908 matches
-
exprimă riguros ceea ce este cerut de coerența internă a unui discurs despre certitudine, prin precizarea termenilor și a relației necesare dintre aceștia. Cu privire la convingerile personale de fond, el e convins că «certitudinea ultimă» este «un obiectiv intangibil în cadrul de referință raționalist», dar că «totuși cultura noastră ar fi ceva sărac și mizer fără cei care încearcă să atingă acest țel, și cu greu ar supraviețui dacă ar fi lăsată în mâinile scepticilor». Bogăția culturii se află în «incompatibilitatea ingredientelor sale» (în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Priapus a hotărât ca eu să fiu un zeu. De atunci sunt un zeu. Deși acest text a fost scris la câteva secole după textul biblic, și aici ne găsim în fața aceluiași fel de răstălmăcire (pe ca o putem numi „raționalistă”) a naturii și a scopului reprezentării sacre. b) Concluzia spontană ce derivă din afirmarea monoteismului este credința că Dumnezeu a creat universul. Capitole 2 și 3 din Cartea Genezei ne arată de la sine că acest concept nu era cunoscut înainte de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să ne delimităm de ceea ce s-ar putea numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de izolare, singurătate, refugiu în rugăciune și detașare de acțiunile caritabile. El este convins că Dumnezeu este „undeva, departe” și indiferent, fără să se mai preocupe de oameni. Simte îndoieli puternice cu privire la lucrurile spirituale și preferă o religiozitate mai degrabă raționalistă și rece din punct de vedere afectiv. Are argumente împotriva încrederii, a existenței binelui și nu suportă „pălăvrăgeala religioasă”. În dialogul cu un astfel de penitent, confesorul va căuta să îi respecte nevoia sa de singurătate, dar îl va încuraja
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin structurarea psihicului său, sau prin simpla funcționare de moment a aceluiași psihic, într-o formă sau alta, să se angajeze în procesul dialogic cu penitentul într-o manieră inadecvată. El poate deveni fie prea legalist, fie obsesiv, fie prea raționalist sau, dimpotrivă, „extrem de iertător”. Datorită acestor tendințe, în celebrarea reconcilierii se pot strecura diferite erori, pe care unii autori le prezintă astfel: a) Legalismul - atunci când confesorul este extrem de exigent față de penitent cu privire la respectarea legii. Accentuând cu insistență coerența față de lege
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
molocani pentru că acceptau să mănânce lapte (“moloco”) chiar și în timpul postului. Datele de bază ale sectei, formulate de S.M. Uklein, presupuneau abandonarea icoanelor, moaștelor și a sfinților. Molocanii “consideră că singurul izvor al credinței este Biblia, pe care o interpretează raționalist. Sfânta Treime este considerată ca fiind trei ipostaze diferite ale lui Dumnezeu (memoria, rațiunea, voința). Păcatele sunt iertate doar prin rugăciune. Botezul se realizează numai prin cuvântul Scripturii, împărtășania este cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu. Postul constă în abținerea credinciosului de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
îi șopti ceva la ureche, apoi se retrase. Ulitin aproape crezu că îi trase cu ochiul. Aproape de omul pe moarte, Ulitin își aminti cum se simțise cu o zi înainte când Nikita îl lăsase singur în sanie, când certitudinile sale raționaliste fuseseră spulberate de viscol. Ochii bătrânului, plini de umilință infinită, se întoarsera cu greutate înspre Ulitin. ă Ce dorești să mă întrebi? Vocea părea că vine de departe, iar buzele călugărului abia se mișcau, încât era tentat să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
abia Începe, nu e Midsumer“. „Licență poetică. Mă Întreb cum se face că nimeni n-a stat să se gândească la aceste simptome, la aceste evidențe. Totul mi se pare de o claritate aproape insuportabilă“. „Am fost deviați de gândirea raționalistă“, zise Diotallevi, „eu Întotdeauna am spus-o.“ „Lasă-l pe Casaubon să continue, căci mi se pare că a lucrat excelent“. „Puține am de spus. După serbările londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
