1,744 matches
-
sălbatic cu“sabia psihotronică” sub comanda Titanomahiei sioniste. Acum, după ce am devenit un fan al editorialelor ei și am aflat că are de gând să facă praf și România și Europa de Est, nu știu ce să mai cred despre acestă titanidă și amazoană războinică de la gurile Dunării. IOCARI SERIO Sunt total oripilat de“puterea soft” al“masculilor alfa” și pus pe jar de“fenomenul hard” al“femelelor alfa și teta”. Și nu mai știu nici eu cu ce dublul fenomen “soft and hard” al
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
de primul regat-sacru al Atlanților din Carpați. Interesant este faptul consemnat și în Dacia preistorică de Nicolae Densusianu, ca triburile de la vest de Carpați până la izvoarele Dunării (Pădurea Neagră) au fost ridicate de prima regină, Leukippe, atestată de cel mai războinic neam de pe pământ, un neam de pelasgi a cărui rege era Pelasgos. Acesta era un neam de uriași care trăiau în comuniune cu toate rasele pământului din vremea aceea. Unul dintre acești uriași atlanți, de 12 metri, a fost găsit
FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X. SCRISOAREA NR.66. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360441_a_361770]
-
datorită răspândirii straiului lor ciudat printre membrii Ku-Klux-Klanului nord-american, uniformele catolice sunt o apariție mult mai veche în istorie. “Modelul” croielli lor a rămas practic neschimbat de mai bine de cinci sute de ani, fiind lipsite total de orice conotații războinice militante. În urma tronului merg spășiți penitenții, și ei mascați cu glugi trase peste cap, dar fără coifuri ascuțite. Mulți dintre ei poartă câte o lumânare mare cât un stat de om, păzindu-i flacăra ca pe ochii din cap. Așa
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
lungul istoriei sale, întotdeauna deschideri către forme de socialism „cu față umană” (precum Primăvara pragheză a lui Dubcek, România fiind singura țară din Tratatul de la Varșovia care a refuzat să invadeze Cehoslovacia în august 1968). Românii nu sunt un popor războinic, au vrut să fie lăsați să trăiască în pace și bunăconviețuire cu vecinii. Aceste principii le-a apărat pe parcursul a o jumătate de secol omul de cultură și spirit civic Adrian Păunescu. Concluziile sunt triste: scârbit și dezamăgit de reacția
ADRIAN PĂUNESCU, REGEASCA DRAMĂ ÎN FAŢA NOULUI CONFLICT MONDIAL de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340371_a_341700]
-
internaționale, într-o perioadă rezonabilă de timp. La fel cum au făcut și continuă să facă și țările mari din UE sau din afara UE (Germania, SUA etc.). Firește, există și țări (din UE sau din afara Uniunii) care au declarații mai războinice, dar sunt și altele care își apără companiile înregistrate în țările lor de acuzațiile recente de ajutor de stat din partea UE în privința fiscalității (de ex. Irlanda, Luxembourg). Dar cum e cu legea românească? Ne trebuie legi noi sau avem deja
Despre multinaționale, dincolo de propagandă: cum le facem să-și dorească să lase mai mulți bani în România () [Corola-blog/BlogPost/338835_a_340164]
-
Două lucruri m-au enervat cumplit în timpul acestei campanii electorale: obsesia războinică a unora împotriva celorlalți și portretizarea candidaților drept lideri omnipotenți. Am citit cât am putut eu de multe programe electorale, am privit cât am putut eu de multe emisiuni electorale, am chibzuit asupra mai multor analize pe marginea subiectelor electorale
Două lucruri care m-au enervat în această campanie electorală () [Corola-blog/BlogPost/338485_a_339814]
-
instituțiilor publice, când intenționăm să dialogăm cu reprezentanții noștri politici, așijderea. Nu are nicio noimă să ne comportăm ca niște soldați în tranșee, pentru că ăsta nu e războiul nostru și pentru că nici n-ar trebui să fie un război! Obsesia războinică a politicienilor, unii împotriva celorlalți, neagă în mod absolut contribuția cetățeanului la viața comunității și la procesele decizionale din administrație. Mie mi se pare inacceptabil, îmi dă un sentiment profund de neputință și mă plictisește de moarte. În acest comportament
Două lucruri care m-au enervat în această campanie electorală () [Corola-blog/BlogPost/338485_a_339814]
-
legat de pământ prin rădăcini adânci. Barbarii de odinioară, străbunii națiunilor mari și mici de azi, n’au avut, pare-se, țărani, cel puțin în secolele când marea strămutare îi arunca mereu de colo până colo prin Europa sălbătăcită. Neamuri războinice, pornite pe cuceriri și deci spre traiul din munca altora, ele disprețuiau legătura cu pământul. În vieața lor, rolul de căpetenie îl aveau creșterea vitelor, vânătoarea și războiul, care e tot un fel de vânătoare, dar de oameni. Istoricii, inclusiv
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
