408 matches
-
abolirea cunoscutelor reguli alimentare și chiar a circumciziei. Din Germania, reforma ajunge și în SUA. b) Evreii ortodocși. Iudaismul ortodox „se bazează pe convingerea că legea scrisă, codificată în Tora, și legea orală, codificată în Talmud și transmisă de învățătura rabinică, conțin autenticul cuvânt al lui Dumnezeu. Așadar, Tora este imutabilă, iar legile ei, care implică toate sectoarele vieții, sunt mereu valide în forma în care au fost promulgate”. Evreii ortodocși sunt numeroși după recensământ, dar puțini sunt practicanți. Sunt majoritari
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mărturia lui Iustin (1 Apol. 31, 6); acesta scrie la mai puțin de treizeci de ani de la revolta iudaică, având informații de primă sursă. El confirmă atribuirea supranumelui mesianic de „fiul stelei” lui Bar Kosiva; 3) mărturia unui alt curent rabinic, ostil revoltei, care neagă mesianitatea - admisă deci de alții - căpeteniei celor revoltați; printr‑un joc de cuvinte, ei îl numesc pe Bar Kokhba, „Bar Koziba”, „fiul minciunii”; 4) autorii creștini de mai târziu, Eusebiu, spre pildă (HE, 4, 6, 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ziua în care drepții se vor odihni împreună cu Cristos. Ultima zi, a opta, inaugurează împărăția cea veșnică. Auguste Luneau presupune, pe urmele lui Franz Cumont, că această tradiție a săptămânii milenare a fost împrumutată de Pseudo‑Barnaba dintr‑un curent rabinic influențat de teoriile magilor elenizați. Cele două motive de care tocmai am vorbit - cel al „mileniului pământesc”, împrumutat din literatura apocaliptică iudaică (fără legătură cu Apocalipsa lui Ioan) și cel al „săptămânii milenare”, propriu mediilor iudeo‑siriace - fuzionează pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Jenks, Origins... pp. 14‑17, precum și cele, aproape identice, ale lui Lietaert Peerbolte, Antecendents..., pp. 8‑9. În această privință, există un consens aproape perfect între cei doi cercetători. . Jenks, Origins..., pp. 16‑17. . Ibid., pp. 17‑20. . În literatura rabinică, termenul min este asociat „ereticului” disprețuitor față de înțelepți și învățături, care neagă orice autoritate tradițională, precum și legea nescrisă. A se vedea Jenks, Origins..., pp. 13‑14. . Este vorba de o teză publicată de două edituri, una din Gembloux, alta din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
38,8). . Aceste două nume apar în Iez. 38-39, unde Gog este un rege, iar Magog un regat (Iez. se referă la Imperiul Pers). În Apocalipsă, Gog și Magog închipuie totalitatea națiunilor care coalizează împotriva celor aleși. Potrivit unor texte rabinice, Gog și Magog ar fi cei mai mari dușmani ai lui Mesia: Targ. Num. 11, 29; vezi de asemenea Oracolele sibiline III, vv. 319‑322; 512‑513, care îi situează pe Gog și Magog în Etiopia extrem orientală, considerată de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
multe localități, cu precădere în cele din Peninsula Balcanică. Unul dintre urmașii lui Sabbatai Zewi, Nehemya Hayim ben Moshe, s-a născut în Sarajevo cam prin 1650. El însuși admitea că părinții săi erau originari din Sarajevo. Acuzat de cercurile rabinice ca misionar ascuns al sabbtaism-ului, el a umblat din loc în loc. Învățat în literatura rabinică și în doctrina mistică a Zohar-ului și a Kabbalei, el a dat continuitate speranțelor mesianice ale evreilor. În 1683 s-a mutat de la Thessalonik la
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Nehemya Hayim ben Moshe, s-a născut în Sarajevo cam prin 1650. El însuși admitea că părinții săi erau originari din Sarajevo. Acuzat de cercurile rabinice ca misionar ascuns al sabbtaism-ului, el a umblat din loc în loc. Învățat în literatura rabinică și în doctrina mistică a Zohar-ului și a Kabbalei, el a dat continuitate speranțelor mesianice ale evreilor. În 1683 s-a mutat de la Thessalonik la Belgrad, pentru ca în 1687 să fie capturat de germani la Valona. După eliberare, se întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Timiș (fondul documentar), Arhiva Primăriei din Arad, Arhiva Primăriei din Timișoara, Arhiva Primăriei din Lugoj, Biblioteca Națională Széchenyi din Budapesta, Muzeul Comunităților Evreiești din București, Arhiva Federației Comunităților Evreiești din România, Arhivele Statului Ungar din Budapesta, Arhiva și Biblioteca Seminarului Rabinic din Budapesta, Muzeul Comunității Evreiești din Budapesta, Muzeul Comunității Evreiești din Belgrad. Vezi volumul: Victor Neumann, Istoria evreilor din România. Studii documentare și teoretice, Amarcord, Timișoara, 1996. Simon Dubnov, Istoria universală a poporului evreu, ediție prescurtată și prelucrată în limba
