405 matches
-
locul lor pe pereți și pardoseli, mama, cu o ultimă privire critică, a sesizat că, în camera copiilor, unui perete, cel de la răsărit, îi lipsește ceva. Într-adevăr, aici nu era nicio icoană. Mama și-a adus aminte de familia Răzmeriță, care era rudă cu noi, și mi-a spus: Titi, du-te, te rog, până la frații Răzmeriță și spune-le că îi rog din suflet să ne dea o icoană pe care intenționez să o așez aici, pe peretele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
copiilor, unui perete, cel de la răsărit, îi lipsește ceva. Într-adevăr, aici nu era nicio icoană. Mama și-a adus aminte de familia Răzmeriță, care era rudă cu noi, și mi-a spus: Titi, du-te, te rog, până la frații Răzmeriță și spune-le că îi rog din suflet să ne dea o icoană pe care intenționez să o așez aici, pe peretele din camera voastră. Da, Titi? Ai înțeles? Vezi să te porți frumos și să nu întârzii prea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aici, pe peretele din camera voastră. Da, Titi? Ai înțeles? Vezi să te porți frumos și să nu întârzii prea mult. Hai, du-te! Da, mama, mă duc repede. Știam unde locuiau, deoarece mai fusesem pe la ei. Acești doi frați Răzmeriță erau nepoți de soră ai tatălui meu. Nu stăteau prea departe de noi. Căsuța lor era o bijuterie arhitectonică ascunsă într-o pădurice de conifere. "Și brazii mei vuiesc fără furtună Într-un amețitor, sonor balans." (N. Labiș) Încă de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aceeași treaptă a podiumului, așteptând cu înfrigurare decizia definitivă a Marelui Juriu: Viitorul! Însă poporul egiptean a formulat magistral raportul dintre cele două entități adverse: "Timpul se teme de piramide!". Aici, în căsuța asta frumoasă, locuiau singuri cei doi frați Răzmeriță, amândoi pictori iconari. Înzestrați cu darul picturii, discreți și modești, își câștigau cele necesare traiului pictând icoane. Produsul lor finit era solicitat de toate mănăstirile din Moldova și nu numai; mănăstirile românești de pe muntele Athos erau și ele beneficiarele măiestriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Femeia" era mai degrabă o noțiune abstractă mișcându-se doar în cadrul strict al cărților cu substrat religios. Hormonii lor, blegiți și obosiți, s-au atrofiat prematur ca orice lucru nefolosit, și, pensionați anticipat, au intrat în cimitirul celulelor moarte. Frații Răzmeriță n-au simțit niciodată satisfacția și plăcerea nebună a unui act sexual, când două corpuri se contopesc, formând un tot indestructibil și omogen. Dacă Greta Garbo sau Brigitte Bardot ar fi vizitat atelierul de creație al celor doi celibatari convinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dat seama că sunt persoane deosebite. Erau mai degrabă înalți, cu umerii puțin aduși, părul negru pe jumătate însurit, mustață tușinată, fața bine bărbierită și de culoarea aurului platinat. Vocea lor era plăcută, catifelată, cuceritoare. Am strigat la portiță: Domnu' Răzmeriță! O, ce plăcere, drăguțule! Un moment, uite acum îți deschid. Dar ce blond ești, măi copile, parcă a coborât soarele în părul tău! Ia loc aici la masă și să vedem despre ce e vorba, ce mesaj ne aduci? Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uite acum îți deschid. Dar ce blond ești, măi copile, parcă a coborât soarele în părul tău! Ia loc aici la masă și să vedem despre ce e vorba, ce mesaj ne aduci? Te-a trimis bădia Vasile? Nu, domnu' Răzmeriță, tata nu-i acasă. Mama vă roagă frumos să-i oferiți o icoană pe care s-o așeze în camera copiilor. Vai de mine! În camera copiilor, zici? Da, domnu' Răzmeriță. Prea bine. Dar ia spune-mi: mă refuzi dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ne aduci? Te-a trimis bădia Vasile? Nu, domnu' Răzmeriță, tata nu-i acasă. Mama vă roagă frumos să-i oferiți o icoană pe care s-o așeze în camera copiilor. Vai de mine! În camera copiilor, zici? Da, domnu' Răzmeriță. Prea bine. Dar ia spune-mi: mă refuzi dacă te servesc cu un fagure de miere? Deloc. Îl voi mânca cu multă plăcere. Așa te vreau, copil frumos! Atunci fii bun și îngăduie puțin. Acuși, acuși! În timp ce mi se pregătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și un cazacioc autentic, electrizat de inegalabila vodcă "Stalinskaia". Eram amețit. Trupul meu cânta. "Eu curg întreg în acest cântec sfânt; Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt." (N. Labiș) Ei, ia spune, copile, îți place? Domnule Răzmeriță, mierea dumneavoastră