488 matches
-
uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua cu frunze galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori. Și copiii se jucau prin frunzele uscate, se jucau poate să le prindă, fără a remarca asfințitul de jăratic. Când ajunse în ziua aceea în piața liniștită și se așeză pe bancă, nu înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să crape mugurii în corale roz și bujorii își înclinau cu greu capul pe gardul din scânduri încrucișate care separa grădina de un drum peste câmp. În spatele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din fața intrării sau jos, în șanțul de la copacul Ginkgo, am dat la noii mei prieteni din S. peste un eșafodaj format din cuvinte și probleme, care mă ducea cu gândul la acele scânduri și grinzi ce susțineau acoperișul, care delimitau răzoarele în grădina de legume și se foloseau la construcția pereților despărțitori. Acolo existau ascunzători secrete, unde cei mai mari se întâlneau cu fetele ca să se „giugiulească“ - un fel inofensiv de a sta față în față. Felix, un băiat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lor, eu ședeam cu brațele încrucișate în fața caietului deschis, ale cărui file rămâneau albe și goale. VIItc "VII" Șirul de case de pe o parte a străziitc " Șirul de case de pe o parte a străzii" Stam la fereastră, mă uitam la răzorul de trandafiri dintre coloane, la peluza de iarbă cosită și la gardul de-a lungul căruia înfloreau flox-ul și lupinii, priveam dincolo de drumul ce traversa câmpul, la barele întinse. Săpăturile începuseră, se construise o moară de măcinat cereale, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care acum era definitivă. — Țineți măcar cont de faptul că mortul a fost tatăl meu. Și mama sta în sufragerie, în fața ușii dinspre grădină. Silueta ei era doar un contur mai întunecat pe fundalul format dintr-un pom și un răzor cu flori. Tata și noi, copiii, eram în jurul mesei, ne prăpădeam de râs și nu mai pridideam să ne povestim tot felul de mărunțișuri zilnice, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Mi-am aruncat ochii spre mama și tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru că familia în care am intrat prin căsătorie mi-am imaginat-o cu totul altfel. „Strada grădinii“, casa lui Onkel Rodolph, cu arborii ei bătrâni, aleile de promenadă care duceau de la terasă printre peluzele de iarbă și de-a lungul răzoarelor cu flori, și iar înapoi la umbrelele de soare, unde în ziua asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul care mai reprezenta originea ei, acea ambience
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar putea fi încă un semn al supraviețuitorilor și, în cazul ăsta, mai mult decât o ușă desprinsă din rosturile ei și bătută de vânt. Și mama săpa în grădina care se întindea în fața ferestrei mele până la câmpie și izlaz răzoare pline de flori. Ea, care pe timpul războiului habar nu avea cum se folosește târnăcopul și lopata sau ce se face cu lăstarii și butașii aproape veștezi, săpa acum de-a lungul peretelui casei pământul argilos, scotea bucăți de țărână înierbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce se face cu lăstarii și butașii aproape veștezi, săpa acum de-a lungul peretelui casei pământul argilos, scotea bucăți de țărână înierbată, dădea cu târnăcopul, grebla, sădea mănunchiuri de bujori și cârciumărese, lupini, smulgea tulpinile de măceș dintr-un răzor și sădea gura-leului pentru vară și mușcate pentru toamnă. Sta acolo, în cizmele ei de cauciuc și cu șorțu-n față, în umbra încă luminoasă a mărului, cu mâinile în mănuși aspre strângând coada târnăcopului, își ștergea cu mâneca sudoarea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în mănuși aspre strângând coada târnăcopului, își ștergea cu mâneca sudoarea de pe frunte și era o femeie care începea să semene puțin cu mamele prietenilor mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance albastre - compunea buchete, adevărate desfrâuri de gura-leului și ochiul-boului, mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și răzoare pentru un parc. Seara avea să se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul răzoarelor, avea să se oprească, din când în când, surprinsă, de parcă ar fi văzut pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
