea obosiți să vorbim. În de părtare, o lu mină stin ghe ră se căznea să răzbată prin noapte. Când am sosit în București, după zece jumate, nu mai aveam cum să prindem nici o mașină și a trebuit să pornim spre acasă pe jos. În oraș se desfășura un exercițiu de camuflaj. Am cotit spre Buzești. Simțind
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
începând cu data de 1 aprilie 1908, s-a introdus în județul Suceava, sistemul de distribuire a produselor Regiei Monopolurilor Statului(RMS) prin factori rurali. Înainte de anul 1907, distribuirea acestor produse se făcea prin antreprenori, care nu aveau posibilitate să răzbată în toate localitățile rurale îndepărtate și izolate. Așa s-a ajuns la distribuirea prin factori poștali rurali. În anul 1898, s-a încheiat o primă convenție cu RMS. După experimentare în mai multe județe, a fost denunțată la 1 aprilie
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
au pierit complet amintirile acelor ani. Dacă însă nu este așa, vom găsi o soluție. Împreună. Gândul că, în sfârșit, am putea să fim aproape, mereu unul lângă celălalt, îmi dă speranțe. Oricât de încurcate par căile, vom reuși să răzbatem prin tot ceea ce acum ni se pare de nestrăbătut. Eu și tu. Noi doi. Maria XXIII. 20 ianuarie Ai simțit vreodată că ai vrea să lași totul și să te pierzi în lume? Necunoscut și neștiut de nimeni, doar tu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mușcă parcă drept din inimă. Cete de colindători își croiesc, timid, pârtii pe ulițele satului. Din fereastra aproape înghețată a casei pierdute printre copaci, Mia privește afară. Și-a lipit nasul pistruiat de geam și ascultă cu atenție ecourile ce răzbat de dincolo de pereți. Mama n-a lăsat-o anul ăsta să meargă și ea cu colinda, căci e zăpadă mare și ger, iar Lucia, surioara ei, e prea mică să țină pasul. Mai întâi s-a bosumflat: a crescut, este
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să fie ceasul? Nu știe, n-a văzut niciunul până acum, dar parcă au trecut ani de când zace pe iarba udă, acolo unde îl aruncase, peste noapte, o pală de vânt. Întunericul nu s-a risipit de tot, razele soarelui răzbătând cu sfială până la pământ. Își aruncă privirea de jur împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu care să schimbe o vorbă. I se urâse peste noapte, singur, numai câțiva greieri zăpăciți îi ținuseră companie. Nu că nu i-ar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sau al vreunei străzi dintr-un oraș necunoscut. La fel, iubirea pentru Teodora l-a ridicat la înălțimi nebănuite vreodată, conducându-l, pînă la urmă, pe calea previzibilă la capătul căreia a găsit o casă reală, prin ale cărei ferestre răzbate hohotul de râs al unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de izvor/ Și-atât senin de stele/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.../ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine..."; iar mai apoi, depărtarea spațială și temporală dă stării de suflet adâncime, o adâncime care răzbate de dincolo de moarte: Că nu mai poți să te arați/ Lumină din departe/ Cu ochii tăi întunecați / Renăscători din moarte". Definirea stărilor poetice prin spațialitatea dinamică în desfășurare indefinită are loc de asemenea în Și dacă..., Sara pe deal, Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră armonia sferelor prin proporțiile divine, dacă în sculptura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
normă morală supremă, presupune o viață superioară reprezentând un comandament al propriei noastre conștiințe, și nu sub porunca și amenințarea unei divinități care judecă și pedepsește (deus irae). Dar, dacă stilul din Critica rațiunii pure este pur asertoric, vibrația lirică răzbate în finalul Criticii rațiunii practice (unde evocă entuziast sublimitatea cerului înstelat alături de cea a legii morale din sufletul său), pentru ca prestigiul unic al poeticului să fie larg prezent, sub o formă decantată, în Critica puterii de judecare. Viață filozofică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rănile în vânt. "nici o minune nu se împlinește". Și totuși, "cu cuvinte simple ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, apa și focul". Atunci de ce rugile noastre, cuvintele poetului nu izbutesc să împlinească nici un miracol ? În poezia Din adânc, răzbate strigătul spaimei de moarte: poetul își întreabă mama, cea care a fost la început mormântul său, de ce acum îi este atât de frică să treacă din lumină în alt mormânt ? Dar, începând cu volumul La cumpăna apelor, va urma îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei dintre lumină și întuneric a preocupat pictorii din totdeauna. Ea a fost rezolvată de Vermeer în favoarea luminii, concentrată ontologic și axiologic în perlă, iar umbrele puține care mai răzbat sunt alungate total de un alt olandez, Vincent van Gogh. Dar lupta cea mai acerbă, de semnificație etică are loc în tablourile mai marelui olandez, Rembrandt, al cărui clar obscur scoate în lumină numai personajele pozitive moral, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în sensul că sunt unicele purtătoare ale luminii, iar pe cele negative le alungă în întuneric. Iar Leonardo da Vinci simbolizează în clarobscurul său conflictul dintre puțina lumină a cunoașterii și conștiința infinitei bezne a tainei. Dar neliniștea lui Leonardo răzbate în accente tragice în uimitoarele sale profeții, dintre care redăm câteva. Un nou Babel este prevestit pe toate planurile, precum ignorarea valorilor până la distrugerea lor: "Cel care va fi cel mai necesar, va rămâne necunoscut, iar dacă este cunoscut va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
departe. Și intri pe net. Navighez. Navighez ca Ulise. Ulise și blogosfera. O mare invadată de literatură enormă, revărsată, cu episoade banale, sau letargice, sau intense, sau geniale, sau, pur și simplu, răsuflate de vieți interioare prin care de-abia răzbat... Navighez un pic invidios. Din ce în ce mai mult, am convingerea că Ulise nu se rătăcise deloc, ci fugea mâncând pământul de Pene lopa lui casnică, spre o Circe mult mai exotică și mai sumar îmbrăcată. De altfel, el nu s-a întors
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului de a fi lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să se bizuie, așadar, doar pe agilitatea lui și pe noroc? Clipa de ezitare se dovedi salutară. În ciuda zgomotului infernal, răzbătu pînă la urechile lui un strigăt stins, nedefinit. Se încordă tot, chinuindu-se să deslușească natura sunetului și direcția din care provenea. Nu dură mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era un animal care se bizuia, ca și ei, pe miros, atunci, cel puțin pentru un timp, erau protejați. Studiară cu atenție izurile străine. Miros de lup!, descifrară entuziaști, în același timp. Într-adevăr, amestecat cu sumedenie de alte arome, răzbătea un abia sesizabil miros familiar. Asta le dădu curaj să se apropie mai mult. Da! Își vor găsi complici în preajma Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor fi fericiți să-i vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
obicei observat la altcineva și pe care el nu-l are i se pare „manie”. Dacă aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai creadă acum în adevărul acestor cuvinte? Și totuși se întorsese, printr-o scrisoare. Îndepărtă eșarfa de față și o privi îndelung. „- Cine ești tu, străine?” Vocea îi era necunoscută, venită din adâncuri, dintr-o negură în care nu putea răzbate, de undeva de foarte departe. Cât de mult reușea să o schimbe suferința, într-atât încât să nu se mai recunoască. Aruncă eșarfa într-un sertar și-l închise cu violență. Se schimbă în grabă și coborî scările. Din obișnuință
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]