confuze. În cele din urmă, ducele de Brunswick se trezește că gestionează confuzia lăsată de von Hund și Înțelege că acum În universul masonic german se confruntă cel puțin trei nuclee, filonul sapiențial și ocultist, inclusiv unii dintre Rozacruceeni, filonul raționalist și filonul anarhic revoluționar al Iluminaților din Bavaria. Și atunci propune diferitelor ordine și rituri să se Întâlnească la Wilhelmsbad pentru o „convenție“, cum Îi ziceau pe atunci, a statelor, majore, să zicem. Trebuia să se răspundă la următoarele Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant, Flaubert, Max Nordau (cu Degenerescența și Minciunile convenționale), criticul impresionist Jules Lemaître și evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul bulevardier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contrariul: futurismul italian nu ar fi fost posibil fără influența lui Rimbaud, dar și a unor autori catolici precum Peguy sau Claudel... De fapt, inaderența lui Densusianu în perceperea curentelor postsimboliste radicale este o consecință directă a concepției sale clasicizante, raționaliste și „latiniste”, dublată de o sensibilitate poetică minor-elegiacă, livrescă și retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impresionismul ei (al criticii lui Perpessicius, n.m.) nu înseamnă însă reducerea viguroasă și sistematică la unitatea generatoare, ci, dimpotrivă, urmărirea grațioasă și fără insistență a amănuntelor”. Ea evidențiază, de fapt, „nepotrivirea de caracter” între impresionismul „dogmatic” al lui Lovinescu - discipol raționalist, ideologizant și sociologizant al lui Emile Faguet - și impresionismul „pur” al lui Perpessicius, mai apropiat de estetismul idealist subiectiv al lui Rémy de Gourmont. Filiația gourmontiană - comună și lui N. Davidescu - a fost subliniată, între mulți alții, și de către E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu greșea apreciind observațiile lui Perpessicius drept „cele mai profunde din critica noastră interbelică” (Arca lui Noe, vol. III, cap. „Arghezi & Urmuz”). Titlul articolului - „Schițe fantastice” - spune, fără îndoială, ceva mai profund despre natura intimă a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critici se vor răci considerabil, fapt vizibil atît în comentariul din Adevărul al lui G. Călinescu despre amintita „încercare”, cît și în articolul ostil din Ulise al lui Mircea Grigorescu la adresa „Vieții lui Mihai Eminescu” (text polemic, în care critica raționalistă „de azi” - Cioculescu, Călinescu, P. Constantinescu - e taxată, ironic, drept „cacofonică”...) Tînărul Boz este un entuziast al literaturii de avangardă; un susținător avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost retrăit în poezie, eseuri, filosofie, literatură ș.a. Mereu neliniștit, incitant și agresiv, Unamuno a creat o operă variată, contradictorie, caleidoscopică și inedită, ceea ce i-a derutat pe exegeți, care l-au considerat, rând pe rând, catolic, protestant, ateu raționalist, mistic, existențialist, vitalist, pragmatist, iar ca orientare politică: monarhist, republican, socialist 4. De fapt, Unamuno a fost mereu conștient de contradicțiile sale, fie în timp ce le cultiva, fie după aceea, considerând că "biografia intimă a filosofilor, a celor care au filosofat
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
să aibă o finalitate și fără imanența unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul și monumentalul viziunii istorice, fără să accepte raționalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristică tuturor marilor mesianisme viziunea dinamică și finalistă fără perspectiva raționalistă. Anomaliile Rusiei sânt pe plan incomparabil mai redus, ale noastre. La noi însă, numai după război și îndeosebi în ultimii ani problema menirii României, adică a obligației supreme și ultime față de esența ei, a devenit arzătoare. Un neam care n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist are un sens numai întru cât fixează o etapă, în nici un caz o finalitate. Să ne închipuim o Românie în care cultul mistic al iraționalului forțelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe care ea le primește pentru a le abandona. Valorile, în tendința lor de a se autonomiza de viață, se constituie în zonă aparte, creîndu-și o bază rațională, pe cea vitală pierzînd-o. Astfel, nu există în fond decât o axiologie raționalistă. Și etica se simte bine numai pe fundamente raționaliste. Vitalismul, punând accentul pe imanență, a suprimat dualismul, adică reazemul teoretic al eticii. Devenirea a fost astfel reintegrată în drepturile ei, adică în rosturile ei de