353 matches
-
Unită cu Roma. Hotărârea de Guvern nr. 466 din 19 august 1992, prin care a fost restituită clădirea preventoriului, a fost semnată de primul ministru Theodor Stolojan și contrasemnată de miniștrii George Danielescu și Florin Georgescu. Episcopul Iustinian Chira al reînființatei Episcopii Ortodoxe a Maramureșului a împiedicat ducerea la îndeplinire a hotărârii guvernamentale nr. 466/1992, de restituire a imobilelor vechii mănăstiri către Biserica Unită. În data de 27 mai 2011, după mai multe strămutări ale procesului, Tribunalul Mehedinți a admis
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
îi este vândută lui Stere Negropontes, care o stăpânește până la reforma agrară din 1945. În 1950, a devenit parte a raionului 1 Mai din orașul republican București. În 1968, la reforma administrativă de atunci, a devenit comună a județului Ilfov, reînființat. În 1981, la o nouă ajustare a organizării administrative, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Afumați se ridică la locuitori, în creștere
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
Valea Mare și Valea de Sus. În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău, în timp satele fostei comune Valea Mare fiind comasate cu satul ei de reședință. În 1968, comuna Faraoani a revenit la județul Bacău, reînființat, iar satul Valea Mare a fost desființat și comasat cu satul Faraoani. Trei obiective din comuna Faraoani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: situl
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
cele două raioane au făcut parte din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Clociți din comuna Vadu Sorești a luat în 1964 denumirea de "Pruneni". În 1968, reforma administrativă a adus transferul lor la județul Buzău, reînființat. Tot atunci, comunele Vadu Sorești și Fundeni au fost desființate și incluse în comuna Zărnești, care și-a mutat reședința la Fundeni. Satul Ghizdița a fost inclus în satul Zărnești, Hârboca în Vadu Sorești, și Luncași în Fundeni, comuna luându
Comuna Zărnești, Buzău () [Corola-website/Science/310276_a_311605]
-
înființată pentru prima oară, cu satele Florica și Coșuri. Comuna a fost transferată în 1950 la raionul Pogoanele din regiunea Buzău, și apoi (după 1952) la raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Florica a fost retransferată județului Buzău (reînființat) și imediat desființată și inclusă din nou în comuna Mihăilești, din care a făcut parte din nou până în 2004, când a devenit reședința și unicul sat al comunei Florica. Singurul obiectiv din comuna Florica inclus pe lista monumentelor istorice din
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
În 1968, comuna și-a luat alcătuirea actuală, comuna Șarânga fiind desființată și inclusă în comuna Pietroasele, iar satele Pietroasa de Sus, Pietroasa de Jos și Poșta fiind unite în satul Pietroasele; comuna rezultată a fost inclusă în județul Buzău, reînființat. Învățământul în comună este asigurat de două grădinițe și două școli cu clasele I-VIII. Un specific arhitectural al comunei îl constituie cișmelele de piatră, una din acestea fiind clasificată ca monument istoric, alături de numeroasele situri arheologice din comună, de
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
3 fete). Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași plasă, având în singurul ei sat o populație de 2085 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Oltenița din regiunea București, pentru ca în 1968 să revină la județul Ilfov, reînființat, atunci fiind consemnat pe teritoriul comunei și micul sat Sălcioara. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Patru obiective din comuna Curcani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
Război Mondial; inițial, comuna a avut doar satul de reședință și făcea parte din județul Ialomița În 1950, a fost transferată raionului Călărași din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat, ea având atunci deja și satele Constantin Brâncoveanu, Drajna și Drajna Nouă. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași, în acest moment satul Drajna dispărând.
Comuna Dragalina, Călărași () [Corola-website/Science/310318_a_311647]
-
în sfera administrativă a Prusiei și a Imperiului Austro-Ungar, iar răsăritul a revenit Rusiei. Astfel ortodocșii polonezi au intrat sub administrația Patriarhiei Ruse. După primul război mondial milioane de ortodocși polonezi au devenit din nou o minoritate statul polonez proaspăt reînființat. Deoarece regimul politic al Poloniei făcea presiuni pentru o separare administrativă a Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
1925, Anuarul Socec consemnează comuna Pierșinari în plasa Titu a aceluiași județ, cu 1521 de locuitori în singurul său sat. În 1950, comuna a fost trecută la raionul Titu din regiunea București, iar în 1968 a revenit la județul Dâmbovița, reînființat, și a fost imediat desființată, satul său fiind inclus în comuna Văcărești. Comuna Perșinari a fost reînființată în 2004, în vechea sa componență, cu satul Perșinari.