albastre - compunea buchete, adevărate desfrâuri de gura-leului și ochiul-boului, mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și răzoare pentru un parc. Seara avea să se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul răzoarelor, avea să se oprească, din când în când, surprinsă, de parcă ar fi văzut pentru prima oară florile, fermecată de aranjamentul acela, de micul „parc“ pe care ți-l puteai imagina dacă nu-ți ridicai prea mult ochii. Și tata își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre timpul de expunere la lumină, despre diafragmă, distanță și compoziție, apoi își procură un stativ, ale cărui picioare de aluminiu puteau fi prelungite, puse aparatul pe peluza proaspăt tunsă și noi, copiii, mama și el însuși ne așezarăm în spatele răzorului doldora de flori; își potrivi pe chip râsul lui larg, debordând de tinerețe și făcu o poză cu declanșatorul automat, care ne reprezenta în plină floare a vârstei, de parcă am fi fost fiecare o floricică din acest buchet văratic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu toate angaralele, având în mână prospectul, și pe masa ovală din Cöln zăceau cele două aparate de fotografiat, cilindrii negri, lentilele, filtrele și tata citea instrucțiunile, desfăcea piesele, le monta iar, introducea un film, ieșea în grădină, îngenunchea pe răzorul cu micsandre, ținându-și fața întoarsă într-o parte și, în timp ce apăsa iar și iar declanșatorul, în interiorul lui se stingea imagine după imagine. Acel carusel cosmic al sentimentelor se poticnea brusc de o mare decepție. Se pare că aparatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
partenerul lui german de afaceri, destul de evaziv, în ciuda poreclei „Piper“ și a vizitelor la Gerda, în ciuda serii petrecute cu ea la Mannheim, când îi propusese să-i devină secretară. W. își vârî o măslină în gură, îi savură gustul, contemplând răzorul de flori de culoarea sângelui. Ce urmau să facă după siestă, îi întrebă. Ralph avea să plece cu Alfa lui la Florența, dar Hans Saner și W. au decis, spre văicăreala generală a copiilor - noi am fi preferat să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ne priveau pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea mama, cu fața ei de marmură. Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înfig o palisadă circulară din crengi de lungimea unui deget în jurul acelei suprafețe, pe care urma s-o acopăr apoi cu o moviliță de pământ. Și tocmai atunci am văzut-o pe mama străbătând grădina cu peluzele cosite recent și răzoarele pline de flori, îndreptându-se spre mine. Purta o rochie de vară și nu știu care fusese motivul, apărut între timp, oricum ceva îmi scăpase, pentru că a spus o singură propoziție, pe care abia acum se simțea în stare s-o exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pregătiți de Frau Saner, o specialitate care îi obligase pe toți să scoată un „Ha!“ de uimire - din toată casa aceea, din scări și terase, din ferestrele largi ce dădeau înspre grădină, nu rămăsese în diapozitivele lui W. decât un răzor de mărgăritărele: înfloriseră atât de frumos. Priveam aceste imagini pe care tata le proiecta în serile de duminică pe pânza din camera de zi, poze plicticoase cu flori. Dar simțeam în ele dorința după ceva care - asemenea copacilor de pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de lumea din afară. La Început, sărmanul om a stârnit o compasiune profundă, dar a venit o clipă În care s-a observat că el se izolase nu numai de lume, ci și de propria grădină. Iarba nu era tunsă, răzoarele erau lăsate În paragină, copacii necurățiți; tot locul era năpădit de păpădie, rugină, urzici, răscoage și Dumnezeu