377 matches
-
colorat, copiii la care se referă indicatoarele rutiere pe lângă care trecem la Union, New Jersey, cu textul LOC DE JOACĂ PENTRU COPII și CONDUCEȚI PRUDENT, NOI NE IUBIM COPIII - ei sunt băieții și fetele „din vecini“, puștimea care cere întruna „rabla“ și se „ambuteiază“, ajungând, în cele din urmă, la țanc, în timpul ultimei reclame - puștimea care nu-i are de vecini pe alde Silverstein și Landau, ci pe Fibber McGee și Molly, pe Ozzie și Harriet, pe Ethel și Albert, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Obertiniuc și alții. Mergeam la școala din centru tot în pantaloni scurți și desculț, vara, și pe timp răcoros cu niște pantaloni lungi și încălțat, cu o plăsucă pe spate, în care aveam câteva caiete. În buzunar aveam stiloul, o rablă de la un frate mai mare, de la care, când îi desfăceam capacul, mă mânjeam pe mâini cu cerneală. Acum am vreo șapte stilouri cu penițe „iridium” și nu folosesc nici unul, pentru că pixurile sunt mai la îndemână. Spuneam că noi, colegii de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de focuri celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii bunicului meu Îi joacă feste. De două ori i se năzare că se apropie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
boltei pe care am descris-o, am văzut lamele de plug ridicate În urma mea, spirala de metal acoperită de noroi, iar apoi cursa a luat sfârșit. M-am trezit mai târziu, pe bancheta din spate a unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochii prietenei sale. Am fost nevoită să vă las baltă. — Nu-ți face probleme, zise Kitty. Știu cum stau lucrurile cu liber-profesioniștii. Cum ați ajuns la aeroport? Întrebă Diane ușurată că scăpase de grija aceea apăsătoare. — A, am găsit o rablă jegoasă, plină de imigranți ilegali. — Ai Înnebunit? zise Diane. Dacă vă oprea poliția, ați fi ajuns și voi la Închisoare! Draga mea, nimeni nu vrea să aresteze imigranți ilegali. Sunt o forță de muncă ieftină de care e nevoie! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spate, erau doar niște umbre, în întunericul absolut, cald, catifelat. Ochii le căpătau mici reflexe lucioase de la stele. Nu se auzea decât lătratul câinilor, de foarte departe. Stăteam mult în stația de tramvai, până își aducea aminte să treacă și rabla noastră, după multe vagoane de serviciu sau tramvaie cu alte numere decât cel așteptat. Tata, care se suia primul, mă trăgea în sus, urca apoi mama și ne așezam pe scaunele incomode. Ne legănam așa un timp nesfârșit până acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la cele cu arc ale bicicletelor, scoțând un sunet ca de deșteptător, la cele cu bășică de cauciuc cu care erau dotate rablele de la "Comici vestiți ai ecranului". Ajuns acasă, îi ceru nevestei, în ochii căreia abia mai îndrăznea să se uite, documentația mașinii. Răsfoi paginile lucioase ale broșurii, pline de fotografii în culori prost suprapuse, înfățișînd mașina Dacia 1300 din toate pozițiile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arate că-i este teamă: — Aselam aleikum! spuse. — Metulem, metulem! îi răspunse Gacel, preferând, ca de obicei, salutul targui, apoi arătă spre jaima: Cine sunt ăștia? — Fac parte din comisia de organizare a raliului. Eu nu fac decât să pilotez rabla asta. — Sunt înarmați? — Înarmați? repetă celălalt, surprins. Da’ de unde! Cui i-ar trece prin minte să vină înarmat într-o tabără tuaregă? — I-a trecut prin minte unuia dintre ai voștri. — Imbecili sunt peste tot. Și în această competiție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lung pentru un asemenea aparat, nu crezi? — Da, un pic cam lung, sigur, dar eu fac ceea ce mi se cere. Ziaristul zâmbi ușor, aprobă de câteva ori din cap și apoi spuse: — Și ieri ți-au cerut să încarci în rabla asta apă, alimente, îmbrăcăminte și medicamente și să decolezi în zori. — Așa e. — Și unde le-ai dus? Știu că te-ai întors cu elicopterul gol. — La cei rămași pe aici. — La cei rămași în mijlocul deșertului? se prefăcu mirat celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu te înghite, deși habar n-am de ce dracu’ fac asta. Bănuiesc c-o faci pentru că ești un tip cinstit. Și la ce-mi folosește? se lamentă pilotul. De douăzeci de ani îmi pun în pericol viața urcându-mă în rablele astea, gata să cad în orice zi în mijlocul deșertului și să devin hrană pentru hiene, și nici măcar nu am o casă a mea. Blestemată soartă! Și acum, cară-te până nu mă răzgândesc. Pe când ziaristul se îndepărta, îl preveni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