Comuna Perșinari, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310347_a_311676]
-
a devenit reședința unei comune de sine stătătoare. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești și (după 1956) din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița, reînființat. În comuna Grindu se află biserica "Înălțarea Domnului", aflată în incinta fostului CAP și construită între anii 1838-1842 de către marele culcer Ispas Făgărășanu, clădire considerată monument istoric de arhitectură de interes național. Majoritatea locuitorilor se ocupă cu agricultura sau cu
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
au fost incluse în raionul Slobozia al regiunii Ialomița și apoi (după 1952) al regiunii București. Comuna Marsilieni a fost desființată la un moment dat, fiind inclusă în comuna Albești. În 1968, aceasta din urmă a revenit la județul Ialomița (reînființat), cu satele Albești, Bataluri, Buești și Marsilieni. În 2004, satul Buești s-a separat de comuna Albești și a format o comună de sine stătătoare. Singurul obiectiv din comuna Albești inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița este crucea
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
aceluiași județ, având 3337 de locuitori în satele Cotnari, Hodora, Horodiștea, Iosupeni, Lupăria, Valea Racului, Zbereni și Zlodica. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, a revenit, în alcătuirea actuală, la județul Iași, reînființat. În comuna Cotnari se află cinci monumente istorice de interes național, dintre care două sunt monumente de arhitectură: (secolul al XV-lea); (secolul al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica „Cuvioasa
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
de reședință). În 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău, și în timp mănăstirile nu au mai fost considerate sate separate, fiind comasate cu satele Agapia, respectiv Văratec. În 1968, comuna a revenit la județul Neamț, reînființat. Tot atunci, satul Gropile a fost desființat și comasat cu Văratec, iar comuna a luat denumirea de "Agapia", de la noua reședință. În comuna Agapia se află mănăstirile (secolele al XVII-lea-al XIX-lea) și (secolele al XVIII-lea-al
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
având atunci în compunere satele Busnici, Farcașa, Frumosu, Pârâul-Pântei, Popești și Stejaru. În 1950, comuna a devenit parte a raionului Piatra Neamț, și apoi (după 1964) a raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, comuna a revenit la județul Neamț, reînființat. În comuna Farcașa se află biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (construită în 1774, cu adăugiri în secolul al XIX-lea), monument istoric de arhitectură de interes național, aflată lângă șoseaua națională, în satul Farcașa. În rest, mai există un singur
Comuna Farcașa, Neamț () [Corola-website/Science/310695_a_312024]
-
au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna Homorâciu a fost desființată și inclusă în întregime în comuna Izvoarele, iar satul Costeni a trecut la comuna Măneciu, toate acestea fiind arondate județului Prahova, reînființat. În comuna Izvoarele se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1743-1744, cu absidele laterale construite în 1877) din satul Homorâciu; (1854) din Izvoarele; și (începutul secolului al XVIII-lea, 1824-1828) din satul Schiulești, ansamblu format din biserica
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
acel an, satul Cherim-Kunis este menționat cu numele de "Zorile". În 1950, comunele au fost transferate la raionul Băneasa din regiunea Constanța și apoi (după 1960) la raionul Adamclisi din regiunea Dobrogea. În 1968, ele au revenit la județul Constanța, reînființat, iar comuna Abrud a fost desființată și inclusă în comuna Adamclisi. În urma reformei administrative din 1968 satul "Cucuruz" (în trecut "Iusuf Punar") a fost comosat cu satul "Urluia". În comuna Adamclisi se găsește situl arheologic de interes național, ce cuprinde
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
1950, cele două comune au fost incluse în raionul Găești din regiunea Argeș. La un moment dat, comuna Butoiu a fost desființată, inclusă fiind în comuna Hulubești. Reforma administrativă din 1968 a dus la rearondarea comunei Hulubești la județul Dâmbovița, reînființat.