a crea și distruge fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Valorile, în tendința lor de a se autonomiza de viață, se constituie în zonă aparte, creîndu-și o bază rațională, pe cea vitală pierzînd-o. Astfel, nu există în fond decât o axiologie raționalistă. Și etica se simte bine numai pe fundamente raționaliste. Vitalismul, punând accentul pe imanență, a suprimat dualismul, adică reazemul teoretic al eticii. Devenirea a fost astfel reintegrată în drepturile ei, adică în rosturile ei de a crea și distruge fără nici o răspundere. Toate viziunile de viață care dezvăluie sensul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atare dispune de el în mod nelimitat. Cum esența lui este rațiunea, limitele expansiunii sale sânt imanente. Statul, în concepția aceasta, care a fost și a lui Kant, coordonează numai voințele individuale. Un simplu factor de armonie. Numai că viziunea raționalistă a omului are împotriva sa toată istoria.Prezența statului și a dreptului, legate de existența societății pentru a dovedi dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a guvernat timp de secole academiile și universitățile europene. Educația tinerilor a tins să neglijeze importanța mai mult decât strict medicală a disciplinei corporale, atât de intens dezbătută și practicată în școlile filozofice ale Antichității târzii 1. Rezultatul acestei perspective raționaliste, bazată pe un cras dualism epistemologic, îl constatăm astăzi. Nimeni nu mai poate susține la modul serios, în public, existența unei relații de incidență între un anumit stil de viață privată (ilustrat de modalitățile de apropriere personală a corporalității) și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1995; Christian Reus-Smit, 1999; Nina Tannenwald, 1999; Iain Johnston, 1996; Elisabeth Kier, 1997) au abordat problema dezvoltării unei culturi strategice în cadrul constructivismului. O altă generație de constructiviști s-a angajat în cercetări empirice despre relațiile internaționale (Ruggie, 1993; Kratochwil, 1996), raționaliste (Keck, 1997; Risse, 2000). O etapă importantă în dezvoltarea constructivismului a fost dată de colaborarea dintre Școala Engleză (Buzan, 1993; Hurrell, 1993) și Școala de la Copenhaga (Waever, 1997), accentul fiind pus pe interpretarea relațiilor internaționale din punct de vedere istoric
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mai aprinsă în cadrul constructivismului este dacă și cum se poate reconcilia raționalismul cu constructivismul, și în ce termeni. În acest sens, constructivismul și raționalismul sunt mai degrabă complementare, decât contradictorii, soluția fiind dată prin patru răspunsuri de integrare a abordărilor raționaliste cu cele constructiviste. Primul răspuns este faptul că raționalismul și constructivismul pot fi compatibile în cadrul acțiunii instrumentale, realitate determinată de așteptări și intenții subsumate alegerilor raționale. Cu alte cuvinte, actorii raționaliști și constructiviști trăiesc într-o lume construită social și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
fiind dată prin patru răspunsuri de integrare a abordărilor raționaliste cu cele constructiviste. Primul răspuns este faptul că raționalismul și constructivismul pot fi compatibile în cadrul acțiunii instrumentale, realitate determinată de așteptări și intenții subsumate alegerilor raționale. Cu alte cuvinte, actorii raționaliști și constructiviști trăiesc într-o lume construită social și acționează nu numai pentru cunoașterea opiniilor lor, dar și pentru realizarea cooperării în domeniul relațiilor internaționale. Al doilea răspuns este că, prin excelență, constructiviștii se confruntă cu o logică a consecințelor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Cooperarea între cele două organizații este percepută ca fiind prioritară pentru a da substanță "multilateralismului eficace" din acțiunile strategice ale Uniunii Europene. Împărțind, noțiunea de încredere 116 sau de solidaritate, relația între O.N.U. și U.E. este complementară concepției raționaliste, în sensul că cele două organizații cooperează în ideea de maximizare a câștigurilor reciproce. Cooperarea interinstituțională între U.E. și O.N.U. se concretizează cel mai distinct în managementului civil al crizelor. În primul rând, se constată faptul că managementul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]