408 matches
-
pe prim-rabin l-a legat o trainică prietenie. "„Nu e vorba despre relații protocolare, ci chiar despre o prietenie autentică. O asemenea relație nu se face de pe o zi pe alta"", declara Ernest Neumann. A participat la numeroase congrese rabinice în Israel, la centenarul Seminarului rabinic din Budapesta (1977) și, în 1988, tot în capitala Ungariei, la Congresul Mișcării Iudeo-Creștine. A fost unul dintre promotorii mișcării ecumenice din Timișoara. Prim-Rabinul Dr. Ernest Neumann a trecut la cele veșnice la
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]
-
o trainică prietenie. "„Nu e vorba despre relații protocolare, ci chiar despre o prietenie autentică. O asemenea relație nu se face de pe o zi pe alta"", declara Ernest Neumann. A participat la numeroase congrese rabinice în Israel, la centenarul Seminarului rabinic din Budapesta (1977) și, în 1988, tot în capitala Ungariei, la Congresul Mișcării Iudeo-Creștine. A fost unul dintre promotorii mișcării ecumenice din Timișoara. Prim-Rabinul Dr. Ernest Neumann a trecut la cele veșnice la 21 aprilie 2004 la Timișoara.
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]
-
sediul la Chișinău (1908-1941). Rabinul Leib Yehuda Tsirelson s-a născut în anul 1859 în localitatea Kozelets, gubernia Chernigov (Ucraina de astăzi), în familia rabinului Moishe Khayim Tsirelson. La vârsta de 19 ani a devenit rabin, titlu primit de la Seminarul Rabinic din Priluki. Din acea perioadă, a început să scrie articole în limbile ebraică, idiș și rusă în diferite periodice ale vremii în care prezenta ideea năzuinței evreilor de a avea un stat în Palestina. În anul 1898 a participat la
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
cu grădinițe și terminând cu Școala Yeshiva, unde au fost formați viitori rabini proeminenți, cum au fost cei din Râbnița și Buhuși. Rabinul Tsirelson era un filozof și un promotor al înțelegerii religioase. El a fost publicist și liderul Comitetului Rabinic. Cu ajutorul guvernului rus, a acordat ajutor refugiaților din primul război mondial. A fost de asemenea un luptător energic pentru drepturile evreilor din România. Rabinul Tsirelson a fost una din marile autorități talmudice ale timpului său, unul dintre fondatorii și conducătorii
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
ul, numit în mod tradițional (, o abreviere ebraică a lui "", cele „șase ordine” ale Torei orale), este un text central al iudaismului rabinic, compus din Mișna și Ghemara. Este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului V e.n. În majoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub formă de dialoguri și opinii minoritare pe lângă opinii majoritare. Textul talmudic conține numeroase
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
creștină. Deoarece rabinii trebuiau să confrunte o nouă realitate- adică un iudaism fără Templu (pentru a servi drept centru de predare și de studiu), vechiul sistem de studiu pe cale orală nu a putut fi menținut. Anume în această perioadă discursul rabinic a luat naștere și a început să fie înregistrat în scris. Cele mai vechi legi orale înregistrate probabil au fost de formă midrașică, în care discuțiile halahice au fost structurate ca un comentariu exegetic al Torei (Pentateucului). Dar, o altă
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
mai cultivați decât evreii romanioți, în consecință, au format comunități complet separate. Limba lor, Ladino (lb. iudeospaniolă), era complet diferită de cea ievanică. În Salonic se găsea una din cele mai numeroase comunități evreiești din lume, având o solidă tradiție rabinică. Majoritatea comunității era de rit spaniol (sefard). După sosirea evreilor sefarzi în Grecia, mulți dintre romanioți au fost asimilați de către cei sefarzi. La începutul sec.20, comunitatea romaniotă din Ioannina număra cca. 4000 de membri, marea majoritate fiind mici negustori
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
parlamentul israelian Knesset între anii 1975-1988 din partea Partidului Muncii. Rabinul s-a născut la data de 26 iulie 1932, în orașul Ierusalim, ca fiu al rabinului și cercetătorului Mordehai Hacohen. Bunicul său, rabinul Avraham Tzvi Shor a fost șeful Tribunalului Rabinic al hasidimilor din Ierusalim. Frații săi, Shmuel Avidor Hacohen (1926-2005) și profesorul Pinhas Peli au fost și ei rabini și învățați renumiți. Sora să, Tova Wachtvogel a făcut carieră jurnalistică. Menahem Hacohen a studiat la Institutul Rabinic Yeshivat Hevron din
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
