407 matches
-
celei de-a doua liste, pretextele sunt ceva mai spectaculoase. Pe când se dorea infractor, hașișul era doar simbolul unei rebeliuni adolescentine pentru Rimbaud (în schimb, "dérčglement de tous les sens", celebra lui metodă de "impersonalizare" creatoare de poezie, ține de radicalitatea artei sale poetice), iar pentru Flaubert, același hașiș, reprezenta un soi modest de protest antiburghez. Aceste două exemple par o joacă de copii pe lângă viziunile extatice ale lui Allen Ginsberg, în timp ce se masturba, ori pe lângă explorările propriei conștiințe în timpul consumului
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
facem demonstrații împotriva singurătății"/ împotriva nopții din zi" (Boema sacra). În planul substanței poetice, aceasta discrepanta față de existență chemătoare însă refuzată (fără scandal) se traduce într-o oscilație între abstracțiune și concretețe, ambele soluții ale unei idealități posibil salvatoare în radicalitatea lor alternativă, ca atunci cînd, purtînd o greutate, o treci din- tr-o mîna în alta. De notat că "abstracțiunea" e mai curînd expresia unui sincretism cosmic, a unei complexități sugerate alegoric ("Ating cu gura abstracțiunile/ semințe cu miezul revărsat peste
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
încăperii vibrară, imposibile, cuvintele: "Tată, ceea ce vrei să faci este ilogic și inuman. Renunță!"" Cristian Tudor Popescu are o gândire îndrăzneață și decisă, care se poate desfășura fără accidente doar în spațiul nemărginit al literaturii SF. în spațiul comentariului politic radicalitatea sa intempestivă devine primejdioasă. Este ca și cum un spectacol de acrobație aviatică s-ar desfăsura loc într-o sală de ședințe a Parlamentului. Cristian Tudor Popescu, Omohom, ficțiuni speculative, cu o prefață de Lucian Boia, Iași, Ed. Polirom, 2000. 228 pag
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
chiar premierul Năstase - înseamnă a te plasa de la bun început în zona păcatului moral. Or, Occidentul numai cu inși dubioși nu vrea să aibă de-a face, mai ales după 11 septembrie, când lumea s-a împărțit, cu o neașteptată radicalitate, între noi și ei, între cei care doresc democrație și cei care visează la reîntronarea sălbăticiei prefeudale. Culmea e că în România, ca și în Rusia, securiștii nu vor, nici ei, să mai audă de comunism. Singura chestiune e una
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
care îl putem înțelege mai bine la momentul de față, pe de o parte, din cauza procesului lingvisticii generale, a structuralismului, iar pe de alta, datorită noilor formulări ale psihanalizei". Într-un fel autorul dispare: "l-am tratat cu o oarecare radicalitate, cu o oarecare violență și, pe plan teoretic, am reușit să-l punem efectiv pe autor între paranteze, să-l facem să dispară ca figură paternă a operei sale". Singura concesie pe care eseistul înțelege a o face viziunii tradiționale
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
un volum de aforisme? În primul rînd un anumit tip de meditație asupra unei lumi în care multe lucruri s-au schimbat. O luare (culturală) în posesie, dacă vreți. Regulile clasice ale acestei specii: concizia, percutanța (cultivată prin paradox, insolit, radicalitate), umorul, rămîn atuurile unei supraviețuiri fie ea și într-o epocă amorală. Ceea ce însă ar trebui să se schimbe e mai curînd punctul din care se privește. Înfierînd lumea în care trăim autorul nu demonstrează decît că n-o înțelege
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
pentru ca să poată apărea. Întreaga gândire a lui Țuțea stă sub această dimensiune a simplului și a răspicatului, categorie de stil, care deschide drumul deopotrivă către apariția adevărului și către formularea lui. Nu demonstrația, ci enunțul irevocabil dă contur acestei gândiri. Radicalitatea ei, tranșanța, caracterul de definitiv și lapidaritatea care se desprind din fiecare formulare decurg toate din faptul că Țuțea pare să redescopere pe cont propriu cele câteva adevăruri eterne în care stă lumea, această redescoperire sprijinindu-se la rândul ei
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
vișini" (Mîngîieri). Decorporalizarea tranzitează spre o reverie confuz luminiscentă, recurgînd la palpare: "Mă palpezi îndoială vecină./ Pe corpul meu, fugi, tu fără corp!/ Reveria peste ea însăși/ De la potop singură-și dă lumină" (Ciocănitoarea șvariantăț). Ori se exprimă într-o radicalitate simbologică: "trupul îmi coboară sau urcă în ceruri ascunse" (Ascultare). Dar întîlnim sub pana poetului, de cele mai multe ori, o viziune în sens opus, opulentă, luxuriantă, frenetică, gemînd voluptuos de asociațiile concretului imnic asumat: "Omnipotență, sînt jucătorul tău/ Și bogăția ta
