583 matches
-
ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara, domnule scluptor”. Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că, prin rezervele lor față de mine, mă ajutaseră să mă cunosc mai bine și să-i îndrăgesc mai tare. Cu unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puf a lui Manuzio, ne spunea din când În când pe un ton Îngrijorat că Agliè Își mutase practic sediul În biroul doamnei Grazia, Îi dicta scrisori, Îi conducea pe noii vizitatori În biroul lui Garamond, În fine - și aici ranchiuna o făcea pe Gudrun să Înghită și mai multe vocale -, o făcea pe patronul. La drept vorbind, am fi putut să ne Întrebăm de ce petrecea Agliè ceasuri Întregi frunzărind lista cu adrese a editurii Manuzio. Avusese timp suficient să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să vină la birou Agliè, răspândind În jur miros de apă de colonie exotică, surâzător, ca să-i predea niște manuscrise ce trebuiau respinse și spunând că le citise În timpul unui splendid weekend pe Coastă. Belbo fusese cuprins din nou de ranchiună. Și hotărâse să-și bată joc de el și să-l facă să Întrezărească piatra magică, heliotropul. Așa Încât, cu aerul lui Buffalmacco al lui Boccaccio, Îi dăduse de Înțeles că de mai bine de zece ani era apăsat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
numărul à la Martha Stewart. Uite, nu-i așa că suntem o familie fericită, avea să exclame friptura apetisantă etalată pe platou. Cum poți să sugerezi c-ar fi ceva care nu merge aici? Ce înseamnă șapte ani de ură și ranchiună între soți? La urma urmei, e o sunt poveste uitată, o greșeală copilărească. De ce nu poți să ștergi totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Și nu trebuia să se lase păcălit de nici una din chestiile astea, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lucru Îl Întristă, căci era și mai Îndepărtată, mai de neatins. Își dădu seama prea târziu că, În anii aceștia, ceva Îl despărțise de ele. Încet-Încet, dar irevocabil. Ridicase Între el și femeile lui un zid de neînțelegere și de ranchiună, de neîncredere și indiferență. Și nu știa cum să repare. Își adună ultimele puteri, Îi mulțumi În grabă președintelui pentru veștile pe care avusese bunăvoința să i le comunice - se prefăcu că Îl crede Într-adevăr pe președinte când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iosif, sânii ei s-au întărit și s-au făcut fierbinți. I-au ușurat durerea cu comprese călduțe, dar laptele s-a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil agitat, care se zbătea și țipa, nu se liniștea decât în brațele mamei lui adevărate. PARTEA A DOUA POVESTEA MEA CAPITOLUL UNU Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e așa de plăcut că suntem aici doar noi cinci. Ce fericită ar fi fost Ada... Numele bunicii mele a funcționat ca o vrajă din nou, iar surorile s-au liniștit în amintirea ei. Dar răul fusese făcut și vechea ranchiună dintre Lea și Rahela se întorsese în grupul femeilor. Nu mult după ce ne așezaserăm la poalele Ebalului, Inna și Rahela o ajutaseră la o naștere sângeroasă pe una dintre femeile servitorilor. Se născuse un băiat foarte mare care produsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere mai bună spre imaginea senzuală și ireproșabilă a tinerei, și Își recîștigă buna dispoziție. Cafeaua caldă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prietenii, Îl reneg, nu va fi niciodată tatăl meu. Ryan primi aceste cuvinte ca pe lovitură de pumnal. Dar, În mod straniu, se simți acum un om diferit. Marie, fiica sa, tocmai Îl eliberase de toți demonii, de ură, de ranchiuna Împotriva unei soarte prea nedrepte, de toate obsesiile, de faptele care Îi rodeau sufletul. Simți urcînd În el o senzație pe care n-o mai Încercase de mai bine de treizeci de ani. Tot ce trăise el mai frumos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anului școlar, la liceul din Meaux. Am ezitat puțin, Meaux Îmi lăsase totuși amintiri mizerabile; În fine, am ezitat trei ore, apoi mi-a dat seama că nu-mi pasă. Asta e, probabil, bătrânețea: reacțiile emoționale se tocesc, păstrăm puține ranchiune sau bucurii; mai mult ne preocupă funcționarea organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie, sosind la Meaux Într-o duminică seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
va „traduce” automat juxtapunerea În relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa, indicată și În roman; să-i poarte ranchiună pentru faptul că românul l-a folosit drept alibi; să nu-și ierte că, poate influențat de Alexandra, nu l-a presat destul pe Eliade să-și explice „păcatele tinereților”; dar nu e normal să facă trecerea de la acuzația morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
după-amiază cam pe la patru, aș fi bucuros să vă ofer informații mai precise. Relatarea lui Carlon fusese cea care făcuse ca povestea ultimei crime să devină un expozeu al vieții private a victimei, iar Brunetti Încă-i mai purta o ranchiună de neimaginat pentru asta. — Mulțumesc, commissario. O voi face fără doar și poate. Un lucru: mai spuneți-mi o dată numele acelui ofițer. — Luciani, Mario Luciani, un ofițer exemplar. Cum erau cu toții când Îi menționa Brunetti celor de la presă. — Mulțumesc, commissario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai arhaici” (...celor mai arhaici); Pag. 575:„... pentru a reapare, surâzător...” (... pentru a reapărea...); Pag. 587: „Eu aveam casă și masă gratuită la cămin” (... casă și masă gratuite); Pag. 600: „... răceala marmoreanei frumuseți” (... marmoreenei...); Pag. 604: „După dezamăgire, se naște ranchiuna și ura” (... se nasc...); Pag. 608-609: „Acolo se servea gustarea și masa de prânz” (... se serveau...); Pag. 614: „Budha recomanda celor câtorva sute de milioane de adepți...” (Buddha... celor câteva...); Pag. 620:„... unde am văzut lumina zilei, În brațele Babei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu siguranță nu este al nostru. Acest soldat îndârjit și curat, neobosit și mereu disponibil; acest contemplativ pus pe fapte, participant la bătăliile cele mai aprige, ce-și păstrează indispensabila distanță mistică; acest făcător de pace capabil să înfrunte fără ranchiună conflictele lumii; acest creștin deschis oricărei noutăți și cu totul înrădăcinat în tradiția Bisericii; simplu spus, acest om, al cărui da este da și al cărui nu este nu [...] Nu, nu suntem acel om, și nici nu vom fi vreodată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