știe câte altele. O asemenea invitație clară la abominabila coloană a cincea i-a zguduit profund pe tata și pe vecinii lui; Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu luarea unor asemenea măsuri de organizare, își porunci, el singur, alinare: Da', ajungă-ți zbucium, măi Nicanor! Conform indicațiilor ordonate de secretarul de partid și de președintele colectivei, își așternu culcuș de trifoi sălbatec, rupt cu mâna din fostele răzoare și, deschingându-și chimirul de piele, se pregăti să apere neabătut proprietatea socialistă, de sabotajele posibile ale rămășițelor reacționare, întinzându-se, cu un oftat de mulțumire, în cuibul lui verde. Nu se mai clinti, de atunci, din Baisa, stând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
5 iunie, unitățile Diviziei 13 Infanterie Ploiești care s-au refacut și pregătit pentru luptă la Hârlău, Deleni și Maxut, au plecat pe front și au înscris pagini de glorie eternă pe câmpurile de luptă de la Mărășești și pădurea La Răzoare. Locurile de campare și de instrucție au rămas neatinse. încă de la început Marele Cartier General a planificat ca unitățile Corpului Voluntarilor Ardeleni, pe măsură ce soseau în țară să fie dirijate către Hârlău pentru constituirea pe regimente. Spre deosebire de ostașii Diviziei 13 Infanterie
Corpul voluntarilor ardeleni la Hârlău 1917-1918 by Miron Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/686_a_1342]
-
obstacol în calea comunicării. Ea devine o obsesie, fiind astfel semnul unui dezechilibru, al crizei de identitate, axată pe imaginea pământului: personajul vrea să cuprindă pământul dintr-o privire: Flăcăul sosi încălzit de drum. Se opri în marginea delniței, pe răzorul ce-o despărțea de altă fâneață, tot așa de lungă și de lată, pe cate Toma Bulbuc o cumpărase acum vreo zece ani de la Glanetașu. Cu o privire setoasă, Ion cuprinse tot locul, cântărindu-l. Simțea o plăcere atât de
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
județul Timiș. 423. Ungur Liviu, născut la 28 aprilie 1962 în localitatea Târgu Lăpuș, județul Maramureș, România, fiul lui Andrei și Rozalia, cu domiciliul actual în Austria, 3602 Rossatz nr. 51, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Târgu Lăpuș, str. Răzoare nr. 96, județul Maramureș. ------------
HOTĂRÂRE nr. 338 din 8 iulie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia rom��nă de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118544_a_119873]
-
Cain, intrînd peste el în legendă, distanța felul pămîntesc de curățire, Mureșul mare, Reghin concentratele imobiliare, prim-plan cu locuințe de lux, rampa în piatră cubică, stîlpul, perechea de bușteni foarte groși, Tîrgu Mureș Brașov personalul, din sud curțile făcute răzor, mărunțeau gunoiul cu sita, primăvara între ei muncile grădinii, aplicații livrești și în aer, avionul cu reacție lasă urme de alfabet pe aceeași direcție, le risipesc, Gornești, cum spre Tîrgu Mureș tot Eminescu, mitul său a și trecut devale, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vestă lămpaș felinar liuri must din dreve, vin de-al doilea M marșină de săpat prășitoare mațe intestine măieț băț mai voluminos la unul din capete mălin liliac (arbustul) măturoi mătură cu coadă, din nuiele merinde mâncare miezuină graniță, hotar, răzor minteni imediat mânios supărat moș bunic muiere femeie, nevastă mutăr piuliță N nădragi pantaloni, cioareci năpădai arțăgos nătântoc nătâng, prostănac, sărăntoc năzdrumen sfătos nechimuluit neasemuit nemțească ceva mai puțin decît un car de fîn nojițe curele din păr de capră
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ferestrei, și să mă las în genunchi, atingând zidul de cărămidă, așezându-mă cu capul chiar sub nivelul pervazului scund. Ca să evit înțepăturile tufișurilor de trandafiri, îmbrăcasem un impermeabil, deși nu prevăzusem roua. Clarul de lună îmi desenase contururile diferitelor răzoare de flori, dar când m-am apropiat de casă, probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]