1,378 matches
-
atare nu fusese bruiată. Operatorii radar britanici au intrat în alertă în jurul orei 09:00, când vasele germane se apropiaseră deja de Le Havre. Doar după încă 90 de minute, radarele britanice au descoperit flota germană. Două avioane Spitfire ale RAF Fighter Command au fost trimise să găsească convoiul inamic. Deși aviatorii britanici au reperat vasele, ei primiseră ordine pentru păstrarea unei tăceri radio strice, iar veștile nu au ajuns la superiori decât după aterizare, în jurul orei 10:40, . Rapoartele germane
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
vaselor. Între timp, cele cinci vedete torpiloare Fairmile D din baza din Dover au plecat din port la ora 11:55 și au fost primele forțe britanice care au confirmat la 12:23 identitatea vaselor germane. Acoperirea aeriană promisă de RAF pentru atacul torpiloarelor nu a fost asigurată. Torpiloarele britanice au încercat să atace, dar înaintarea lor le-a fost blocată de 12 vedete rapide (Schnellboot, S-boot), care navigau pe două linii. Vedeta torpiloare conducătoare a atacului britanic a fost oprită
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
zonă două torpiloare de la baza Ramsgate, dar ele au ajuns mult prea în urma convoiului german pentru ca să mai poată lansa un atac. După eșuarea atacului torpiloarelor, a urmat atacul a șase biplane torpiloare Fairey Swordfish ale Aviației Navale decolate de pe aeropotul RAF Manston din Kent. Atacul a fost la rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
care a trebuit însă să se apere de avioanele germane de interceptare. Grupul biplanelor a continuat misiunea fără escortă. Trei dintre au fost doborâte de antiaeriana a flotei inamice și trei de avioanele de vânătoare germane. Comandamentul aviației de vânătoare RAF a trimis în jurul orei 14:00 mai multe avioane de vânătoare-bombardament bimotoareWhirlwind să atace flota germană. Avioanele de vânătoare bine organizate ale generalului Adolf Galland au respins atacul britanicilor, provocându-le pierderi. Spațiul aerian al vaselor germane a fost apărat
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
În afară de misiunea bombardierelor, 398 de avioane de vânătoare Spitfire, Hurricane și Whirlwind ale Comandamentului avioanelor de vânătoare au executat mai multe misiuni de luptă pe 12 februarie. În total, pentru căutarea și atacarea vaselor germane au decolat 675 de avioane RAF (398 avioane de vânătoare, 242 de bombardiere și 35 de avioane torpilore). Atacurile aeriene au fost împiedicate de plafonul de nori și de ploaie. Echipajele celor șase distrugătoare repartizate lui Ramsay au fost luate prin surprindere. În loc să se afle în
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
de protecție a vaselor, 17 avioane de vânătoare au fost doborâte, iar 11 piloți au fost uciși. "Gneisenau" a fost trimis la Kiel pentru reparații în docul uscat plutitor. Aici a fost lovit de două bombe grele lansate de bombardierele RAF în noaptea de 26-27 februarie. Avariile produse de bombele de aviație au fost atât de grave încât reparația vasului nu fost finalizată până la sfârșitul războiului. La Londra, starea de spirit era sumbră. Într-un editorial din "The Times" se putea
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
unitate de geniști, care a avut ca sarcină distrugerea instalațiilor portuare. În seara acestei zile, portul a fost atacat de bombardierele "Luftwaffe", care au reușit să își atingă ținele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordiunul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele artileriei și tancurilor germane în timpul operațiunii de evacuare a garnizoanei care apăra orașul. Luptătorii francezi care apărau citadela care domina orașul vechi
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
