401 matches
-
opinii femeiești despre orânduirea lumii lor. M-am despărțit de câteva minute de ele. Vorbim seara în bucătărie. E singurul loc în care nu au inhibiții mari. Doar acolo se simt la adăpost. Gineceul tuturor spațiilor și timpurilor. Walizada se radicalizase: - Bărbații nu pun mâna pe nimic în casă, nici măcar nu ne văd: se adună și fac noi reguli pentru femei. Nici acum nu ieșim fără văl pe stradă, fiindcă ne pierdem reputația, și familia se rușinează. Dacă au venit „eliberatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin intermediul lui Ovid Densusianu și al Vieții noi, dar și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
practic marea proprietate în agricultură și introdusese votul universal pentru bărbați. „Massele” intrau în forță pe scena publică, modernizarea industrială ia un avînt fără precedent, corupția și haosul organizatoric - de asemenea, centralizarea administrativă generează frustrări suplimentare, vechiul antisemitism economic se radicalizează pe noi fundamente (politico-religioase), moravurile, relațiile dintre sexe, identitatea feminină „tradițională” se emancipează, cel puțin la nivelul elitelor urbane (după modelul „băiețismului” din romanul de succes La Garçonne al lui Victor Margueritte), revoluția tehnologică imprimă, în zonele urban-industriale, un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de sculptură-desene a celor doi, de la Sala Regina Maria (1926), și reproduse în nr. 66-67 al revistei. Critica românească a vorbit practic la unison (și pe drept cuvînt) despre echilibrul dintre „tradiție”/clasicitate și inovația radicală la Contimporanul: un estetism radicalizat în direcția unui avangardism ecumenic, sedus uneori de sublimarea vechimii autohtone (arhaicitate, artă populară, bizantinism), alteori, de fronda socială colorată modern. Printre exegeții cei mai avizați ai fenomenului s-au numărat Ion Pop, Matei Călinescu, Simion Mioc, Marin Mincu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modelator al canonului didactic. Nu puțini autori de manuale (între care Gh. Adamescu) îi fuseseră studenți. Iar „a treia generație postmaioresciană” de critici (cu Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius...) îl avusese ca profesor. Ulterior, Emilian Constantinescu își va radicaliza pozițiile antimoderniste, mergînd pînă la a aborda dintr-o perspectivă clinică producțiile literare ale avangardiștilor. În memoriile sale din Născut în ’02, același Sașa Pană își amintește că „Între 16 și 20 octombrie (1932, n.n.) s-a desfășurat la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extremă-dreapta: cu toate concesiile și stereotipurile antisemite care grevează majoritatea comentariilor despre scriitorii evrei (avangardiști sau nu), cursul insidios-polemic al lui Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului studențesc - tradiționalismul antimodernist. Perspectiva medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Marcel Iancu) a fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat după 1924 pe traseul revistelor Punct - 75 HP - Urmuz - unu - Alge - Viața imediată etc., Integral radicalizînd moderația „ecumenică” a Contimporanului. Legitimarea externă a jucat un rol determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă a avangardei noastre istorice. Notorietatea cîștigată în Franța de un Tristan Tzara, de pildă, îl va impune atenției valorizante a criticii noastre estetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
destinată pasagerilor de la United States Lines, tipărită pe spezele companiei aeriene În 1962, cu texte În franceză și engleză: Dandies and Dandyism. Iată-l acolo pe Barthes referindu-se strict la relația dandysmului cu moda: „Dandy-ul a decis să radicalizeze vestimentația bărbatului distins, supunând-o unei logici absolute. Pe de altă parte, a exagerat distincția: esența acesteia nu mai este, pentru el, socială, ci metafizică. Dandy-ul nu opune doar o clasă superioară uneia inferioare, ci În mod absolut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eșec și conștiința faptului că, oricât de fezabilă era cauza ce Îl justifica, gestul de a sustrage un obiect care nu Îmi aparținea rămânea totuși unul reprobabil. Pentru că trebuie să spun că, Între timp, intențiile mele legate de Statut se radicalizaseră sensibil: nu mai vroiam doar să-l văd și să-l răsfoiesc, intenționam să-l iau cu mine, să mi-l Însușesc, pur și simplu. Aveam să văd eu ulterior la ce-ar fi putut să-mi folosească. Derutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