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
cu sînge rece, în momentul inaugurării unei societăți democratice în vechiul Egipet. Înconjurat de șefii breslelor, el organizează un "comitet de urgență" și alcătuiește o listă în finalul căreia, "cu voia dumneavostră..." Iar parabole? De ce nu? La mânia, indignarea și radicalitatea proceselor intentate în noua dramaturgie insurecției din '89, o comedie bine urzită chiar parabolică face cît zece demistificări oneste. În piesa Mephisto comediantul îl lasă pe dramaturg să intre în scenă, joaca încetează, stilul devine sobru și echilibrat și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pentru cazuri de viol, de pereclitare a sănătății și vieții materne sau limită de vârstă, de unde se vede că duhul totalitar nu piere, ci se metamorfozează pe o treaptă superioară. Ceea ce distinge proiectul „Moisin” de decretul lui Ceaușescu este atât radicalitatea primului, cât și justificarea. Ceaușescu dorea constructori ai comunismului. Mulți și anonimi. Sacrificabili pe altarul ateu al paradisului terestru. Ideologia care îl anima era cea naționalist-comunistă. Domnul senator ne prezintă un coctail ideologic justificativ de altă natură: creștinism și drepturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
poeții și unii prozatori care au refuzat să scrie altfel decât sub imperiul esteticului. Să încetăm odată să mai inversăm cauza și efectul! Apoi, estetismul lui Manolescu - după cum subliniază și Alexandrescu - este de multe ori limitativ sau, mai grav, maschează radicalitatea unor texte poetice (de la Baconski la Mariana Marin). Ba s-ar putea spune că N. Manolescu se complăcea în a furniza un alibi puterii politice contribuind la acea supușenie a scriitorului român față de regim. Manolescu, critic de poezie? Slăbuț! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
o dată din lipsa acelui organ (sau din atrofierea lui prin practicarea virtuților) de percepere a răului. Abraham nu distinge decât o culoare din bogata policromie a sufletului omenesc: albul. Tot ce nu-i alb nu există. Pentru a-i înmuia radicalitatea și a-i tempera zelul distrugerii virtuoase, Dumnezeu hotărăște să-i deschidă prima poartă a cerului, prin care se poate ajunge la locul judecăților și răsplăților (kriseis kai antapodoseis). Prima poartă se află la răsărit. Aici se despart două căi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întâlnesc în infinit, și eul meu infinit este eul tău, este Eul colectiv, Eul Univers, Universul personalizat, este Dumnezeu. Și eu nu sunt oare tatăl meu? Nu sunt fiul meu? Facă‑se voia ta.“ Își asuma totul, trăia totul cu radicalitate și necruțare, lupta pentru dreptul de a fi liber și integru în căutarea sa, de a scrie și, ceea ce, în concepția sa, era totuna, de a se exprima politic. Poezia, în sensul larg al germanului Dichtung, era pentru el politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în curînd, denunțat ca un handicap, ca o lașitate și ca o „concesie” oportunistă de către colegii de la unu. Un adevărat conflict de interese, generat de o „nepotrivire de caracter”. Căci pentru Ilarie Voronca suprarealismul nu era decît o formă de radicalitate poetică. Intrarea sa în Societatea Scriitorilor Români și premierea de către aceeași organizație a volumului Incantații apărut la Cultura Națională - editură rezervată autorilor canonici, „candidaților la Panteonul literaturii române” - a echivalat pentru mulți „uniști” (Roll, Sașa Pană, Sernet, Brunea Fox, Maxy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toate acestea, această excludere nu este astfel decât din punctul de vedere al științei și al intenției sale de a nu ține seama în nici un fel de sensibilitate. Or nu doar că știința este incapabilă să păstreze această intentio, adică radicalitatea proiectului său galilean, în măsura în care aceste idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea sa, chiar și atunci când se desfășoară în mod indefinit drept constituire a acestor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecărei materii ce urmează a fi predate, precum și modul de predare a acesteia. Însă aceste opțiuni nu au nimic etic, sunt opțiuni în afara eticii, opțiuni împotriva eticii împotriva vieții. Opțiuni în care nimeni nu optează, opțiuni lipsite de opțiune, cu radicalitatea și violența lor inumane. Unde se fac astfel de opțiuni, în ce loc străin celui în care se desfășoară acel universitas al Universității, și înainte de desfășurarea sa? Spațiul de unde viața a fost exclusă și care se definește prin această