644 matches
-
Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. Sunt doar Încântată ! Îi zâmbesc cât de radios pot, după care aștept până când se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să dansezi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de cariera mea. Cariera mea. Da, zice Suze în cele din urmă. Probabil că așa e. Se uită la noua mea jachetă de mătase roșie. E drăguță. — Știu, zic radioasă. Am cumpărat‑o s‑o port la emisiunea specială din ianuarie. — Ai o emisiune specială în ianuarie? zice Suze. Și despre ce e vorba? — O să se numească Principiile financiare fundamentale ale lui Becky, spun, întinzându‑mă după lip gloss. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tresare și își pune lucrul jos. — Draga mea... zice, și expiră adânc. După care îmi zâmbește cu căldură. Draga mea, avem niște câmpuri de levănțică, o minunăție. N‑ai vrea să le vezi? — Nu, îmi e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod deosebit. Sincer, nu vă faceți probleme. Nu mă plictisesc! E atât de plăcut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a fost ieri. Sunt foarte încântată de el - e un set absolut splendid de perne de la Conran Shop - și, în clipa în care îi întind sacoșa, de firmă își ține respirația. — Vai, Becky! Nu trebuia! Mi‑a făcut plăcere! spun radioasă și mă sprijin de biroul ei, în timp ce le admiră. Ia zi... ce se mai aude? Nimic nu se compară cu o bârfă bună. Mel lasă jos sacoșa și scoate o cutie de caramele și începem un schimb plăcut de informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că e „un cadou“; iar eu zâmbesc radioasă, total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina vă va conduce la etajul șapte, zice și îmi surâde. — Da? zic, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de tare! Deși, sinceră să fiu, nu pare să‑l cunoască prea bine. Bună ziua! aud o voce de după ușă și femeia cu ochelari de baga se reazemă de tocul ușii, privindu‑mă cu interes. E vreo problemă? Nu, mulțumesc! zic, radioasă. — Deci, spune femeia, uitându‑se la Erin. O să aduci fusta până la genunchi pentru clienta noastră. Da? — Da, zice Erin zâmbind ușor forțat. Mă duc să o aduc. Dispare și nu rezist să nu ies să mă uit la stativ, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știu, zice puțin mai calm. Da. OK, așa o să fac. Ne vedem mâine, Michael. Mersi. Închide mobilul, îl pune deoparte și mă privește de parcă ar fi uitat cine sunt. — Bună! zice și își lasă servieta pe un scaun. — Bună! zic radioasă, îndepărtându‑mă de ușa sifonierului. Străine. — Știu, spune Luke, frecându‑se pe față obosit. Îmi pare rău. Totul e... un fel coșmar, să fiu sincer. Cu toate astea, am auzit de testul tău video. E o veste nemaipomenită. Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de cotitură din viața mea. Din clipa asta, viața mea se va schimba. Mai arunc o ultimă privire admirativă în jur, apoi strig: — Gata! Când Suze intră, mă cocoț mândră nevoie‑mare pe marginea patului și răspund cu o privire radioasă expresiei ei de uimire. — Bex, e nemaipomenit! zice, uitându‑se fără să‑i vină să creadă la spațiul golit. Și ce rapidă ai fost! Mie mi‑a luat o groază să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să vorbim? E așa de straniu să‑l văd pe Michael aici. În mintea mea, el aparține categoric New Yorkului, și hotelului Four Seasons. Dar iată‑l aici, în carne și oase, în River Room din hotelul Savoy, privindu‑mă radios. În timp ce mă așez, face semn unui chelner. — Gin tonic pentru doamna, vă rog. Ridică din sprâncene către mine. Corect? — Da, te rog. Îi zâmbesc recunoscătoare. Deși am vorbit atâta cu el la New York, mă simt puțin intimidată de revedere. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
repede pentru a o ascunde. — Două sute de lire! îi zic lui Suze. E foarte bine! O dată... de două ori... adjudecat, spune Caspar și bate ușor cu ciocănelul de lemn. Doamnei în roz. Urmează un rând de aplauze, iar Caspar zâmbește radios. Ia eșarfa și tocmai vrea să i‑o dea Fenellei, când îl opresc. Stai, zic. Aș vrea să i‑o dau eu. Dacă se poate. Iau eșarfa de la Caspar și o țin pur și simplu în mână câteva secunde, pipăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mine în oglindă și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. — Sigur c‑o cunoști! Scuze, Becky, dar în mintea mea ești la categoria invitați! Acum, Chloe. Și n‑o aranja prea tare. Nu vrem să arate prea fericită și radioasă, nu? Coboară vocea. Și vezi, dă‑i cu rimel rezistent la apă. De fapt, totul ar fi bine să reziste la apă. Ne vedem mai târziu! Zelda iese în viteză din cameră, iar Chloe îi aruncă o privire plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