două curți din Șiria a Republicii Celebrului animal, arborând pe acoperișul conacului un steag colorat În roșu, negru și verde, pe pânza căruia dansa În bătaia vântului ursulețul nostru În salopetă. Rezolvaserăm În prealabil și câteva chestiuni tehnice, care să radicalizeze retragerea noastră din lume, Înființând o fundație - R.C.a -, care să ne scutească averile și acțiunile de un control al statului. Am trecut pe numele fundației toate bunurile noastre importante, toate afacerile, declarându-ne non-profit și chiar intenționând să rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
toate faptele reprobabile ale onor președintelui! Căci a tăcea, înseamnă a consimți! Iar când consimți în tăcere la grozăviile în care Băsescu și șleahta sa de criminali, au târât cu forța acest popor, nu reușești să te speli de păcate radicalizându-ți discursul și trăgându-i cu „Trăiască regele!", a patra zi după scripturi. Deci, domnilor, nu vi se face oarecum greață și o lehamite nesfârșită, când vedeți modul oripilant al momentului, când băsistul notoriu, devine monarhist peste noapte, aproximativ cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Merton asupra schizofreniei acesteia (1949) au r?mas f?r? mare inciden?? (din cauza marginalit??îi primului ?i integr?rîi �n sistem a celui de-al doilea), criticile lui Mills aveau s? inaugureze un curent care se va �ngro?a ?i radicaliză la sf�r?ițul anilor ?aizeci, o dat? cu agită?ia din campusurile universitare. �n acela?i timp, la Chicago ?i la Harvard vor ap?rea orient?ri teoretice care, dup? ce au constituit o aprig? opozi-?ie fă?? de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Doar pentru lunile august și septembrie 1877, pierderile românești ar fi fost de 3000 soldați, iar în spitalele din țară se află numeroși răniți. Poetul Alecsandri scrie că bașbuzucii taie picioarele răniților pentru a le lua cizmele. Distrugerile și pierderile radicalizează ruptura cu Poarta. Carol declară: "Nu se poate impune barbaria turcă unei națiuni de 5 milioane de locuitori. Pe viitor, nu se prevede nici o legătură între Turcia și noi". Aceasta este o ruptură politică, populația nefiind mobilizată. Reprezentantul Franței notează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un românism cuceritor. De aceea, odată cu anarhia care se răspîndește în armată și la sate, în vara anului 1917, odată cu îndrăzneala inițiativelor ucrainiene care trec de la autonomie la independența însoțită de revendicări teritoriale asupra Basarabiei, situația se complică. Divergențele se radicalizează în decembrie 1917. Se impune constituirea unui organ central. Se organizează Sfatul Țării. În Moldova, totul începe cu dezorganizarea armatei, în care au fost înrolați 300.000 de moldoveni încă din august 1914, și cu incapacitatea guvernului provizoriu revoluționar de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sub conducerea sa secția de geografie din Cluj publicînd primul volum din Travaux de l'Institut de géographie de Cluj. Deschiderea aceasta de după război se transformă totuși, în anii '30, într-o competiție între influențele fraceze și germane, care se radicalizează în ajunul celui de-al doilea război mondial. În iunie 1931, francezii se plîng că guvernul lorga se angajează să stabilească în învățămîntul public o egalitate între limba germană și limba franceză, limba franceză fiind pînă atunci singura obligatorie. În
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întrepătrund și au ca notă dominantă frecvența manifestării reflexelor de autoapărare. Este vremea respingerii iluziilor și a minciunilor umanismului progresist. În anii '30 se împart taberele dușmane, fie că este vorba de un crez cultural ori de angajamente politice. Lupta radicalizată dintre dreapta naționalistă și stînga antifascistă provoacă elitele românești la confruntare. Această lectură dualistă, care poate părea schematizantă, a fost totuși percepută astfel de observatori credibili, străini de realitatea României anilor '30. Astfel, scriitorul și eseistul Paul Morand a publicat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
rămîne deschisă în perioada iernii 1988-1989. Conservatorismul autoritar al Bucureștiului nu poate repara breșa astfel deschisă. Ungurii din România fug în Ungaria. O parte a opiniei românești, depășită, susține revendicările ungurești, libertatea de expresie, de cult, de circulație. Mediile străine radicalizează contrastul dintre libertate și totalitarism. Guvernele ungar și român încearcă negocieri bilaterale care eșuează și se acuză reciproc de intenții agresive. Aceste discursuri de stat nu privesc decît parțial apărarea drepturilor omului și se cufundă într-o confruntare istorică a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
