875 matches
-
care are ca prim sens „a căuta”, dar în context înseamnă „a cere”215 și substantivul d"mm („sânge” - un plurale tantum). Expresia semnifică „cel care cere socoteală pentru sângele vărsat” și de aceea traducătorii au transferat-o prin „răzbunător/cel ce răzbuna”. Iată și unicul context în care apare: K :orQš d"mm ’ÄÖ"m z"k"r / lo’ š"kaƒ ta‘aqaÖ ‘"n"ym (Ps 9,13): „Că cel ce răzbuna sângele lor și-a adus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel ce șteț mântuiește/ izbăvește”, „Acel ce-o să-mi dezlege” (Iov 19,25), „răscumpărătorul” (Ps 18,15) (BVA); „Mântuitorul” (Ier 50,34; Is 41,14), „Ocrotitorul” (Prov 23,11), „Răscumpărătorul” (Is 49,26) (G-R, BS); „Răscumpărătorul”; „Mântuitorul” (Is 41,14); „Răzbunătorul” (Ier 50,34; Prov 23,11); „Izbăvitorul” (Ps 19,25) (C); ho lytroúmenos (Is 41,14), ho rysámenos (Is 49,26), lytrÄtes (Ps 18,15), ho eklýein méllÄn (Iov 19,25) (LXX); „redemptor” (Vg); „rédempteur” (BJ); „Redeemer” (RSV). Contexte: Go
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel care pedepsește pentru rău), însă nu se traduc la fel, deoarece numele biblice sunt expresii ce au în componență numele generic ’Pl și trebuie traduse cu „Dumnezeul răzbunării/răzbunărilor”, în vreme ce numele coranice îngăduie mai multe variante, cum ar fi „Răzbunătorul”, „Pedepsitorul”, respectiv „Stăpânul răzbunării”, „Cel ce răzbuna”. Expresia biblică DorQš d"mm (3.1.11.7.), „Răzbunătorul sângelui”, măi concretă și mai particularizata decât celelalte nume din această serie, le poate fi pusă alături că semnificație, dar traducerea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în componență numele generic ’Pl și trebuie traduse cu „Dumnezeul răzbunării/răzbunărilor”, în vreme ce numele coranice îngăduie mai multe variante, cum ar fi „Răzbunătorul”, „Pedepsitorul”, respectiv „Stăpânul răzbunării”, „Cel ce răzbuna”. Expresia biblică DorQš d"mm (3.1.11.7.), „Răzbunătorul sângelui”, măi concretă și mai particularizata decât celelalte nume din această serie, le poate fi pusă alături că semnificație, dar traducerea trebuie să evidențieze specificitatea ei. 4.2.13. al-Mu’min (2.1.11.2.), al-Muhaymin (2.1.11.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
afirmă că a murit pentru a răscumpăra toate păcatele oamenilor, și asta pentru totdeauna. Panteismul pulverizează aceste ficțiuni. Dumnezeu există, desigur, - Evul Mediu nu ajunge la negarea, pur și simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun bine, niciun rău, asta înseamnă că nu este loc pentru căință, pentru frică, pentru angoasă. Viața există pe timpul trecerii noastre pe pământ, moartea ne dă înspre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lumilor din spatele celei reale, disprețul pentru un trup, pasiunea doloristă, frica de osânda veșnică, catastrofa păcatului originar? Epicur susține exact contrariul: dragostea de viață, bucuria de a trăi aici pe pământ, înrădăcinarea înțelepciunii în trup, gustul pentru plăceri, inexistența zeilor răzbunători, absența culpabilității... Biserica are de ce să fie nemulțumită! Ca întotdeauna când e vorba de gânditori alternativi victime ale acestor distrugeri sistematice și programate, ceea ce subzistă din Epicur se datorează criticilor aduse de adversarii lui care-l citează în cursul demonstrațiilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult”.) „Plăcerile cele mai mari sunt cele mai scurte.” (Democrit) Noroiul de pe față Îl poți spăla, cel de pe inimă, ba. Într-adevăr, josnicia unor sentimente este expresia unei inimi răutăcioase sau răzbunătoare: „Obiceiul Învechit nu-i ușor de lecuit”.) „Chiar În plăceri se ivesc cauze de durere.” (Seneca) Explicația o dă Pliniu cel Bătrân: „Dacă abuzezi de ea, nu există plăcere care să nu ducă la dezgust”. Copilul