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și-a făcut loc treptat cel care va personaliza viața evreiască În România timp de peste patru decenii: rabinul Moses xe "Rosen"Rosen. Născut În 1912, la xe "Fălticeni"Fălticeni, fiu al rabinului Avram xe "Rosen"Rosen, el Își Începe activitatea rabinică la xe "București"București, la sinagoga Malbim, pentru a prelua apoi Sinagoga Mare, una dintre sinagogile importante ale orașului. În toamna lui 1944, se reconstituie comunitățile, ce Își aleg conducerile după deja amintitul principiu „al cheii”. La propunerea Partidului Social-Democrat
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
puternic centru comunitar, cu zeci de sinagogi, rabini și alți slujitori ai cultului. Obiectivul său central era reconstituirea autorității comunitare și reintroducerea controlului comunitar În sfera religioasă. Între timp, el câștiga prestigiu, astfel că devine, În 1946, membru În Sfatul rabinic, iar În timpul lipsei din țară a rabinului-șef, Alexandru xe "Șafran"Șafran, xe "Rosen"Rosen va funcționa ca Înlocuitor al acestuia. Puterea a văzut În tânărul și energicul rabin xe "Rosen"Rosen un excelent tovarăș de drum. Trecutul său de
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
comuniști, pentru a contribui prin prestigiul lor la construirea unei credibilități și totodată a unei legitimități a Puterii recent instalate. În primele cicluri de conferințe, Îl găsim pe xe "Rosen"Rosen printre conferențiari, folosind un limbaj mai... puțin specific activității rabinice. Optimismul rabinului urca la cote Înalte, când descria cum „peste Întreaga Europă, suflă un vânt de primăvară adevărată, de optimism”. Sentimentele sale Îl așază alături de „marea oaste proletară, ce se afla În plinmers”1. Este clar că rabinul xe "Rosen
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
evreo-ortodoxă, ei au adus și supunerea fără limite față de conducător, care nu mai era rabinul-țadic, ci conducătorul politic. Prin educația primită, aceștia au fost pregătiți mental pentru ceea ce comuniștii numeau „disciplina de partid”. Nu Întâmplător, descendenți ai unor vechi familii rabinice vor deveni cei mai fanatici activiști și lideri comuniști. Mihai xe "Roller"Roller, cel care un timp a fost dictatorul noii istoriografii comuniste, cât și al Întregii vieți științifice, era descendentul unei vechi familii rabinice din xe "Buhuși"Buhuși, Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
descendenți ai unor vechi familii rabinice vor deveni cei mai fanatici activiști și lideri comuniști. Mihai xe "Roller"Roller, cel care un timp a fost dictatorul noii istoriografii comuniste, cât și al Întregii vieți științifice, era descendentul unei vechi familii rabinice din xe "Buhuși"Buhuși, Ana xe "Pauker"Pauker, „Passionaria României”, era descendenta unei familii foarte religioase din Codăiești, un shtetel evreiesc din Înapoiata regiune a sudului xe "Moldovei"Moldovei, iar xe "Walter Roman"Walter Roman, important activist al Partidului, era
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
iar xe "Walter Roman"Walter Roman, important activist al Partidului, era urmașul unei familii religioase ce dăduse și un număr de rabini, din Bihor, regiune unde ortodoxismul era majoritar În lumea evreiască. Numai la prima vedere această migrare de la „curtea rabinică” În anturajul liderului de partid este „Împotriva naturii”. În fond, se păstra același tip de structură mentală, schimbându-se doar conținutul ideologic. Firește, nu toți activiștii comuniști evrei aveau ascendențe religioase, alții porneau, tocmai, de la polul opus, din familii ce
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Declarației din aprilie, cunoscută ca „declarația de independență” a P.C.R. În 1982 este Înlăturat din toate funcțiile, pe motiv că mai mulți membri ai familiei sale auemigrat. xe "Roller"Roller, Mihai (1908-1958) Născut la xe "Buhuși"Buhuși, Într-o familie rabinică. Activist al Partidului În perioada ilegalității. Fără a avea studii de specialitate, xe "Roller"Roller devine coorxe "Antonescu"donatorul politic al istoriografiei române. Membru al Academiei Române, responsabil al secției de știință a Comitetului Central. Autor al singurului manual de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
unui pamflet violent antisemit, ai cărui autori erau legați de conducerea P.C.R. și care preconiza un naționalism de tip fascistoid. xe "Rosen"Rosen, Moses David (1912-1994) S-a născut Într-o familie de rabini, la xe "Fălticeni"Fălticeni. Urmează cursuri rabinice la Yeshiva din Viena, și În paralel studiază dreptul la xe "București"București. Are vederi de stânga, este arestat În câteva rânduri și internat În lagărul de la xe "Târgu Jiu"Târgu-Jiu, unde Îi cunoaște Îndeaproape pe viitorii lideri ai României comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