peripeții, a reușit, cu ajutorul unor pescari, să ajungă în Ardeal. În 1541, după ce ceruse iertare lui Soliman, mersese personal la Constantinopol să-și pledeze cauza și împărțind daruri imense, și-a recăpătat tronul. După încă vreo câțiva ani de încercări războinice (încercase să cucerească iarăși Ardealul), soldate însă cu eșecuri, ambițiosul voievod s-a stins, de boală, în 1546. 5. Singur împotriva Imperiului Otoman: Ioan Vodă Viteazul Ioan Vodă Viteazul, numit și Armeanul (mama sa fusese armeanca) sau, mai tarziu, Ioan
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
să dezvolte iubirea în sufletul lui. Nu am știut să mă fac înțeleasă. - Poate că te-a înțeles dar nu a avut curajul să facă următorul pas, marjă Ștefan înțelegând aluzia directă a Gloriei. - Bărbații ar trebui să fie mai războinici ca să poată cuceri o redută, chiar și atunci când consideră că ar fi o cauză pierdută. - Da, ai dreptate. Gloria duse din nou paharul la buze. Simțea nevoia unui nou flux de curaj dat de această licoare miraculoasă din pahar, în
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
fie influențate de privirea lui ucigătoare. Acesta le mai promise că le mai dă drept răsplată și două diamante de marimea oului de emu, pe care le aruncă la picioarele acestora. Dar nici acest gest nu le clinti pe frumoasele războinice. Încet-încet, lui Muntha, îi pieiră puterile și la apusul soarelui își dădu duhul. Codanele mai așteptară încă o bucată bună de timp, iar când își dădură seama că balaurul este mort, săriră în sus de bucurie, țipând și cântând din
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
și apoi să îți dai cu părerea! Talestri îi făcu din ochi, Aelei, cam foarte șmecherește și adăugă: - Nu se lasăăăăă! Vrea ea să spună mereu ultimul cuvânt, zici că-i mama! Burnesha zâmbi drăgăstos și, făcându-le un semn războinic, le îndemnă să o urmeze. Intrară toate trei într-o curte, nu prea mare, îngrădită de niște pomi. O amazoană-soldat luă lupii cu ea. Nici nu apucă, Aela, să se dezmeticească bine, că o și văzu pe Burnesha cum aruncă
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
o asculte. Femeile bat îndrăcit în ecranele tactile ale telefoanelor mesaje către Feți Frumoși prinși, pe caii lor alb-perlat, în alte ambuteiaje. Bărbații sunt ca niște muschete încărcate, gata în orice moment să detoneze. Toți sunt locuiți de gânduri sumbre, războinice și își calculează crâncen, la centimetru, evadarea din coloană. Toată lumea e mai sigură pe sine în propria cutiuță de tablă decât în afara ei. Poate de asta preferă să-și petreacă timpul în ea. Defilez printre ei, cu un imens fular
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
reprezentat de reacțiile pur emoționale care transformă o tragedie de proximitate într-un atac asupra culturii și civilizației proprii. Avem nevoie încă de inamici de clasă, de trib și suntem dispuși să folosim toate oportunitățile pentru a satisface micul spirit războinic din noi alegând să vedem doar ceea ce corespunde acestei credințe lăuntrice. Pericolul terorismului în Europa este unul real. Dar nu este cel mai mare pericol pentru România. Există, în schimb, un alt tip de terorism la noi acasă, pe care
Nu terorismul islamic e cel mai mare pericol pentru România. Despre terorismul de la noi de acasă () [Corola-blog/BlogPost/337833_a_339162]
-
minoritate bolșevică, fostă manșevică, nazistă și fascistă, sau poate chiar o gașcă de vreo 70 de bestii triumfătoare, de extratereștri din specia reptilienilor Anunnaki, pe care trebuie să-i alungăm dintre noi cu orice preț, să plece pe planetele lor războinice, acolo, pe Marte, sau de unde au venit pe planeta Pământ. De aceea, consider că în primul rând popoarele sărace trebuiesc trezite la viață din încremenirea lor într-un Sistemul social, mort politic, construit artificial de comunism și de capitalism. Avem
DESPRE ORGANISMUL SOCIAL VIU ŞI SISTEMUL SOCIAL MORT POLITIC, SUPUS ARTEI-TRANSFORMĂRII, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343797_a_345126]
-
să dezvolte iubirea în sufletul lui. Nu am știut să mă fac înțeleasă. - Poate că te-a înțeles dar nu a avut curajul să facă următorul pas, marjă Ștefan înțelegând aluzia directă a Minelei. - Bărbații ar trebui să fie mai războinici ca să poată cuceri o redută, chiar și atunci când consideră că ar fi o cauză pierdută. - Da, ai dreptate. Minela duse din nou paharul la buze. Simțea nevoia unui nou flux de curaj dat de această licoare miraculoasă din pahar, în
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