finanțator gata să îi susțină, și de data asta nu le‑a mai stat în cale nimic. Au demarat deja activitatea. Chipul îi e luminat de încântarea pe care nu și‑o poate ascunde și mă trezesc zâmbindu‑i la fel de radioasă. — E super! zic. Adică... Îmi dreg glasul. Aha. Am înțeles. Scriu niște litere fără sens în caiet. Și cât timp vei petrece în New York, cu exactitate? adaug foarte profi. Trebuie să trec aceste informații în caiet, mă înțelegi. — Categoric, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încrucișate. Fir-ar al dracului! a înjurat Julia când a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap că nu. — Tocmai dezbăteam unica temă de conversație de pe aici, În ultima vreme. — Mă străduiesc atât de tare să nu mă gândesc la ea, că a Început să mă doară capul, răspunse Lou. — Vrei o aspirină? Îi oferi Lesley radioasă. Pentru o secundă, ne-am Întors și-am privit-o amândouă În tăcere, apoi Lou Îmi zise din senin: — Vii să facem o plimbare pe-afară? Merg să-mi iau haina. Se retrase În birou și ieși cu o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită ar putea să alunge boala. În camera de gardă întunecată și anonimă eu voi fi radioasă și sigură pe mine, toți medicii vor fi convinși că mă aflu acolo doar din întâmplare și ne vor trimite repede acasă, dar dintr-odată mă cuprinde un sentiment ciudat, o dorință de aventură, dorința de a împărtăși mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascunde un criminal. Unde este bolnavul, întreabă ei, doi malaci îmbrăcați cu veste aurii, iar eu mă învârt de colo până colo în costumul meu nou, ridicol, e culcat pe pat, mă scuz eu, și îi conduc spre zâmbetul acela radios și tânăr al său, pe care nu i-l mai văzusem de atâta vreme, zâmbetul pe care îl păstrează numai pentru străini și pentru cei care îl însoțesc plini de devotament în drumețiile sale. Ce s-a întâmplat, întreabă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stă în obicei, nu îl mai văzusem de o săptămână și mi se părea că trupul său se micșorase, iar depresia i se adâncise, ochii îi sunt roșii, ca și când nu ar mai fi dormit de atunci, iar mama spune, ești radioasă, Naama, îl privesc provocator și îmi vine să îi spun mamei, exact așa arătai și tu când te întorceai acasă de la întâlnirile tale, ne priveai uluită ca și când nici nu îți mai aminteai cine eram și ce anume doream de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
organe interne moi, femeiești, amintindu-mi de mirosul Zoharei, mirosul care îl învăluie acum pe Udi, ea îmi aruncă o privire obosită, s-a întors acasă soțul tău? Iar eu spun, nu, de ce întrebi, și ea zice, doar așa, ești radioasă. Sunt pur și simplu fericită pentru tine, mă grăbesc eu să spun, sunt fericită că totul a trecut cu bine, dar ea scâncește, a fost groaznic, credeam că mor, a fost mult mai rău decât îmi imaginasem, eu îi mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mic de carne și blană s-a lipit de mine, mișcând, caraghios, din urechi. — Să nu-ți fie frică! Nu-ți face nimic! spuse Naoko, mângâindu-i căpșorul cu un deget și zâmbindu-mi. A fost un zâmbet atât de radios, încât nu am putut să nu zâmbesc și eu. Unde o fi Naoko de peste noapte? mă întrebam. Eram absolut sigur că n-a fost vis și că Naoko cea adevărată s-a dezbrăcat și mi-a arătat trupul ei gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zvonuri, iar Garamond spuse că să-i caute: „Numai să fie gratis”. Frumoasă pretenție, comentă Belbo după ce ne-am Întors În birou. Dar zeii subterani ne protejau. Chiar În clipa aceea intră Lorenza Pellegrini, mai solară ca oricând. Belbo deveni radios, ea văzu depliantele, care Îi stârniră curiozitatea. Cum află de proiectul editurii de alături, se lumină la față: „Minunat, am un prieten foarte simpatic, un fost tupamaro din Uruguay, care lucrează la o revistă numită Picatrix, mă duce mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tânăr, mișcându-se sigur pe sine, dar cu un zâmbet cumva nedezmeticit, candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vâlcea, în stânga, până în Vadul Vărbilăului. Trec prin Scurtești și depășesc Pensiunea Morarului. Mai sus, urmez spre dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plece cu toții marți după-amiază la Amara, să doarmă acolo în tihnă, ca să fie odihniți pentru seara din ajun. În Gara de Nord îi aștepta numai Raul; ceilalți cavaleri mondeni se scuzaseră în ultimul moment. De-abia dincolo de Chitila apăru și Titu Herdelea, radios și aferat. Minți că a sosit chiar când a plecat trenul și s-a instalat în alt compartiment. De fapt venise cu o jumătate de oră înainte și și-a asigurat un loc bun în clasa a treia, deoarece călătorea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin satelit, zoom in, zoom out, scanează toată zona, deschide o bază de date cu cîteva zeci de fișiere Excel cu formule complexe, clichează și așteaptă cîteva secunde pînă cînd imprimanta sa portabilă îi scoate un raport de cîteva pagini. Radios, se întoarce către cioban și-i spune : — Ai exact 1.586 de oi în turma ta ! — Așa este, îi răspunde ciobanul. Și, după cum le-a fost înțelegerea, îl lasă pe tînăr să-și aleagă o oaie. Acesta își aruncă ochii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]