este minunată. N-am mai mâncat niciodată ceva așa de bun. Îmi place grozav de mult. Da? Ei, atunci e bine. e foarte bine, drăguțule: Ne bucurăm foarte mult că-ți place. Continuam să mă delectez cu această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zici? Pentru moment, n-am răspuns nimic, întrucât cunoștințele mele despre pictură, atunci, ca și acum, se situează la uimitoarea înălțime a piciorului de broască. Prin urmare am rămas mut. Cum, dragul meu, nu-ți place deloc?? Ba da, domnule Răzmeriță. Dimpotrivă. Consider că tabloul acesta e foarte frumos. Iată-mă în fața primului act de perversitate lingvistică infantilă. Ce se întâmplase? Tăcerea mea prelungită crease o anumită stare de nesiguranță, de tensiune. Mi-a fost jenă? Milă? Nu știu. Eu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
eram critic de artă: dar el aștepta un răspuns. Și i l-am dat pentru dezamorsarea unei situații penibile. Sigur îți place pictura, copile? I-am replicat cu toată sinceritatea de care eram capabil: În mod cu totul deosebit, domnule Răzmeriță. Eeee, atunci e bine. Sunt foarte mulțumit. Da, da! Apoi mi-a zis: Uite, copile, ține-l frumos la piept. Așa. Așa e bine. Vezi să nu-ți cadă pe drum. Nu alerga. Sănătate mamei tale! La revedere, drăguță, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Da, da! Apoi mi-a zis: Uite, copile, ține-l frumos la piept. Așa. Așa e bine. Vezi să nu-ți cadă pe drum. Nu alerga. Sănătate mamei tale! La revedere, drăguță, și să ne mai vizitezi! La revedere, domnule Răzmeriță, vă mulțumesc pentru tot! Și am plecat prin praful uliței. La un moment dat, m-am oprit pentru a examina pictura cu mai multă atenție. După umila mea părere, tabloul acesta nu se număra printre capodoperele realizate de frații Răzmeriță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Răzmeriță, vă mulțumesc pentru tot! Și am plecat prin praful uliței. La un moment dat, m-am oprit pentru a examina pictura cu mai multă atenție. După umila mea părere, tabloul acesta nu se număra printre capodoperele realizate de frații Răzmeriță. Era destul de mic: vreo 30 de cm înălțime și vreo 15 cm lățime. Pictura o reprezenta pe Maica Domnului cu Pruncul. Nu avea nici ramă nici pânză. Suportul material îl constituia o scândură de nuc, groasă de vreo 3-3,5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
personal războiul împotriva țăranilor din Vrancea. Aici a fost recunoscut de cei care, bătuți, secerați, așteptau să vină partidul ca să li se hotărască soarta. Însoțit de o echipă de securiști și procurori, Ceaușescu a întrebat, față în față cu autorii răzmeriței din Vadu Roșca, dacă este cineva rănit dintre soldați, dar morții și răniții erau numai în tabăra țăranilor" (L.H.L.). S-a tras în țărani fără somație și fără oprire, cei care au scăpat cu viață au făcut ani grei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai adevărat? Poate că n-ar trebui să împărtășesc hârtiei această emoție poznașă, iresponsabilă și foarte naivă (oare ce le învață învățații islamiști pe aceste ștrengărițe în școlile Wafq? Să recite Coranul? Să strige slogane?), la numai două zile după răzmerița din fața porții Maghrebienilor, care a provocat emoție în oraș și în întreaga lume. Pentru că alaltăieri, la ora rugăciunii de la amiază, pe esplanadă au avut loc încăierări: poliția călare a făcut vreo treizeci de răniți străduindu-se să-i împrăștie pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost, întotdeauna, înspăimântătoare. Mie de acestea mi-a fost frică. Întotdeauna, când am fost chemat ca să mă facă membru de partid, aveam o..., așa..., o teamă, pentru că știam că, în secție, au fost câțiva, eu știu ?! Focuri din ăstea, de răzmeriță, grupuri de oameni, căror nu prea le convenea regimul, nu le convenea modul cum sunt tratați și că nu primesc salariu. Ș-atunci, te așteptai să fii chemat, fie la securistul fabricii, fie la secretarul de partid și să-ți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
domnul invocând libertatea comerțului. 1 4. Mișcări sociale în preajma și în timpul revoluției de la 1848 În secolul al XVIII-lea, exploatarea fiscală, ca și agravarea regimului dominației otomane, au accentuat conflictele sociale în rândul țărănimii. În afară de „fuga” de pe moșii, au loc răzmerițe și frământări în anii 1749, 1752 și 1761. După Tratatul de la Adrianopol (1829), în condițiile desființării monopolului economic otoman, proprietarii funciari erau interesați tot mai mult în procesul de schimbare a prețurilor pământului. Ei manifestau, totodată, tendința de a desființa