fuseseră pierdute, marinarii au transmis ordine scrise batalioanelor de gardă pentru continuarea luptelor indiferent de pierderi. După prânz, perioadele de acalmie au alternat cu raiduri ale [[Luftwaffe]] și lupte aeriene dintre bombardierele germane și avioanele de vânătoare [[Supermarine Spitfire]] ale [[RAF]]. Comandanții ambelor distrugătoare britanice au fost uciși în timpul raidurilor aeriene, iar două distrugătoare franceze (Frondeur și Orage) au fost lovite în plin de bombardierele în picaj [[Stuka]]. Cu doar puțin timp mai înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Apărarea Reichului. Pe 2 septembrie 1939, Regatul Unit a declarat război Germaniei după invazia germană din Polonia, evenimentul declanșator al conflictului mondial. Britanicii nu au acordat niciun sprijin semnificativ maritim sau aerian Poloniei dar, în săptămânile care au urmat, bombardierele RAF au efectuat mai multe misiuni împotriva unor ținte din Germania. Mai multe astfel de raiduri aeriene au avut ca ținte vasele de război ale "Kriegsmarine" ancorate în porturile germane. Obiectivul atacurilor aeriene era împiedicarea germanilor să își folosească marina militară
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
pierderi grele flotelor aliate. Ministerul Aerului a decis în aceste condiții să lanseze un atac împotriva vaselor militare germane de suprafață pentru ca să prevină acordarea de sprijin submarinelor care acționau în Atlanticul de Nord. Pe 18 decembrie 1939, trei escadrile ale RAF au fost trimise să atace vasele germane din Golful Helgoland, să scufunde sau varieze cât mai multe dintre ele. Au plecat în misiune 24 de bombardiere Vickers Wellington, dar două dintre ele s-au întors din drum mai îninte de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
mobilizate cel puțin 80 și cel mult 100 de avioane germane și 22 britanice, dar doar 44 de avioane germane au luat efectiv contact cu bombardierele britanice. Avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" au reușit să provoace pierderi mai mari bombardierele "RAF" decât invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În perioada
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
contact cu bombardierele britanice. Avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" au reușit să provoace pierderi mai mari bombardierele "RAF" decât invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În perioada interbelică, RAF ajunse la credința că „bombardierele vor reuși întotdeauna” (afirmație făcută pentru prima dată de Stanley Baldwin, care susținea că indiferent cât
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În perioada interbelică, RAF ajunse la credința că „bombardierele vor reuși întotdeauna” (afirmație făcută pentru prima dată de Stanley Baldwin, care susținea că indiferent cât de puternică este apărarea antiaeriană, în orice atac vor reuși să scape suficient de multe bombardiere care să distrugă
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
puternică este apărarea antiaeriană, în orice atac vor reuși să scape suficient de multe bombardiere care să distrugă țintele). Bătălia din Golful Helgoland dusă în timpul zilei a schimbat această poziție și i-au obligat pe planificatorii britanici să reevalueze posibilitățile RAF. Eșecul raidul i-a făcut de cei din "Luftwaffe" să creadă bazele de pe teritoriul german sunt invulnerabile în fața atacurilor inamice. Această încredere a crescut odată cu succesele "Wehrmachtului" din 1939-1941, care au făcut ca forțele aeriene inamice să fie prea departe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
pregătită. Această abordare greșită a fost unul dintre factorii care au contribuit la înfrângerea "Luftwaffe" în campania „Apărarea Reichului”. Istoria militară germană consideră că această bătălie s-a numărat printre cele mai importante acțiuni ale întregului război. Până la izbucnirea războiului, RAF Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să fie capabile să transporte încărcători mari de bombe la mare distanță, până în inima Germaniei. Singurele ținte pe care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
încărcători mari de bombe la mare distanță, până în inima Germaniei. Singurele ținte pe care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr . Olanda și Belgia au dorit să păstreze statutul de neutralitate și au refuzat să permită RAF să își stabilească baze militare pe teritoriul lor, ceea ce ar fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte mai îndepărtate în Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