fost șeful Tribunalului Rabinic al hasidimilor din Ierusalim. Frații săi, Shmuel Avidor Hacohen (1926-2005) și profesorul Pinhas Peli au fost și ei rabini și învățați renumiți. Sora să, Tova Wachtvogel a făcut carieră jurnalistică. Menahem Hacohen a studiat la Institutul Rabinic Yeshivat Hevron din Ierusalim, primind în anul 1951diploma de la cei mai vestiți rabini ai Israelului: Itzhak Herzog, Ovadia Hodiya, Eliezer Silver și Shlomo Goren. În anul 1951, a devenit rabin al Marinei militare israeliene, fiind desemnat ca ofițer pentru ceremonii
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
rabin al comunităților evreiești din România a lui Shlomo Sorin Rosen. Acest ritual a constat în ceremonia dăruirii talitului - salul tradițional cu care a fost îmbrăcat de către mentorul sau, Marele Rabin Menachem Hacohen, cel care l-a trimis la studii rabinice în Statele Unite. Shlomo Sorin Rosen a activat că prim-rabin în România până în luna martie 2011, când și-a încheiat activitatea oficială, emigrând ulterior în Canada. La 31 august 2011 a avut loc la Centrul Comunitar Evreiesc din București ceremonia
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
București ceremonia de rămas-bun a Rabinului Menachem Hacohen, care s-a retras, la rândul său, din funcția pe care a deținut-o în România, reîntorcându-se în Israel. Rabinul Menachem Hacohen este autorul mai multor lucrări de iudaism și comentarii rabinice și a publicat 16 volume de noi comentarii asupra Bibliei, dintre care menționam: Între altele, rabinul Menahem Hacohen a făcut parte și din comitetul de redacție al ediției israeliene a Enciclopediei Britanice pentru tineret. El a locuit vreme de multe
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
devenit deputat în Marea Adunare Națională și în 1992 Membru de Onoare al Academiei Române. David s-a născut la data de 23 iulie 1912, în orașul Moinești (județul Bacău), ca fiu al rabinului comunității evreiești „gaon” ("gaon" este un titlu rabinic onorific însemnând "înțelept") Abraham Arie Leib Rosen (născut în anul 1870, în Galiția, decedat în anul 1951, în a doua noapte de Roș Hașana și înmormântat în Cimitirul Sanhedria din Ierusalim). În anul 1916, tatăl său s-a mutat cu
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
său și studii laice la liceul din localitate. În anul 1931, Rosen s-a înscris ca student la Facultatea de Drept din București de unde a plecat datorită atmosferei antisemite de acolo. În același an se înscrie la Institutul de Studii Rabinice din Viena (Austria), dar nu își poate termina studiile din lipsă de fonduri și revine la București. În anul 1935, termină studiile universitare la București, obținând diploma de jurist licențiat (master). Își satisface apoi timp de doi ani stagiul militar
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
de fonduri și revine la București. În anul 1935, termină studiile universitare la București, obținând diploma de jurist licențiat (master). Își satisface apoi timp de doi ani stagiul militar obligatoriu la Fălticeni. În anul 1937 revine la Institutul de Studii Rabinice din Viena, dar pleacă din Austria un an mai târziu, în mai 1938, după anexarea ei de către Germania. A studiat în paralel cu rabinul Alter Dorf și a obținut titlul de Doctor în științe iudaice. În anul 1938, dr. Moses
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
studiat în paralel cu rabinul Alter Dorf și a obținut titlul de Doctor în științe iudaice. În anul 1938, dr. Moses Rosen a fost învestit ca rabin de către marii rabini Haim Rabinovici, Baruch Glanț și Moshe Berger, membri ai consiliului rabinic din București, șef-rabinul dr. Iacob Itzhak Niemirower din București și șef-rabinul dr. Abraham Jakob Mark din Bucovina. Primul său post de rabin a fost la mica sinagogă Mahala din Fălticeni. În mai 1940, a fost ales ca rabin în orașul
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
căutat frecvent la domiciliu de poliție pentru a fi deportat în Transnistria. Până la sfârșitul anului 1946, ajunge să fie ales succesiv în trei poziții de frunte din viața religioasă a evreilor din București: președinte al secției cultului, membru al Sfatului Rabinic și rabinul Sinagogii Mari din București și al sinagogii Malbim. În decembrie 1947, șef-rabinul dr. Alexandru Șafran, a fost expulzat din România (într-un termen de 2-3 ore), deoarece era antipatizat de regim, fiind considerat un om cu rigiditate morală
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
observată de cei din jurul lui. Termenul iudaism este ambiguu, căci el se poate referi la religii destul de diferite: există o familie de iudaisme numite sacrificiale, care au existat înainte de ultima dărâmare a Templului din Ierusalim de către romani, și un iudaism rabinic, care a apărut după distrugerea Templului, și care el este o religie tot atât de diferită de iudaismul dinaintea anilor 70 e.n. pe cât este și creștinismul. A vorbi deci despre concepția iudaismului despre suflet, presupune în mod inevitabil să faci o istorie