identități care le dă posibilitatea să-și controleze propriile vieți și să reziste dominației. Este important mai ales să constați că pînă și o formă de opoziție deschisă, cum este rapul, poate fi ușor cooptată, dar poate la fel de ușor să radicalizeze și să provoace o atitudine de opoziție. Diferența vinde produsele, însă diferența poate produce efecte diferite față de cursul cultural principal, cum ar fi apariția unor practici și identități dizidente. Într-adevăr, în timpul ultimilor ani au apărut o serie de dezbateri
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Ceea ce păruse în 1989 ca o organizație unitară, adunând membri ai tuturor orientărilor politice și ai categoriilor sociale, sub steagul reformelor și a obiectivelor naționale, s-a scindat rapid în funcție de țelurile politice opuse. Avântul mișcării de renaștere românești a radicalizat și mai mult acțiunile găgăuzilor și a transnistrenilor, dar a adâncit și rupturile din cadrul elitei politice moldovenești. Până în 1991, Snegur și majoritatea elitei politice din Republica Moldova se hotărâseră asupra doctrinei celor „două state” și a obținerii suveranității complete și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pozițiilor antiunioniste a unei părți a clasei politice moldovenești. În următoarele două decenii, noi partide s-au alăturat curentului românofob: Partidul Socialist din Moldova, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, Mișcarea „Unitate-Edinstvo” și altele, care au crescut numeric și s-au radicalizat odată cu obținerea independențe. Agrarienii, grupare formată mai ales de fosta elită din sectorul agrar și agro-industrial, au arătat că doresc ca Moldova să nu devină o provincie sau gubernie, sau a României sau a Rusiei, și au respins tendința
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în absența autocontrolului. Orizontul oricărei supravegheri este invizibilitatea, infiltrarea constantă și omniprezentă, cu rădăcini ramificate, întinse la nivelul întregii societăți civile. Când, însă, puterea totalitară se radicalizează și face din supraveghere mai degrabă o practică de intimidare decât o strategie de informare, lucrurile se schimbă. Puterea nu se mai ferește, supraveghează „la vedere”, își expune instrumentele și își afișează agenții. Ea urmărește astfel să afirme explicit omniprezența
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un prim pas în tipul de supraveghere scenă-sală care se profilează aici: dacă ignori prezența publicului, acesta se trezește, vrând-nevrând, în situația de supraveghetor și, ca întotdeauna într-o astfel de situație, vede fără să fie văzut. Dispozitivul se va radicaliza un secol mai târziu, când actorul va fi proiectat în plină lumină, protejat fiind însă de ceea ce se numește „al patrulea perete” fictiv. Potrivit lui Stanislavski, acțiunea scenică se desfășoară fără să țină seama de sală, dar, în același timp, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
torționar care își pusese în gând să îl extermine) în viața filosofului. Romanul tinde, aici, spre senzațional (o situație asemănătoare se întâlnește în Intrusul), dar senzaționalul este scurt și, ca în literatura lui Dostoievski, nu are alt rol decât să radicalizeze pozițiile și caracterele în narațiune. Petrini ajunge la închisoare și, în așteptarea procesului, își scrie romanul vieții, cu sentimentul că o carte este un fenomen tot atât de miraculos și fatal ca și celelalte mari fenomene ale existenței: nașterea, iubirea, moartea. Înfrânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
unitate istoriei atît de încercate și contradictorii a culturii europene este, pornind de la pierderea vechiului Fundament, această căutare disperată de noi Fundamente și problematizarea în lanț a acestora prin proliferarea răspunsurilor teologice, filozofice, teoretice, morale. Începînd cu Renașterea, problemele se radicalizează: Omul-Problemă, Lumea-Problemă, Dumnezeul-Problemă, cărora le vor răspunde Umanismul, Naturalismul, Raționalismul, Deismul, Ateismul, răspunsuri împotriva cărora se vor ridica argumentele reînnoite ale religiei și corodările din ce în ce mai profunde ale scepticismului. Din criză în criză însă, din re-fundamentare în re-fundamentare, problematizarea nu a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]