excludere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ivan Ce anume aduce volumul de aforisme al lui V. Ghica ? În primul rând un anumit tip de meditație asupra unei lumi în care multe lucruri s-au schimbat. Regulile clasice ale acestei specii :concizia, percutanța (cultivată prin paradox, insolit, radicalitate), umorul, rămân atu-urile unei supraviețuiri fie ea și într-o epocă amorală. Roxana Răcaru. Pentru că lumea refuză să mai intre în librării și în biblioteci, realizatorii proiectului “Strada cărții” (aprilie-mai 2007) au decis să îmbrace Universitatea București cu citate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intelectuali de la Criterion, atrași de străinătate, care refuză închiderile naționaliste de genul celor profesate de revista poporanistă de stînga Viața Românească, de directorul său Mihail Ralea și de bătrânul socialist Stere (pe care îl consideră o epavă). Dacă există o radicalitate a împărțirilor și a apartenențelor ideologice, aceasta este marcată de multiplicitatea de imagini pe care o sugerează o plimbare la români. Morand vorbește despre "un album pitoresc", acest adjectiv exprimînd excepția, straniul, incalificabilul, căci ruptura Orient-Occident nu oferă o grilă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca arhaic. Dezbaterile din mediile militare, industriale și politice sovietice destinate să relanseze o mișcare și să negocieze cu Statele Unite o nouă ordine internațională, care să facă posibilă o redesfășurare a puterii sovietice, nu își află echivalentul în România oficială. Radicalitatea autocriticii lui Gorbaciov îi este străină României, al cărei guvern respinge comportamentele deplasate și atacă erorile fără a atinge fundamentele sistemului. Gorbaciov recompune un model de legitimitate socialistă. Ceaușescu rămîne la un discurs politic înghețat într-un limbaj elaborat în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
decembrie și se anunță alegeri libere. Ecuația dintre strigăt și răspuns rămîne larg deschisă: noile autorități lichidează partidul, introduc formele unui nou sistem instituțional, păstrînd cuceririle socialismului, o ierarhie socială și reflexele culturale leniniste. Adepții strigătului "Libertate!" visau la o radicalitate a scopului fără mijloacele ideologice sad materiale ale epurării și reconstrucției. Larga deschidere apărută în decembrie 1989 între puterea apărută în urma revoluției și revoluționarii care strigau că nu vor să mai plece acasă s-a produs. Istoria românească de la 1989
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ar deschide niciodată o carte, dar care totuși nu și-ar interzice să le cunoască și să vorbească despre ele. Acesta este și cazul bibliotecarului din Omul fără Însușiri, personaj secundar al romanului, dar esențial În ceea ce ne privește prin radicalitatea poziției sale și prin curajul cu care nu ezită să o teoretizeze. Acțiunea romanului lui Musil se petrece la Începutul secolului trecut, Într-o țară numită Cacania, transpunere umoristică a Imperiului Austro-Ungar. O mișcare patriotică, „Acțiunea Paralelă”, s-a fondat
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
autor citindu-l. Problema memoriei se dovedește aici mai acută, pentru că uitarea nu intervine asupra cărții, ci asupra lecturii. Ea nu mai obliterează doar obiectul - ale cărui contururi ar rămâne măcar vag În minte -, ci și actul lecturii Însuși, ca și cum radicalitatea uitării ar sfârși prin a cuprinde tot ce ceea e În legătură cu obiectul. Și astfel suntem Îndreptățiți să ne Întrebăm dacă o lectură despre care nu ne mai amintim nici măcar că a avut loc se mai poate numi lectură. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d’Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea „originii” decăderii morale În păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde Însă văd o constantă a unei epoci și nu, așa cum crede Compagnon, o marcă a unui segment al ei) și vituperarea reprezintă, toate cinci, corolare ale primei trăsături antimoderne: așa sînt antimodernii, tipologizează Compagnon, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
uneori, pe care unii critici o compară cu cea clasică a secolului al XVII-lea („il y a du Bossuet chez Echenoz” scrie undeva criticul Bruno Blanckeman). Epoché-ul la care visa realismul fenomenologic al Noilor Romancieri și-a pierdut din radicalitate pînă la a ajunge, din nou, o atitudine stoică - și pudică În același timp - care face ca Între eticheta omului clasic reprezentat În limbaj de pildă În romanele Doamnei de Lafayette și eticheta de limbaj a personajului sau naratorului minimalist
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]