11,500 matches
-
că brațele musculoase ale apei saline odată îl va spăla, trecând prin asprimea întortocheată de gheară înmuiată în sânge și vin... Ca peste o flamură vremelnic abandonată în luptă, sau poate ruptă, cu colții, de-un lup, ori peste-o rană în altă rană, mai mare, suplă, zvâcnind? Doar mâinile tale, mângâind un șarpe de catifea, a uitare... Poem de dragoste Spre ora zece, o siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
ale apei saline odată îl va spăla, trecând prin asprimea întortocheată de gheară înmuiată în sânge și vin... Ca peste o flamură vremelnic abandonată în luptă, sau poate ruptă, cu colții, de-un lup, ori peste-o rană în altă rană, mai mare, suplă, zvâcnind? Doar mâinile tale, mângâind un șarpe de catifea, a uitare... Poem de dragoste Spre ora zece, o siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
crede că îți poți struni mințile încă o zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
mințile încă o zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas nimic, amintiri
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
o scorb/ Fragu-ți sorb/ Pentru a scri/ proaspăt cri,/ De cernel/ De alt fel/ Și mai pur/ Într-o gur/ Pe largi foi/ Să altoi/ Al tău trup/ Ce se rup/ De-ntrupări,/ Resemnări/ pe sub tomni/ Doamne, domni/ îmi țâșni/ Peste răni/ De fântâni/ Mai subțiri/ Ca doi miri/ Înspre bis/ Ce s-a zis/ A fi seu/ de la deu." Barochismul, chiar concettismul acestor poeme îl plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar, la paritate cu oniriștii și
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
asistenta Jeni se freacă de navetiști prin trenuri ("cu gura sclipind frumos, numai argint și aur"), excitată de aglomerația trupurilor muncitorești (Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat. Thalassa îl veghea cu periscoape nebune; ce răsăreau de pe sub valuri de țărînă. Căci
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
făcînd parte dintr-o școală, nu mai are talent." Dar libertinajul acesta doctrinar este o poză. Delavrancea schimbă, cu bună știință, o tabără literară pentru alta, însușindu-și ideologii pentru care va încinge, nu o dată, spada de redutabil polemist. Tăia răni adînci în sufletul adversarului" spune Iorga. Contactul pasager cu Junimea unde citește în 1886 nuvela Trubadurul nu-l împiedică, un an mai tîrziu, să intre în redacția României noi, condusă de B.P. Hasdeu. De aici lansează polemici, nu întotdeauna fondate
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
L-acea noapte poleită cu petarde și cu stele zăcând toate una-ntr-alta stea lucind după luceferi, poleind în glumă ziua nesătulelor muiere am tocmit cu viers și spadă tot al nimbului abis și târziu, întorși acuma, înăuntru către rană, numa'oaste poci să dărui plaiului de pe tavan, și-n tăcerea ce e stinsă să nu între mâna ta aprinsă și paharul meu de apă cât să poată să-l încapă zâmbetul de azi și ieri. Erau mândrele cămile călărite
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
lumina lui Dumnezeu naturală care trage din iluzia absolută a chipului tău dă-mi mâna, chiar deosebite de-un veac și de atâta lumină, vom trece peste moarte, în două: îmi trag sufletul în locul tău; trec degetele'mi-laser peste răni și aerul încet ți le dizolvă în etherul pantocrator între două solstiții, între două echinocții te îmbrac în oglinda 'n ale cărei ape nu crește decât trunchiul cu o mie de crengi melancolia deschid apoi muntele: ecoul și treniile iernii
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
gurii tale dumnezeule gata nu mai scriu un cuvânt ba da ba nu ba da ba nu ba dansez cu moartea în oglinzi princiare am părul pieptănat și hainele aranjate impecabil iar pereții încăperii minuscule în care locuiesc sunt chiar rănile triumfătoare ale singurătății mele cum de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de manierat de parcă nu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
vezi miniaturi împrăștiate în ceața aceea care este carnea reclamă înșelătoare (a sufletului?) precum cele de la periferii unde atîtea intersecții pustii se cască una după alta ca niște flori carnivore liniștește-te grația nu ți se va recunoaște cît despre rană (ți se va spune) n-ai căpătat-o aici și pentru asta va trebui să o iei de la capăt cu neprefăcută indiferență să tragi de firul acesta al vieții să vezi cum totul se destramă și nu se mai termină
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
Alexandru Dohi după lungul tunel al excitațiilor-cazarme treceam printr-o pădure de remușcări lângă mine ședea un poem bătrân nu-mi era clar simțeam că e o insulă unde cărți înviate erau în carantină rănile erau cuțite din convingeri se făcea focul de gală o și ce serpentine între stări ba eram într-o mașină ba eram mașina miresme de vinete prăjite îmi suceau capul dintr-un film în altul muzici de viori mă apăsau
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