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de "cacicul" Guama, la 1538 negrii sau alăturat corsarilor francezi care au prădat Havana, în 1610 și în 1731 s-au răsculat sclavii de la minele din Santiago de Cuba, în 1825 au loc rebeliuni la Matanzas, în 1830 și 1831 răzmerițe la plantațiile de cafea, în 1840 la Cienfuegos și Trinidad, în 1844 la Cardenas și Matanzas, soldate cu 4.000 acuzați, 98 condamnați la moarte și 600 la ani grei de pușcărie. La începutul secolului al XIX-lea asistăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
număr unu, pe tovarășul Boromir. Iar acum tovarășul Cameniță se arăta mânios, neîndurător, fiindcă Bucureștiul, pe toate canalele, și de la CeCe, și de la Securitate, declarase starea de alertă după evenimentele din Ungaria, să nu se pomenească și ei cu vreo răzmeriță. De aceea vigilența trebuia să fie maximă, dușmanii poporului trebuiau stârpiți fără milă și o nouă ofensivă trebuia pornită împotriva lor, a nemernicilor, a trădătorilor, a celor care subminează cuceririle poporului în frunte cu Partidul Muncitoresc Român, trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care conțineau diatribe, le răspândea în cele patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi de cutezanță, de răzmeriță, Securitatea îi căuta pe autorii mizerabilelor fițuici, se presupunea că sunt mai mulți autori, o întreagă rețea, nu unul singur, un biet pensionar, îi căuta înfuriată, dar, oricâte forțe aruncase în joc, nu izbutea să-i descopere. Da, Cameniță le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a împărți feliile fripte pe plită cu nepotul la fel de înfometat ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției prelungite, prezența discretă a lui Moș Butu, a fraților Răzmeriță, pictori iconari, sau a domnului Muca, de o nespusă omenie (în partea întâi), a doctorului Gomoiu (în partea a doua) și (surprinzător!) a primarului, deci un om al sistemului (asta, deși, eu sunt convins, nu e, chiar pare ficțiune), din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Genevei. Un fel de revanșă a celor umiliți și obidiți până în acel moment din cauza faptului că sunt diferiți, că au o altă culoare a pielii. Bănuiesc că la fel trebuie să fi arătat străzile și în Rusia revoluționară sau în timpul răzmerițelor nebunilor din Evul Mediu o afirmare spontană, sălbatică și brutală a tot ceea ce societatea a refulat și marginalizat cu grijă înainte. Stăpânii de o noapte ai burghezei bătrâne numită Geneva. Dilema de a doua zi în ziarele elvețiene: trebuia să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o epocă În care, la o privire superficială, francezului Thibault Lefèbvre putea să i se pară că evreii din Valahia „sunt fericiți să trăiască Într-o țară În care toleranța religioasă este extremă” <endnote id="(816, p. 307)"/>. În urma unor răzmerițe antievreiești petrecute la Călărași, Bârlad și Galați În 1866-1868 <endnote id="(125, p. 96)"/> și ca o consecință a protestelor exprimate În această privință de unele cancelarii occidentale, prințul Carol a socotit de cuviință să includă În Mesajul Tronului - adresat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
singurul lucru de făcut. Dacă e să crăpăm, cel puțin să o facem cu bâta În mână. Nu e mai puțin tragic, dar e - oricum - mai puțin ridicul” <endnote id="(156, p. 67)"/>. Vehiculate de presă și de politicieni, motivele răzmerițelor antievreiești din noiembrie 1918 au fost aceleași ca În timpul războiului : presupusa lipsă de loialitate a evreilor, trădarea, spionajul, colaborarea cu inamicul german etc. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple de loialitate l-a oferit eroul evreu Herman Aronhauser
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1868, scriitorul austriac Karl Emil Franzos - fost coleg cu M. Eminescu la Gimnaziul din Cernăuți - vorbea despre Rumänische Judentodtschlagenkunst („arta românească de a-i snopi În bătaie pe evrei”) <endnote id="(419, p. 95)"/>. El se referea cu siguranță la răzmerițele antievreiești din România care debutaseră În zilele de Crăciun ale anului 1867 la Bârlad și continuaseră În cursul anului 1868 la Vaslui, Bacău, Galați etc. ; excese care au declanșat puternice ecouri negative În toată Europa <endnote id="(125, pp. 96
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]