îndreptată împotriva oamenilor sau a proprietății care face apel la forța fizică: - insulta; - furtul; - constrângerea prin șantaj; - amenințarea. Deseori, și în clasa de elevi impulsul agresiv este limitat la competiție, la atac verbal, la ostilitate, exprimându-se prin injurii, dispreț, ranchiună etc. Cercetările de tip psihologic, apropiate modului de exprimare agresiv în clasa de elevi, au demonstrat faptul că la baza agresivității se află subaprecierea Eului, o autoevaluare scăzută. Lipsitt (1958) și Coopersmith (1967) au arătat că, la o listă de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
amor ratate. Tommaso îl fulgeră din priviri, dar Abraham nu se descurajă și se luă de alți călugări, sporind tot mai mult doza de răutate față de evreu și implicându-l pe Tommaso: "ce primea visita unui nelegiuit dubios și excomunicat". Ranchiunele adormite, geloziile, invidiile dădură pe-afară; Tommaso fu chemat degrabă de duhovnic pentru a da socoteală de scandaloasa încălcare a regulilor monahale. Fra' Tommaso, acel evreu Abraham cu care te-ai văzut este o figură ce nu face cinste statutului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Etc. Pomponescu ascultă distrat lectura articolului, cu o compoziție a feței care nu era nici afabilă, nici indiferentă, nici dușmănoasă, trădând o continuă oscilație morală, un rău de mare spiritual. Cu toate că articolul ar fi fost de natură a-i satisface ranchiuna, nu era încîntat. Ca om politic, știa că atacul are un element pozitiv, ridică din anonimat un om. Ar fi dorit să se vorbească de scandaluri meschine, diminuând figura arhitectului, nedemnitate la curs, lipsă de prestigiu; diatriba făcea din Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deosebit. O căsătorie careîmpiedică pe toți să se simtă bine laolaltă e o formă goală. Vom fi prieteni mai departe, de dragul copilului. Gonzalv se poartă foarte delicat cu fostele lui soții, trebuie să recunosc asta, nici una nu i-a păstrat ranchiună. Sunt bărbați cu însușiri mai mari, este totuși și acesta un dar de a nu fi urât de femeile de care te-ai despărțit. - Frumos din partea dumisale!Ioanide îi zise Erminiei în aceeași chestiune: "Gonzalv e un vrăjitor, să nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitect Ioanide mi-a spus că ceea ce vreau eutrebuie făcut în beton, și numai dumneata ești specialist. . Pomponescu avu la început bănuiala că Ioanide îi face farse. Dar, aducîndu-și aminte de fizionomia tristă a aceluia, de strania lui lipsă de ranchiună și de pierderea celor doi copii, respinse această ipoteză. Înțelegând despre ce este vorba, Pomponescu se dedică zelos lucrării și ședea acum închis în biroul lui ca să studieze elementele și să întocmească planul. Astfel uită aproape cu desăvârșire de recentele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
relațional în măsura în care face să crească tensiunile și resentimentele fără să aducă o apropiere în căutarea soluțiilor" (idem, p. 187). Dacă umorul apropie, ironia îndepărtează; ea face dovada "unei stări de spirit aspre și a unor stări sufletești negative" (ibidem); f. ranchiuna: este acea stare sufletească bazată pe dorința de represalii și de pedepsire. Ranchiunosul a hotărât să încremenească în memorie, blocând "cicatrizarea naturală a rănilor suferite în amorul propriu prin uitare sau prin distanțare" (ibidem). În măsura în care trece timpul, ranchiunosul colecționează detaliile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cea a ego-ului" (Dawson, 2007, p. 90). În mod fundamental, iertarea este acțiunea morală a unui individ. Ea nu este accesibilă celor slabi. Cei slabi nu iartă și nu pot ierta. Sunt dominați, mai degrabă, de resentiment, de răzbunare, de ranchiună; ei nu-și pot depăși slăbiciunea (percepută distorsionat ca atotputernicie). Sufletul neiertător este plin de teamă și nu oferă iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
favorizat/mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu celelalte stări sufletești o emoție ascunsă. Ea constituie un mecanism major, cvasipermanent al raporturilor sociale, însă, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, camuflat; este o pasiune cutremurătoare foarte greu sau imposibil de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
suportat decât conștiința faptului că numai noi suferim. În ceea ce-l privește, A. Schopenhauer arată că "în egoismul nețărmurit al ființei noastre este pus laolaltă, mai mult sau mai puțin în fiecare piept omenesc, un fond de ură, mânie, invidie, ranchiună și maliție acumulate ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este prosper sau că este celebru (Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează apariția ranchiunei altora. Invidiile și bucuria răutăcioasă, ironiile, bârfele și minimalizările înfloresc peste tot. Prestigiu, celebritate, frumusețe, seducție, noroc în dragoste, fericirea de a fi iubit/ă, toate provoacă invidia în timpurile hipermoderne (Lipovetsky, 2007, p. 288). Ea este ca un curent
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]