Comuna Hulubești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310478_a_311807]
-
Holm, Patricheni și Zimbru. În 1931, comuna și-a schimbat denumirea în "Poenari" întrucât reședința se mutase în satul Poenari. În 1950, comuna Poenari a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat. Comuna Pâncești în forma ei actuală s-a separat din comuna Poenari în 2004. Două obiective din comuna Pâncești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic aflat
Comuna Pâncești, Neamț () [Corola-website/Science/310444_a_311773]
-
comasate cu satul Buturugeni. Satele Gâstești și Podu Gâștei din comuna Gâstești au primit în 1964 denumirile de "Pădureni", respectiv "Podu Ilfovățului", iar comuna Gâstești a primit și ea denumirea de "Pădurenii". În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, reînființat, comuna Pădurenii fiind atunci desființată și satele ei trecând la comuna Buturugeni, împreună cu satul Poșta din fosta comună Buda, desființată. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Singurul obiectiv din comuna Buturugeni inclus
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
Ionești-Berlești fiind desființată. În 1950, comunele au fost arondate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna Perișoru (care între timp își schimbase numele în Plopu) a fost desființată și inclusă în comuna Ianca, comună arondată din nou județului Brăila, reînființat. Comuna a căpătat atunci actuala componență a orașului În 1989, comuna Ianca a fost declarată oraș. Trei obiective din orașul Ianca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente memoriale
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
Mlăjetu, Nehoiașu (zona rămasă după despărțirea comunei Siriu) și Păltineni, incluse (cu excepția câtorva localități din sud) în comuna Păltineni (care și-a luat atunci numele de "Nehoiu"). Comuna Nehoiu a căpătat astfel componența actuală și a fost arondată județului Buzău, reînființat. Comuna Nehoiu a fost declarată oraș în 1989. Principalul motor al activității economice locale este uzina de transformare a lemnului situată în centrul orașului. Fabrica a fost înființată cu capital austriac la începutul secolului al XX-lea, de către firma Goetz
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
martie 1919, fiind parte din colonia Côte d'Ivoire. Totuși, pe 5 septembrie 1932, Volta Superioară a fost din nou divizată, fiind administrată de coloniile Côte d’Ivoire, Sudanul Francez (Mâli din ziua de azi) și Nigerul. Colonia a fost reînființata în vechile frontiere pe 4 septembrie 1947. Pe 11 decembrie 1958, Volta Superioară a primit statutul de autoguvernare. A devenit republică și membră a Comunității Franco-Africane (La Communauté Franco-Africaine). Independența completă a fost obținută pe 5 august 1960. "Vezi și
Volta Superioară () [Corola-website/Science/306421_a_307750]
-
a lucrat ca jurnalist, înainte de a se fi implicat în politică, cu puțin timp înaintea căderii comunismului. În 1988, el și prietenul său Gheidar Djemal, s-au alăturat grupului naționalist Pamiat. El a ajutat la scrierea programului politic pentru proaspătul reînființat Partid Comunist din Federația Rusă, sub conducerea lui Ghennadi Ziuganov, realizând un document ce avea o tonalitate mai mult naționalistă, decât marxistă. Dughin a început să-și publice propriul său jurnal, "Elementî", unde inițial l-a elogiat pe franco-belgianul Jean-François
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
de mitropoliții Ardealului, de la Albă Iulia sau de episcopii de la Văd.. După apariția uniației în Transilvania, în Bihor păstorește episcopul ortodox, Petru Hristofor în perioada 1708-1712. După această perioadă, episcopia dispare pentru mai bine de 200 ani. Episcopia Oradiei este reînființata în 1920, prin decretul regal nr. 3655/30.08.1920 în frunte cu Român Ciorogariu Până în perioada interbelică în centrul județului Sălaj, există un protopopiat ortodox, ce avea sediul la Unguraș, azi localitatea Românași. După perioada comunistă, denumirea episcopiei se
Episcopia Sălajului () [Corola-website/Science/314518_a_315847]