până nu plânge nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este o realitate, desigur, una psihologică; pentru unii, bucuriile sau plăcerile iluzorii sunt la fel de reale ca și celelalte plăceri sau bucurii (Don Quijote, de exemplu, a suportat corecțiile severe ale morilor de vânt, fiind convins că se luptă cu niște uriași răzbunători, care trebuie Învinși). Μ Când lupți numai pentru tine, devii prizonierul propriilor interese; din rândul acestora se recrutează egoistul de speța cea mai joasă, care, pe lângă faptul că Înțelege să trăiască numai pentru el, are tupeul de a le pretinde
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sociabilitate; Scop: intimitate, reducerea tensiunilor; Îi judecă pe ceilalți pentru: umanismul lor; Îi influențează pe ceilalți prin: oferta de servicii, sfaturi; Valoarea pentru organizație: se poate conta pe el, sinceritate; Tendința de a abuza de: toleranță; Sub presiune, devine: moale, răzbunător, în retragere; Se teme de: conflicte, presiune prea mare; Ar fi mai eficace cu un plus de: implicare personală, asertivitate, raționalitate. Motivații: moderație și capacitatea de a se acomoda; Scop: să armonizeze mediul factual și uman; să minimizeze schimbările; Îi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
termenul care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și uzat: „Ci-n pacea obidirii noastre, / Ca-ntr-un întins de mare, / Trăiește-nfricoșatul vifor / Al vremilor răzbunătoare” (Plugarii). Dacă din suferință se naște ura și din ea revolta, aceasta din urmă se leagă de un alt sentiment fundamental (pe care uneori îl și generează), nădejdea, noțiune constituind al doilea nucleu al bipolarității amintite. „O nădejde luminează fețele
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
11. În ciuda faptului că atunci când murea pe cruce, Hristos l-a rugat pe Dumnezeu să-i ierte pe călăii săi, „fiindcă nu știu ce fac”, americanii sunt mult mai puțin dispuși să ierte. De fapt, sentimentul american În ceea ce privește crima este mult mai răzbunător. Sondajele de opinie arată că mulți americani cred că cei condamnați la moarte Își merită pedeapsa. Unii observatori ai psihicului american, printre care și psihologul Dov Cohen de la universitatea Illinois, cred că predispoziția americană pentru pedeapsă Își are originea, cel
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu interesează. Din spatele ficțiunii răzbate o voce auctorială polemică împotriva oricărui pact al literaturii cu realitatea. Tirania "plusului de realitate" al realității s-a încheiat: Da, bine, e adevărat, mulțimea aia în delir care îl urmărește pe Crastaing sub lozinca răzbunătoare nu-i desenul lui Igor. E al meu (al naratorului - C.R.). Primul meu desen pe tema cu pricina. Dar ce dovedește asta?" (s.m.). Într-adevăr, nu dovedește prea multe, însă acest final produce dezvăluirea unei rețele de posibilități (nici una mai
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
eseistică de excepție. Oprindu-se asupra momentelor cruciale din devenirea societății omenești, el le trece prin furcile caudine ale judecății sale nemiloase: demiurgul din Vechiul Testament, gândit și inventat de rabini este impulsiv, omniscient, labil psihic, dornic de lingușire, crud și răzbunător, după chipul și asemănarea celor care l-au inventat. „Poporul ales” este singurul din istorie care se laudă cu exterminarea sistematică a unei alte populații, și culmea, se consideră victimizat! Ieșită din barbarie, omenirea încerca să-și creeze o conștiință
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu este Dumnezeu adevărat, fie își arată mila funciară, ignorând orice formă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