desena un poem, Peste foșgăiala strămoșilor. Un palimpsest Din carne și oase. * * * Lucerna dansată de fluturi Așteaptă ultima coasă. Septembrie mușcă Fructul rotund. Iubirea hrănește Întemeierea de trupuri. Năframa sângelui meu, Întinsă peste muguri în Mai, A ruginit. Amurgul e rană, Din care picură zmeura fricii. * * * Înfășurat în manta-mi... Așezat pe labele mele de fildeș, Îmblânzitorii ochi pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
securitate, trăind cu tăișul la beregată, și vizitele nocturne ale milițienilor - ajunsese un fel de vînat încolțit din toate părțile... și, în tot acest timp, scria poezie după poezie, de parcă și-ar mai fi jupuit o coajă nouă de pe o rană veche. și cenzura. mulți au acuzat-o pe Madi că Aripa secretă ar fi fost un compromis, dar ea nu s-a trădat în acest volum nici pe sine, și nu a trădat-o nici pe Anna Frank, ea s-
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
știi tu ceva, Paradisul a fost închis oamenilor pînă la Înălțarea lui Cristos, apoi s-a deschis și acum femei și bărbați toți pot ajunge acolo dacă fac ce e bine, sînt credincioși, sărută pietrele, cumpără ulei sfînt, își ung rănile și se roagă pentru toleranță în timp ce soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
aici la poalele kogaionului/ șezum și plînsum/ Fălci tipografiile cu gingii mecanice/ scuipă miniștrii de plumb/ miniștrii de celofan/ totul e de vînzare// au apărut bancnote cu o singură față// vechile structuri cu mii de guri/ mușcă din propria lor rană// precis se va ivi omul nou/ chipul i se poate citi încă din vechile chitanțe// secretarele indigou/ copiază aceleași speranțe// totul e de vînzare/ legi/ patinoare// frunză verde-aurolac/ prețurile nu mă-ncap/ doctorii nu-mi dau de leac/ stau în
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
Voiculescu: Oprită să urce în ceruri vreo-dată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge la stele... Brațele-i vântură cenușă și lut Presărându-le peste răni grele Dar Domnul a ales-o de la început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a pus-o mai presus, crăiasă Și pildă, îngerilor tuturor. Ea nu știe... dar când somnul o doboară, În miezul nopții
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
taină pe celălalt mal sub luceafăr de ziuă cărări de aer subțire aștern fiori și ispite către așteptarea visătoarelor fecioare Umbra prin tăceri a trecut prin tăceri o umbră pârdalnică de s'au înlăcrimat florile și văzduhul e prins în rana păcatului dintâi? nimeni nu deslușește mișcările răului întrebători fără dezlegare suntem stane de piatră sub desimea grea a norilor ce ne despart de lumini tăinuite
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
îmi vine să plîng numai cînd îmi amintesc) și mi-a căzut, pentru o vreme, și unghia. În rest, arsuri pe mîni, multiple dar de importanță minoră, de fiecare dată cînd folosesc cuptorul de la aragaz și tot felul de alte răni mici și trecătoare. Pe lîngă pericolul automutilării, mă mai pîndește însă și spectrul preinfarctului. Și ăsta are legătură tot cu faptul că sînt aiurită. Dacă printr-un colț al unei camere trece un fir esențial pentru funcționarea unei instituții cu
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc și văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă, Și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari i-a dat gazdei și i-a
Pilda Samarineanului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82370_a_83695]
-
Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: mi-e frică de moarte...”), Gilgamesh vorbește pentru noi toți. Iar cuvintele doctorului Yalom picură ca un balsam peste rănile tuturor celor care au tremurat măcar o dată la perspectiva întâlnirii imposibile cu cea cu care nu putem fi niciodată în același timp și în același loc: propria moarte. Am să vă las să descoperiți singure răspunsurile convingătoare pe care bunul
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
răsuflarea ta îmi topesc plânsul. nimicnicia. nimeni nu mă știe acum. nimeni nu m-a uitat. pentru că nimeni n-a știut culoarea ochilor mei în miez de noapte. în dimineața pustie. doar tu câine drag mi-ai lins cele cinci răni. hai, vino. acolo e mult visatul pat din frunze de lotuși. acolo nu e niciodată iarnă. acum m-au lăsat în urmă și ei. morții mei iubiți. dar unde să mergem acum, câine drag? și morții au fugit din mine
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
e violetă! Cum violetul, însă, e tocmai un amestec de roșu și albastru (culori, acestea, foarte pantazești), săgeata asta, care-i una demi-roșie, are, în plus, un tâlc homeopatic, "asemenea acelei suliți ș?ț ce singură avea darul să tămăduiască rănile ce făcuse." Și nu e un "homeopat" Pantazi însuși, ce tinde să se vindece de Wanda prin, peste ani, sosia ei, ce este (,Doamne, cum îi seamănă!") Ilinca? Altminteri, "purpura" e, la Mateiu, în, baremi, poeziile-i uitate, întotdeauna roșie
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]