din ghetourile din Bialystok și Vilnius... Poate trebuie doar o scânteie și tot butoiul evreiesc de pulbere din Oradea să explodeze... iar aceea scânteie aș putea să fiu chiar eu, Eva Heyman... (începe să cânte cu pletele în vânt refrenul războinic din Marsilieza) - Aux armes, citoyens, Formez vos bataillons, Marchons, marchons, Qu΄ un sang impur Abreuve nos sillons ! - Ah, Doamne, dacă ar mai fi trăit Marta, buna și curajoasa mea prietenă! M-ar fi ajutat să organizez în Oradea un fel
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
anulând măcar pentru moment din conștiința socială inestetismul urii fără fond. De fapt, până la urmă, în integralitatea creației sale, edificiul unic al Mayei se identifică în toată splendoarea lui cu marea artă și cultură a poporului rus, căci variile pricini războinice circumstanțiale nu vor putea reuși niciodată să anuleze din Pantheonul universal al valorilor atomul acela viu, care naște vizibil perfecțiune și identitate. Baletul Mayei Plisetskaya a fost o permanentă invitație la iubire adresată umanității. Exact ca în Zaratustra nietzscheană, lumea
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
ani profă! Cât despre ultima lui remarcă... nu zise nimic, dar un fior de emoție îi aduse aminte surpriza pregătită pentru toți în seara ce urma... prima ei carte de versuri... Americanul, sfătos, își așeză mâinile pe umerii celor doi războinici camarazi și decise: -Părerile sunt împărțite, există studii sau numai presupuneri, ce contează asta?! Credem ori nu, important e să ne ascultăm pașnici unii pe alții, să nu facem din țânțar armăsar pentru orice! Până una-alta, haideți să ne
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
națiunii răsună vijelios din Marea cea Neagră, Până la Tisa... și din Valea Timocului, până la Nistru; Toți vrem un Mihai viteaz care să ne unească pe vecie; Să se cânte și să se joace mereu ca-n plină sărbătoare; Comemorând jertfa războinică a eroilor neamului românesc. Ploaie Eminesciană În tot teluricul n-a existat nicicând O mandolină sfântă și frumoasă, O slovă serafică și mândră, Precum a fost a noastră. Ah, Doamne... ce ciocârlie a liricii! O adevărată ploaie Eminesciană, Ce inundă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
acestei întâmplări. Ciobanul micii turme de pe Dealul Balaurului îl asigură pe comandantul de pluton că știe ce face, că nu e chiar un amator. O vreme, turma și ciobanul ei absentară din vecinătatea militarilor care se pregăteau pentru alte vremuri războinice. Comandantul însă își urmă cu osârdie meseria lui de militar, păstrând stânjenit secretul colaborării tactice cu ciobanul cel priceput la război. Și avu succes neașteptat la exercițiile de luptă asistate de superiorii săi, care, mirați de măiestria militară a locotenentului
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
spune că pe locul unde s-a înființat comuna, s-au întâlnit alaiurile a două nunți tătărești, pornite în căruțe spre destinații diferite și cum tradiția nu permitea ca cele două mirese să se vadă, iar nuntașii dovedind reale calități războinice, s-a încins o bătaie generală între membrii ambelor nunți, neștiindu-se cu precizie care dintre cele două tabere a ieșit învingătoare. Cert este că legenda a existat, iar așezarea prin numele său, amintește despre prezumtivul eveniment. Pe acel loc
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]
-
e oțet în struguri, În tei și în salcâmi mirosul doarme, Polenul florii riscă să se sfarme, În zbor, aripa tremură spre cruguri. Fără a pune, nicidecum, condiții, Căci firul vieții e, oricum, subțire, Cu primăvara facem armistiții, Deși suntem războinici, după fire. Ne așezăm în liniște-n solstiții Și încheiem tratate de iubire. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ARMISTIȚIU / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul VI, 22 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ARMISTIŢIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378461_a_379790]
-
nu poate face rău... Totuși, îl voi înfrunta. E mai bine așa și e lume multă în zonă, la o adică...”, a hotărât Iuliana și a ieșit ca o furtună din magazin, oprindu-se în fața bărbatului uluit de apariția ei războinică. S-a oprit doar la un pas de el, privindu-l fără urmă de zâmbet, direct în ochi, pătrunzător, cu sprâncenele încruntate. A luat poziția „de atac”, cu picioarele depărtate la lărgimea umerilor, și-a trecut rucsacul de pe spate în
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
câteva secunde. N-a înțeles jocul fetei și s-a demascat. - ...Nu căutam farmacia... Știi, cum să-ți spun, nu vreau să te supăr, dar eu.... - Mă superi numai dacă încerci să eviți adevărul, domnule avocat! a exclamat Iuliana încă războinică, deși începuse să se amuze ușor. „Hm! Omul acesta nu știe să mintă. Dar, care e problema? Trebuie s-o lămurim”. - Nu-l evit. Cu tine..., chiar nu se poate. Parcă am convenit cândva să ne spunem pe nume... - O
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]