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
din centrul și vestul Europei. Sensibilizat contra încercărilor de reformă în iudaism încă din tinerețe din vremea uceniciei sale la rabinul Zalman Tiktin din Breslau, Malbim scrisese deja în 1848 lucrări de exegeză biblică în care condamnase cu asprime conferința rabinică germană de la Braunschweig din 1844 ale cărei decizii deschideau drumul spre reforme mai radicale în practica și teoria religiei evreiești. Speriat de orice tentative ce păreau asemănătoare cu inițiativele iudaismului liberal sau reformat din Germania, rabinul Malbim cerea respectarea cu
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
-הרב המרקד). a îmbinat spiritul muzicii hasidice cu cel al muzicii din anii '60 ("sixties”) și este considerat cel mai însemnat autor de cântece religioase evreiești din a doua jumătate a secolului al XX-lea. După studii religioase în mediul rabinic ortodox lituanian ("mitnagdim" adică "oponenți" față de adepții hasidismului, în lumea celor care învață Tora), Shlomo Carlebach a aderat la mișcarea hasidică Habad - חב"ד, iar mai târziu a întemeiat un curent hasidic propriu, denumit de unii "neo-hasidic". Shlomo Carlebach s-
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
său la New York, în sinagoga sa, numită "Kehilat Yaakov" ("Comuniatea lui Iacob") din West 79th Street, Upper West Side, NY. După moartea tatălui său în 1967, împreună cu fratele său, Eli Haim Carlebach, a preluat conducerea spirituală a acestei sinagogi. Studiile rabinice le-a continuat în yeshivele ortodoxe "Tora veDaat", "Rabbi Chaim Berlin" din Brooklyn și la Beth Hamidrash Hagavoha din Lakewood, New Jersey, condusă de rabinul Aharon Kotler. De asemenea, a studiat la Universitatea Columbia. În cursul studiilor, Shlomo Carlebach s-
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
De asemenea, a studiat la Universitatea Columbia. În cursul studiilor, Shlomo Carlebach s-a distins prin talentul său muzical și a oficiat ceremonii în calitatea de hazan (cantor), cu prilejul principalelor sărbători evreiești. În tinerețe, Shlomo Carlebach a părăsit curentul rabinic „lituanian” și, în scurtă vreme, a devenit un învățăcel sau adept al celui de-al șaselea rabin din Lubavich, Yossef Itzhak Schneersohn, conducătorul hasidimilor Habad. În anii 1951 - 1954, a activat ca unul din primii emisari ai fiului acestuia, rabinul
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
văzută de establishment-ul iudaic ortodox. A fost criticat de exemplu pentru faptul că admitea în prezența sa dansuri mixte de bărbați și femei și că dădea mâna sau chiar se îmbrățișa cu femei străine, contrar interdicțiilor impuse de verdictele rabinice ortodoxe Halaha. Ulterior a devenit obiectul a numeroase plângeri din partea unor femei pentru hărțuială sexuală, acuzații rămase neanchetate până la capăt, dar care au dus la împiedicarea de către organizații feministe a numirii unei străzi la New York în amintirea lui). Între altele
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
Sinai. Unul din cei trei fii ai lui Shmuel Eliahu Taub, rabinul Israel Meir Taub (1849 - 1920) este de fapt primul "Modzitzer rebbe" sau "rabin din Modzitz" propriu zis, fiindcă el este acela care în 1891 și-a întemeiat „curtea” rabinica la Modzitz. De la el încoace adepții săi și urmașii lor se numesc de mai bine de un veac „hasidim Modzitz”, indiferent pe ce meleaguri i-a risipit soarta. La începutul primului război mondial în 1914 a fost nevoit să se
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]
-
studiile la gimnaziul local, terminându-le cu rezultate excelente în anul 1937. În continuare, familia s-a mutat la Viena unde tânărul Blau s-a înscris la studii de limba și cultura arabă la Universitate, iar în paralel, la Seminarul rabinic local. În luna martie 1938 Austria fiind invadată de Germania hitleristă, împreună cu părinții și cu sora lui mai mică (azi Clara Hen, profesoară de botanică la Universitatea Ebraică din Ierusalim), a reușit să se refugieze în Italia vecină la 8
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
al iudeo-arabei în particular. Al doilea este cel al lingvisticii limbilor semite, in deosebi cu referire la constituirea și evoluția istorică a ebraicei biblice. Blau a mai scris, de asemenea, cărți și articole în domeniul limbii ebraice moderne, a ebraicei rabinice și a arameicei. Yehoshua Blau este cel mai important cercetător al "iudeo-arabei" folosite în Evul Mediu. În această perioadă istorică limba arabă a servit alături de ebraică drept limbă de cultură a evreilor în lumea arabă. Elita evreiască a scris multe
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]