are nici o vină - dar nu pot să-l las să plece așa, pur și simplu. — Pot să-ți dau în schimb ceva de care ai nevoie acum. — Ce? — O pușcă cu repetiție modernă, cu lunetă și două cutii de cartușe. Rabla asta pe care o ai nu-ți folosi la nimic când va trebui să te înfrunți cu oamenii Mecanicului. Nici asta pe care mi-o oferi n-aș spune că e ceva cu care aș putea câștiga o bătălie... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi pace... Se ridică fără grabă și spuse în încheiere: Și acum te rog să mă ierți, trebuie să mă întorc în munți. Te duc eu... - se oferi Nené Dupré. Imohagul aruncă o privire disprețuitoare spre elicopter, în timp ce exclamă: — Cu rabla asta?... Nici mort! — Nu pot să cred că ți-e frică!... - îi râse în nas francezul. — Nu e vorba de frică... - răspunse beduinul. Mă deranjează zgomotul. În afară de faptul că nu pot să-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că el...,,lasă să se audă un refren vesel, acompaniat de bas, care nu știe să facă decât două note. Beethoven a voit desigur să caracterizeze prin aceasta pe vreun bătrân țăran neamț, urcat pe un butoi, înarmat cu cine știe ce rablă de instrument, din care scoate cu mare greutate cele două sunete principale...De câte ori oboiul intonează cântecul său naiv și vesel, ca o fată gătită pentru horă, fagotul cel stricat vine să-și sufle cele două note”. Deodată mișcarea se animă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Poate că au meșterit mașina după ce au fost la Nite Owl, ca să credem noi că n-ar fi putut să meargă nicăieri cu ea. Jack arătă cu degetul: — Pe lîngă saboții de frînă au crescut buruieni. Nimeni nu a condus rabla asta pînă În Hollywood noaptea trecută. — Crezi? — Cred. — Ești sigur? — Da, sînt sigur. Denton conduse mașina pînă la adresa de pe South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury mov trona pe alee - o hardughie tipică de cioroi, dotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Fortunato, fiul dumitale vine cu mine, vreau să i-l prezint lui Jorge al meu. Fii liniștit, că mai apoi ți-l Înapoiem. Spune-mi, băiete, te-ai urcat vreodată Într-un Mercedes Benz? Julián deduse că așa se chema rabla imperială pe care industriașul o Întrebuința pentru deplasare. Scutură din cap. Atunci, e timpul. E ca și cînd ai urca la cer, numai că nu-i nevoie să mori. Antoni Fortuny Îi văzu plecînd În acel vehicul de un lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găleți de cărbune, bucăți de lemn presat și cîteva cutii din tablă despre care am prepuspus că trebuiau conțină petrol lampant. Am deschis capacul boilerului și m-am uitat Înăuntru. Totul părea În ordine. Perspectiva de a face să funcționeze rabla aceea după atîția ani mi se păru lipsită de șanse, dar asta nu m-a Împiedicat să Încep să umplu boilerul cu bucăți de cărbune și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îmi imaginam că voi fi provocat la duel și cu câtă distincție voi sta în dreptul pistolului atințit spre mine. În sertarul unde zăcea, am găsit trei gloanțe, iar în cornet praf de pușcă pentru vreo trei încărcături. Pistolul e o rablă, trage într-o parte și n-are bătaia decât de vreo cincisprezece pași; însă, desigur, e în stare să-ți strâmbe țeasta într-o parte dacă ți-l lipești de tâmplă. Mi-am făcut planul să mor la Pavlovsk, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