președinte al Federației Comunităților Evreiești. Astfel, rabinul xe "Rosen"Rosen a devenit „singura voce” a lumii evreiești. Este ales În diverse foruri evreiești internaționale. Moare În mai 1994. xe "Șafran"Șafran, Alexandru (n. 1910) S-a născut Într-o familie rabinică, la xe "Bacău"Bacău. Devine, la 29 de ani, șef-rabin al evreilor din România. Are conducerea spirituală În cea mai grea perioadă a istoriei evreiești. În decembrie 1947 părăsește definitiv România, primind postul de șef-rabin al orașului xe "Geneva"Geneva
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
lui Israel, ea, ne-evreica, și dă naștere unei seminții. Faptele săvârșite de Rut față de soacra ei sunt fapte de iubire și bunătate, fără gândul la răsplată, nici obligație morală. Ele țin de hessed, milă, generozitate. Mai târziu, în ebraica rabinică, acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor, asigurarea unei zestre pentru mireasa săracă, îngroparea mortului. Cartea lui Rut anticipează această dezvoltare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor, asigurarea unei zestre pentru mireasa săracă, îngroparea mortului. Cartea lui Rut anticipează această dezvoltare rabinică și îndeamnă pe fiecare să face asemenea gesturi. Așadar Dumnezeu nu a renunțat la actele Lui de milă și generozitate autentică, ci doar a încredințat realizarea acestora oamenilor, ca Rut și Booz, care le împlinesc în locul Lui. Iar actele acestea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ea învățătura corectă. În fapt, cantitatea suferinței contează mai puțin decât modul în care este înțeleasă. Iar suferința celui drept poate ușura durerea generațiilor viitoare. Ceea ce contează nu este propria suferință, ci reacția poporului pentru care suferi 14. În iudaismul rabinic, suferința este de fapt un bine. Ea este una dintre cele patru binecuvântări pe care Dumnezeu voia să le răspândească în lume, pentru ca ea să reprezinte unul dintre drumurile care duc la El. Potrivit lui Rabbi Simeon bar Yohai, înțelept din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de a sfinți numele lui Dumnezeu este menționată pentru prima oară în Levitickk. Calea cea mai potrivită pentru îndeplinirea ei avea să fie explicitată în Talmud și, mai târziu, în comentarii în relație directă cu experiența istorică a momentului. Dreptul rabinic consideră că este de datoria fiecărui evreu mai curând să moară decât să fie constrâns să încalce anumite porunci, în special interdicțiile legate de idolatrie, omor și incestll. Acest principiu intră în tensiune cu altul, la fel de fundamental, cel al "grijii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
perspectivă, Dumnezeu sau îngerii devin martorii morții martirului. În perioada persecuțiilor religioase ale lui Hadrian din secolul al II-lea, doctrina convențională a răsplății și a pedepsei traversează în lumea evreiască o criză gravă, care suscită o revizuire a doctrinei rabinice despre teodicee. Acum nu suferințele provocate de o putere de sus sunt cele care cer o explicație, nici nenorocirile care-l lovesc pe omul bun, ci mai degrabă faptul că respectarea poruncilor însăși devine cauză de suferință și moarte. O
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
persecuțiile, iar evreii se întorc la școli și la practicarea religiei lor, Rabbi Iuda, ajuns la maturitate, reia și continuă munca discipolilor lui Akiba. El este cel care, la sfârșitul secolului al II-lea, publică Mishna, cod fundamental al Legii rabinice, menit să devină nucleul Talmudului, care avea să fi studiat secole întregi de evrei, peste tot în exilul lor. De altfel, după distrugerea Templului, în 70, înțelepții evocă în Midrash suferința lui Dumnezeu însuși, imaginându-l plângând neconsolat și chemându
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe îndoliați să-și întoarcă privirea spre viitor, spre ceasul când Mesia va veni pentru a pune capăt exilului și suferințelor lui, și spre locul, pământul lui Israel, unde se va împlini izbăvirea atât de mult sperată. De altfel, tradiția rabinică face să coincidă 9 av, data distrugerii Templului, cu cea a nașterii lui Mesia, într-atât poartă ea în sine promisiuneayy. Această zi de doliu nu încheie anul evreiesc. Luna următoare este consacrată rugăciunilor de penitențăzz care preced celebrările anului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de doliu nu încheie anul evreiesc. Luna următoare este consacrată rugăciunilor de penitențăzz care preced celebrările anului nou, apoi urmează Marea Iertare (Kippur), în timpul căreia credincioșii își manifestă căința, fac ispășire și imploră iertarea divină. Amintirea celor Zece Martiri, eroii rabinici deja menționați, este evocată în dimineața zilei Marii Iertări, unul dintre cele mai solemne momente ale calendarului evreiesc, printr-unul dintre cele mai mișcătoare poeme ale liturghiei evreiești, Eikh ezkera ( Îmi amintesc de bărbații aceia). Așteptarea zilelor mai bune redevine
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]