participe la o campanie defensifă împotriva atacurilor germane. Poate cel mai important motiv al refuzului francezilor era însă frica de represalii în cazul în care britanicii ar fi bombardat orașele germane cu avioane decolate de pe aeroporturi franceze. Singura opțiune a RAF a fost să declanșeze raiduri cu plecarea de aeroporturi britanice ale căror ținte să fie doar porturile și orașele de litorale ale Germaniei de nord . Cea mai importantă amenințare împotriva intereselor aliaților în timp Războiului ciudat a fost reprezentată de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Imperiului Britanic imediat după apariția stării de război. Într-una dintre cele mai cunoscute operațiuni ale acestei perioade este scufundarea de către submarinul U-47 a cuirasatului HMS "Royal Oak" la Scapa Flow în octombrie 1939. Ca urmare, Amiralitatea a cerut imperios RAF să își concentreze eforturile în domeniul apărării de coastă în loc să își dezvolte forța de lovire strategică. În rândul conducerii britanice acest subiect a fost amplu dezbătur până în 1941. Pentru a-și respecta angajamentele luate față de guvernul SUA și anume acela
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
se coformaseră cererilor americane, deși doar după 18 septembrie 1939, după ce fusese asigurată victoria în campania din Polonia. Planul britanic viza distrugerea vaselor germane de suprafață pentru ca să împiedice astfel aprovizionarea flotei de submarine . Pentru ca să respecte această strategie, planurile inițiale ale RAF prevedeau lansarea raidurilor împotriva vaselor germane de suprafață după executarea unor zboruri de recunoaștere. Prima încercare a fost făcută pe 3 septembrie, când un avion de recunoaștere Bristol Blenheim pilotat de Andrew McPherson a identificat în timpul unui zbor deasupra Mării Nordului
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
bombardier Blenheim, care s-a prăbușit pe punte. Au fost uciși 11 marinari și alți 30 au fost răniți. Escadrila II./"Jagdgeschwader" 77 de sub comanda "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher a decolat de aeroportul bazei aeronavale Nordholz și a interceptat Escadrila 9 RAF. "Feldwebelii" Hans Troitsch și Alfred Held au revendicat fiecare câte o victorie, iar "Leutnant" Metz a revendicat o a treia. Aceste aparate de zbor ale Escadrilei 9 au fost primele avioane ale RAF care au fost doborte de avionale de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
aeronavale Nordholz și a interceptat Escadrila 9 RAF. "Feldwebelii" Hans Troitsch și Alfred Held au revendicat fiecare câte o victorie, iar "Leutnant" Metz a revendicat o a treia. Aceste aparate de zbor ale Escadrilei 9 au fost primele avioane ale RAF care au fost doborte de avionale de vânătoare inamice în acest război, iar Troitsch a fost cel mai probabil primul pilot al Axei care a înregistrat o victorie în luptele aeriene cu RAF. Alte patru bombardiere Blenheims din Escadrila nr.
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Escadrilei 9 au fost primele avioane ale RAF care au fost doborte de avionale de vânătoare inamice în acest război, iar Troitsch a fost cel mai probabil primul pilot al Axei care a înregistrat o victorie în luptele aeriene cu RAF. Alte patru bombardiere Blenheims din Escadrila nr. 107 au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene. În aceste condiții, germanii au apreciat că apărarea lor aeriană a reușit să creeze un sistem eficient împotriva atacurilor aliaților. Folosirea instalațiilor radar le-a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
14 decembrie a dus la pierderea a cinci aparate de zbor. Bombardierele au fost obligate să zboare la altitudine mică din cauza condițiilor meteo nefavorabile și au fost atacate atât de artileria antiaeriană cât și de aviația de vânătoare germană. Responsabilii RAF au considerat că niciun bombardier nu a fost doborât de avioanele de vânătoare și de aceea nu și-au schimbat convingerile conform zborul în formații strânse asigură o mare capacitate defensivă a bombardierelor. Toate aceste concluzii sunt contrazise de dovezile
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fi doborât un aparat inamic. Mai multe bombardiere care au fost avariate și au reușit să se reîntoarcă la bază prezentau urme ale gloanțelor de mitralieră, dar nu și ale proiectilelor de artilerie, ceea ce face ca niciuna dintre concluziile responsabililor RAF să fie realistă. Organizarea apărării aeriane a "Luftwaffe" a suferit mai multe schimbări în primele cinci luni ale războiului. Apărarea porturilor din Germania de nord și a obiectivelor strategice vitale a fost dată în sarcina Comandamentelor Apărării Aeriene locale "Luftverteidigungskommando
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]