memoria nu te mai ajuta, nimic nu le împiedică de a-ți aminti cine sunt. Altă dată suntem invitații familiei Müller. Sunt veniți cu doi îngerași din Hawai. Sunt o pereche foarte reușită, înalți, bruneți. Și-au cumpărat o mașină rablă, care mai mult pârâie. Țin de asemenea să ne ia de acasă. În plină iarnă copiii au pleurezie, și-i ține în dormitor încălzit, dar cu fereastra deschisă. Țin să arate că în general ei iubesc frigul. N-am văzut
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
respirațian măta! O strânge puțin, dar se Înroșește la față și se sschimonosește Într-o strâmbătură ciuadată, pe când o strâng de gât, apoi Încearcă să urle: — Mă... cac... cac... cac... cac sufoci... cac... mă... cac... cac... cac... Sună de parcă o rablă de mașină ar Încerca să pornească, adică, presupun, exact asta și e. Cât de departe trebuie să mergi ca să fii ca tipul din South Side? Există oare vreun moment În timpul luptei, al luptei pentru viață și aer, când Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe Împuțitu ăsta libidinos și ramolit. Zilele astea e ușor să upgradezi modelele vechi cu unele mai noi din est. Citeam În ziarul de duminică despre un oarecare puțoi ramolit care lucra la Compania Electrică și care și-a schimbat rabla de mașină cu una nouă a-ntâia. Nici nu-i vorba neapărat de multe lovele, un inel de la Ratner’s și un bilet de avion, uneori sunt suficiente. Bineînțeles, ea dispare Înainte ca inelul să se facă praf, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
m-am uitat fix în ochii lui sau mai degrabă în sus. Erau mai mari și mai inocenți ca niciodată și mi s-a părut că percep o vagă îmbujorare pe chipul său. —Ai fi surprinsă, zise. Nu știu ce vrei de la rabla aia, Sebastian, interveni Suki Fine cu un sfat necerut. Mai bine ți-ai fi luat un TVR. — Nu e de mine. — Trebuie să vezi noua mea Honda. Are un T-bar și capota coboară în portbagaj. Doar apeși un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apă și l-am privit pentru prima oară de când urcasem în mașină. —Mulțumesc. Mă frământ prea mult. — Mergem? Păru ușurat și porni imediat motorul. A tors cu un volum scăzut, ca o pisicuță lucioasă și sătulă; dubița mea era o rablă, o ladă de gunoi jegoasă în comparație cu asta. —Conduci? a întrebat, voind clar să schimbe subiectul. O greutate mi se luă de pe umeri. M-am lăsat moale în scaunul ridicol de confortabil. — Da, am o dubiță Ford. Roșie. Nu chiar încăpătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
când revine, ce și unde mai are prin casă și, mai ales, la cine îi vine la ușă. Lasă Vasile, mă asigura el, că doar mă cunoști de-o viață și nici nu am ajuns încă de dat la programul „rabla”. și l-am crezut peș Vasile - căci suntem tizi - destul de vigilent, ca să nu-l mai bat la cap cu temerile mele, ce cam aduceau a dșeformare profeșională. și a fost amicul meu vigilent , până prin februarie, a.c., când s-a pomenit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dezgolind câțiva dinți îngălbeniți. Vreun slujbaș al societății s-a luat probabil pe urmele parfumului sufocant al loțiunii tale de păr. De unde ai apărut? De ce te ții după mine? — Uite ce, vrei sau nu să te ajut să-ți ridici rabla asta? — Rabla? Vorbești despre vehiculul Paradisului? Tramvaiul dăngăni din nou spre ei. — Să-i dăm drumu’! spuse George. Sus! — Sper că-ți dai seama, spuse Ignatius în timp ce se opintea gâfâind, că această colaborare nu este decât rezultatul unei urgențe. Căruciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dinți îngălbeniți. Vreun slujbaș al societății s-a luat probabil pe urmele parfumului sufocant al loțiunii tale de păr. De unde ai apărut? De ce te ții după mine? — Uite ce, vrei sau nu să te ajut să-ți ridici rabla asta? — Rabla? Vorbești despre vehiculul Paradisului? Tramvaiul dăngăni din nou spre ei. — Să-i dăm drumu’! spuse George. Sus! — Sper că-ți dai seama, spuse Ignatius în timp ce se opintea gâfâind, că această colaborare nu este decât rezultatul unei urgențe. Căruciorul în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]