judecă pe cei care merită să fie judecați; iar această dreptate nu este crudă, fiind precedată și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății, adică să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la bătrânețe, Șoimii, realizând, pe trama narativă gogoliană a vechiului roman, Nicoară Potcoavă, o operă inedită, de mari rafinamente stilistice. Pentru motive circumstanțiale sunt îngroșate aici conflictele societății feudale și înnobilat ajutorul acordat domnului moldovean de oștile căzăcești. Totodată, din răzbunătorul lui Ion Vodă, trădat de boieri fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin alte personaje, răzvrătiți spontani
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
într-un număr festiv (25/1936). Sunt, de asemenea, apreciați în articole omagiale domnitorul Constantin Brâncoveanu, Vasile Conta, Ion Pillat, I. Al. Brătescu-Voinești, Gib I. Mihăescu, Nicolae Paulescu ș.a. Radu Donici traduce Poveste tristă de Crăciun de F. M. Dostoievski și Răzbunătorul de A. P. Cehov, Caterina Radian transpune din Gabriele D’Annunzio și Luigi Pirandello, Vintilă Horia dă versiunea Fiul tatălui, după Giovanni Papini, George Vaida se oprește la poezia lui Paul Verlaine și tălmăcește Cântec de toamnă, iar George Fonea transpune
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
presupus mort, într-o casă părăsită din curtea bisericii. Așa începe calvarul închipuirilor terifiante, izvorâte din conștiința complicității și din teamă. La câțiva ani după încheierea războiului apare, invalid și milog, cel care îngropase banii. În încleștarea cu această fantomă răzbunătoare preotul se înjunghie, spre a lua asupră-și lanțul nenorocirilor, pe care îl vedea fără capăt, răsfrânt asupra familiei. Chinul interior al părintelui Prigor are o intensitate la limita absurdului, întrucâtva neverosimilă. Iulia, din nuvela omonimă, este un „caz” de
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
lui Dumnezeu. Temperamentul melancolic, retras în propriul său eu, cu reacții bruște și lesne supărăcios, fără a conștientiza motivul reacției lui în mod clar, încrezător în lume și dispus spre imaginație, din care motiv cade ușor pradă unor idei greșite, răzbunător cu cei ce-l ofensează; să fie tratat la început cu delicatețe, pentru a-i câștiga încrederea; să fie îndrumat spre a face mici servicii altora și a recurge la ajutorul lor, pentru a fi scos din singurătate; să fie
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
declara și indeciși. Ascultând argumentele colegilor, unii elevi își pot schimba poziția, după propriul sistem de valori. La clasa a IV-a , se adresează elevilor întrebarea Este Gavroche un copil model ?. Unii vor răspunde că nu, pentru că este hoț, ironic, răzbunător, mincinos, alții vor răspunde că da, motivând cu fapte că el este milos, generos, descurcăreț, curajos. Se trag concluzii că un om nu poate fi perfect bun sau rău și că e bine să selectezi din personalitatea idolului, acele trăsături
TEHNICI DE UTILIZARE A METODELOR ACTIVE, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Valentina Mănăilă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_892]
-
notează furturi frecvente. f) Perverșii instabili. Au o ereditate foarte încărcată, în special pe linie caracterială. Părinții sunt adesea tarați. Somnul este agitat. Turbulenți și zgomotoși, sparg, rup, strică. Au un limbaj vulgar, trivial, injurios. Sunt mitomani, obraznici și calomniatori, răzbunători cu tendință la dominare. Viața sexuală apare precoce. Sunt leneși și inactivi cu performanțe școlare mediocre. g) Instabilii intermitenți. Au o ereditate psihopatică foarte încărcată. Manifestările au o tendință de apariție ciclică. Posedă inteligență normală sau peste medie. Emotivi, susceptibili
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]