313 matches
-
si anume, binele colectiv. Dac] nu exist] obiecții legate de aceste condiții, sunt de dorit îndeplinirea și p]strarea lor atâta vreme cât ele asigur] atingerea telului moral prin promovarea binelui absolut. A patra și a cincea versiune - egoismul etic și cel raționalist - înf]țișeaz] egoismul că pe un ideal pragamatic de natur] moral] sau rațional]. În ceea ce privește egoismul psihologic, putem fi convinși de inconsistenta să, prin încercarea de a demască și a denigra în mod voit natură uman]. Cu privire la a treia form] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
păgâne. Prin Meditationes de prima philosophia in qua dei existentia et animæ immortalitas demonstratur (1641), René Descartes a provocat una din cele mai puternice crize pe care le-a traversat conceptul de imaginar. Acuzația care i-a fost adusă de către raționaliștii post-descartes-ieni, cum că ar reprezenta "copilăria conștiinței" (Alain 89-90), nu a constituit altceva la timpul respectiv (secolele XIX-XX) decât o continuare într-un nou limbaj problematizant a puternicei tendințe de devalorizare declanșate încă din antichitate prin atacul asupra imaginii − una
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fondatorul, la Fundațiile Regale, al premiilor tinerilor scriitori, iar Comarnescu, după ce, în ianuarie 1934, scrie că a reflectat mult, că a șovăit dacă să voteze sau nu pentru premierea cărții Nu a lui Eugen Ionescu, în final a votat, împotriva raționaliștilor Tudor Vianu și Șerban Cioculescu, pentru premiere, explicându-și și în scris, în Vremea, în articolul De ce am votat pentru Nu al d-lui Eugen Ionescu. Să amintim totodată că, în Germania, Golopenția a citit cu asiduitate și beletristică și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
reprezentat doar una dintre diferitele manifestări ale unui totalitarism mai amplu de gândire și cultură, împotriva căruia postmodernitatea, astăzi, s-a revoltat cu hotărâre. În definitiv, cine n-ar fi dorit ca morții să învie? Nu doar intelectualii timizi sau raționaliștii. Mai degrabă nu o doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
că este importantă o trecere în revistă a dezvoltarea ei filosofice. Astfel, Platon o consideră înșelătoare și utilă doar ca instrument pentru reminiscența ideilor, în timp ce Aristotel vede în această componentă elementul necesar pentru formarea unei judecăți generale în jurul cazurilor particulare. Raționaliștii o consideră ca pe ceva secundar, iar empiriștii recunosc în ea nu doar unicul izvor al cunoașterii obiective, dar și criteriul suprem al adevărului. I. Kant a căutat o cale de mijloc prin judecățile sale sintetice și apriorice. Cunoașterea este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării suferințelor celor bolnavi. Pe măsură ce culturalizarea omenirii devine realitate generalizată și cercetarea se aprofundează, povestea „nopții Evului Mediu“ întreținută de raționaliști, atei și de toți adversarii creștinismului pierde teren, făcând loc aspectelor pozitive din acest Ev. înfăptuirile medicinii caritabile uimesc și sunt pilduitoare. în această etapă medicii au fost nevoiți să se ocupe mai puțin de cercetare, experimentare și teoretizare și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Organismul uman începe să fie văzut prin metafora conceptului de mașină. Iatromecanistul Bossnet (1627 - 1704) face comparații detaliate între om și mașina în funcțiune. Luministul La Mettrie va dezvolta în L’Homme Machine (1748), om golit de sufletul, în care raționalistul exclusivist nu credea. Această concepție plurifuncționalistă, se reflectă și-n structura Spitalelor Generale organizate prin decizia Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fizico-chimic. La 1700 apare De morbis artificium (Despre bolile meseriașilor), tratatul italianului Bernardino da Carpi Ramazzini și, după câțiva ani doar, apare Teoria medica vera (Adevărata teorie medicală) a lui Georg Ernest Stahl; apare, în traducere latină Căutarea adevărului a raționalistului René Descartes, Eseu asupra intelectului omenesc al filosofului empirist John Locke. în 1704, fizicianul matematician și astronom, Isaac Newton, publică Traité d’optique iar Denis Papin ia mările în stăpânire cu invenția sa, vaporul. Folosit pentru a furniza energie defibratorului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Filosoful René Descartes (1596 - 1650) vorbise de idei înnăscute. Emmanuel Kant (1724 - 1804) vorbește de idei din și de dincolo de experiență, numindu-le aposteorice și apriorice. Raționalismul secolului se nuanțează. Medicul olandez, Jean-Adrian Helvetius (1661 - 1727) este ca timpul său: raționalist, materialist, mecanicist, senzualist. Materia este realitate prin natura ei. Mișcarea o caracterizează. Senzațiile o comunică. Acestea se convertesc în percepții, reprezentări, concepte, judecăți, teorii, sisteme conceptuale. Mai ales la acestea gândesc filosofii și medicii Luminilor. Etienne Condillac (1715 - 1780) dă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
speciilor, înmulțirea viețuitoarelor. Considerând că exprimarea definește persoana, el afirmă sentențios „Le style est l’homme“. O altă categorie de filosofi — prieteni ai medicilor și cu idei medicale este cea a unor scriitori luminiști celebri: Diderot, Rousseau, Voltaire, Montesquieu. Toți raționaliști, critici, moraliști, ajunși universali, în viață fiind. Denis Diderot (1713 - 1784), pasionat de medicină, consideră senzația și automișcarea, atribute ale materiei, iar conștiința, manifestarea acesteia în stadiul superior organizat. Gloria lui Diderot este legată de Enciclopedie, capodopera Luminilor, în 35
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nu avea vreo legătură cu credința, ci numai cu măsura în care aceasta servea drept mijloc de răspîndire a naționalismului românesc 98. În ceea ce privește misticismul legionarilor, Iorga a manifestat întotdeauna o aversiune sănătoasă față de tot ce este abstract. El era un raționalist latin și explica misticismul Legiunii prin faptul că "Codreanu este slav"99. Ego-ul lui Iorga nu permitea nici un atac din partea "Noului naționalism". În ochii lui, el era principalul element în înfăptuirea României Mari, iar naționalismul acesteia trebuia să se bizuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mileniu. Într-o astfel de situație, trebuie să folosim dovezile pe care le avem la dispoziție. Admiterea a altceva decît a probelor documentare sprijină pretențiile istorice ale ungurilor. Dar oricît de greu de admis ar fi ele pentru un sceptic raționalist ca Dománovszky, dovezile care nu sînt bazate pe documente nu pot fi ignorate. Ele trebuie completate recurgînd la ipoteze și paralele istorice și apelînd la evoluția organică. Absența documentelor scrise timp de un mileniu nu ne oferă altă alternativă, date
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
celor care controlează cunoașterea de a menține acest control, suprimând alte tipuri „subversive” de cunoaștere. Această interpretare a condiției umane era asociată pe atunci, În mod corect, cu scrierile lui Michel Foucault. Cu tot obscurantismul său ocazional, Foucault era un raționalist. Primele lui scrieri urmează Îndeaproape preceptul marxist că, pentru a elibera muncitorii din lanțurile capitalismului, era nevoie mai Întâi de o altă interpretare a istoriei și a economiei, care să demaște narațiunea interesată produsă de societatea burgheză. Așa-zisa cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]